Practica judiciara insolventa. Decizia 1023/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1023
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în recursul declarat de pîrîtul împotriva sentinței civile nr. 478/F din 03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 25 mai 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- la solicitarea formulată de apărătorul recurentului de a se amîna pronunțarea pentru a depune la dosar note de concluzii scrise, instanța a amînat pronunțarea pentru azi, 01 iunie 2009. În termenul de pronunțare, recurentul - prin apărător - a depus la dosar note de concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 478/F din 3.12.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalul Vasluis -a admis cererea lichidatorului judiciar
Pârâtul a fost obligat să plătească din averea proprie pasivul debitorului Bârlad în sumă de 16.900 lei.
S-a aprobat raportul final al lichidatorului judiciar.
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului Bârlad.
S-a dispus radierea debitorului din evidențele registrului comerțului.
S-a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatorire și responsabilitate.
S-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor Direcția Finanțelor Publice V, Oficiul registrului comerțului pentru efectuarea mențiunii, precum și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a probat că pârâtul a săvârșit faptele invocate de lichidatorul judiciar, prin acestea provocând un prejudiciu debitorului de 16.900 lei, și a determinat prin acestea starea de insolvență a debitorului.
1. Pârâtul a acumulat datorii în exercițiul funcției de administrator a societății, dar nu le-a achitat, ceea ce dovedește că a folosit bunurile și banii societății în interes personal, faptă prevăzută de art.138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006
2. Pârâtul a trecut actele de comerț în numele firmei, dar veniturile și le-a însușit, ceea ce constituie delictul civil prevăzut de art.138 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006
3. Pârâtul avea obligația potrivit art. 27din Legea nr. 85/2006 să sesizeze tribunalul în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență a debitorului. Acesta nu a făcut acest lucru și a continuat activitatea determinând intrarea debitorului în încetare de plăți, faptă prevăzută de art.138, alin 1 lit.
4. Pârâtul a ținut o contabilitate fictivă sau a făcut să dispară documentele contabile, faptă ce rezultă din nepredarea documentelor lichidatorului judiciar, (art. 138 alin.1, lit. e, din Legea nr. 58/2006)
Așadar, instanța de fond a concluzionat că s-a probat prejudiciul, fapta ilicită, vinovăția și legătura cauzală dintre faptă și prejudiciu condiții ale răspunderii civile delictuale și a admis acțiunea obligând pârâtul la plată.
Referitor la cererea de închidere a procedurii, Tribunalul Vasluia reținut:
La data de 22 octombrie 2008, lichidatorul judiciar a înregistrat la tribunalul raportul final cu privire la activitatea de lichidare a debitoarei cu propunerea de închidere a procedurii.
Prin Raportul final depus la dosarul cauzei lichidatorul judiciar al debitoarei Bârlad, arată că debitoarea nu deține bunuri care să poată fi valorificate și nu sunt creanțe care să poată fi recuperate în vederea obținerii de lichidități pentru acoperirea sumelor datorate către creditori, și a solicitat aprobarea raportului final și situațiilor financiare finale conform art.129 din legea insolvenței, închiderea procedurii și art. 131 din legea insolvenței și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, conform art.136 din legea privind procedura insolvenței.
Constatând că la data de 22 octombrie 2008, lichidatorul judiciar V, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului Bârlad, a solicitat în temeiul art. 129 și art. 131 din legea insolvenței, să se dispună aprobarea raportului final și închiderea procedurii, ca urmare a lipsei de avere în patrimoniul debitorului;
Art. 131 din Legea nr. 85/2006, prevede că în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Instanța de fond în baza celor reținute mai sus și art. 129 cu referire la art. 131 din Legea nr. 85/2006, a aprobat raportul final și a dispus închiderea procedurii de faliment și radierea debitorului din registrul comerțului.
S-a descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, conform art.136 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal pârâtul solicitând admiterea acestuia, rejudecarea cauzei și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În concluziile scrise a solicitat și casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nemotivarea acțiunii.
În motivarea recursului se susține că s-a reținut în sarcina sa că a folosit bunurile și creditele persoanei juridice, în folos propriu, sau în folosul altei persoane, că a făcut acte de comerț în interes personal, a continuat în interes personal o activitate care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți și că a făcut să dispară unele documente contabile ale societății, dar că nici una dintre aceste fapte nu au fost dovedite și nici împrejurarea existenței vreunei legături de cauzalitate între acestea și ajungerea în stare de insolvență a debitoarei.
În cauză nu a fost depusă întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 atragerea răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolență a debitorului prin faptele expres și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a unor condiții, respectiv: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere sau supraveghere ori a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvență, fapte care să se încadreze în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin 1 lit. a - g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită. Astfel, instanța poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către membrii organelor de conducere dacă s-a dovedit cumulativ că acestea au săvârșit cel puțin una dintre faptele prevăzute expres de legiuitor, culpa acesteia în ceea ce privește săvârșirea faptelor respective precum și legături de cauzalitate între fapta săvârșită și ajungerea debitoarei în situația încetării de plăți.
Instanța de fond a reținut că pârâtul se face vinovat de faptele prevăzute la art. 138 lit. a, b, c, d, e din Legea nr. 85/2006 fără a avea dovezi certe în acest sens.
Astfel, prima faptă imputată recurentului este aceea că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Această faptă presupune utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau a creditelor acordate debitorului persoană juridică în interes propriu sau în interesul altei persoane.
Nici lichidatorul judiciar și nici instanța de fond nu au arătat care sunt bunurile persoanei juridice folosite de pârât sau altă persoană limitându-se să afirme că acumularea de datorii în exercițiul funcției de administrator al instituției și neachitării acestora dovedește că acesta folosit bunurile societății în interesul său.
A doua faptă imputată pârâtului este aceea că făcut fapte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice.
Această faptă presupune ca membrii organelor de conducere să fi săvârșit fapte de comerț în interes personal însă prin intermediul persoanei juridice pe care a interpus-o în această activitate pentru a marca faptul că operațiunile comerciale în cauză au fost făcute în interes propriu și în acest caz nu au fost arătate și nici probate faptele de comerț imputate.
Mai mult, la dosarul cauzei a fost depus un raport de inspecție fiscală încheiat la data de 23 mai 2006 de către Direcția Generală a Finanțelor Public cu privire la societatea pârâtului, perioada supusă controlului final fiind cuprinsă între 1.10.2001 - 30.04.2006.
Din acest raport de inspecție fiscală rezultă că societatea a efectuat încasări zilnice în numerar în limita plafonului stabilit prin lege, a efectuat plăți zilnice în numerar către persoane juridice în limita plafonului legal, nu au fost depășite limitele legale la soldurile zilnice în numerar din casieria societăților.
Următoarele fapte imputate pârâtului sunt: nu a respectat obligația prevăzută la art. 27 din Legea nr. 85/2006, continuînd activitatea care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți și nu a predat documentele contabile lichidatorului judiciar.
Pe parcursul procesului pârâtul a făcut dovada că nu a luat cunoștință de notificarea lichidatorului și din această cauză a predat actele contabile mult mai târziu și a precizat că a continuat activitatea deoarece datoriile acumulate nu erau excesive, acestea apărând în activități comerciale normale desfășurate.
S-a mai reținut în sarcina pârâtului și fapta prevăzută la art. 138 lit. e, respectiv că a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Nici această faptă nu a fost probată nearătându-se în concret care sunt operațiunile prin care pârâtul a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice.
În consecință, curtea constată că nici una din faptele reținute în sarcina pârâtului nu au fost probate, în aceste condiții fiind inutilă analizarea existenței raportului de cauzalitate dintre faptă și determinarea stării de insolvență debitorului.
Văzând că în cauză nu s-a probat faptul că pârâtul contribuit la aducerea societății în stare de insolvență, Curtea va admite recursul formulat de către acesta, simpla apreciere a lichidatorului sau a judecătorului sindic nefiind suficientă pentru a se putea atrage o astfel de răspundere deoarece legiuitorul nu înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, ci a prevăzut posibilitatea atragerii răspunderii administratorului doar după administrarea de dovezi concludente și pertinente, care să conducă la concluzia că, prin săvârșirea faptelor expres și limitativ prevăzute de lege, s-a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 478/F/3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic, sentință pe care o modifică în parte.
Respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar privind antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
22.06.2009
Tribunalul Vaslui
Jud. sindic
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Geta Sandu, Camelia Gheorghiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 938/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1004/2009. Curtea de... → |
|---|
