Practica judiciara insolventa. Decizia 938/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 938
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent și pe intimat SC " 2003" SRL BÎRLAD, lichidator B - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE SC " 2003" SRL BÎRLAD, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 7/F din 13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 13.04.2009, când:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr.7/F/13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic a fost admisă acțiunea formulată de lichidatorul judiciar cu sediul în B,-, județul B împotriva administratorului debitorului în faliment SC 2003 SRL Bîrlad: cu ultimul domiciliu cunoscut în Bîrlad,-,.4,. E,.127, județul și în consecință:
A fost obligată pârâtă să suporte din averea personală suma de 131.556,89 lei din pasivul societății debitoare.
S-a dispus ca executarea silită să se facă prin intermediul executorului judecătoresc conform Codului d e procedură civilă, la cererea creditorilor.
Au fost autorizați creditorii înscriși în tabelul definitiv consolidat al creanțelor să pună în executare prezenta hotărâre potrivit dispozițiilor art. 142 alin 2 din Legea insolvenței.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Din verificările lichidatorului judiciar reclamant rezultă că analiza contabilă din anul 2007 nu reflectă realitățile faptice existente în societate, lichidatorul judiciar reclamant aflându-se în imposibilitatea verificării rezultatelor financiar contabile reflectate în balanțele de verificare, constatându-se lipsa tuturor documentelor justificative a operațiunilor înscrise în balanțe și registrele de contabilitate obligatorii, respectiv registrul de casă, registrul jurnal, registrul inventar, Cartea M, balanțe lunare, note contabile.
Rezultă nerespectarea legislației în vigoare în privința conducerii evidenței contabile, societatea nu a respectat o disciplină financiară în privința circuitului lichidităților, respectiv a casieriei unității, în acest sens pârâta nu a luat toate măsurile pentru ca evidența contabilă să fie întocmită prevederilor legale.
patrimoniale faptice obligatorii pentru fiecare sfârșit de exercițiu financiar nu au fost întocmite, lipsește Registru inventar în care să se evidențieze la fiecare sfârșit de exercițiu financiar patrimoniul faptic, evidența contabilă nu reflectă în totalitate realitățile faptice existențe în societate, societatea nu întocmește registrele obligatorii pentru organizarea evidenței contabile, respectiv Registrul de casă, Registrul de cumpărări, Registrul de vânzări, Registrul jurnal de operațiuni, lipsa acestor jurnale determinând imposibilitatea verificării rezultatelor financiar contabile reflectate în balanța de verificare.
Din verificările lichidatorului judiciar reclamant în cadrul procedurii de lichidare judiciară rezultă că la 31.12.2006 debitoarea SC 2003 SRL Bîrlad înregistrează în evidențele contabile mijloace fixe și mărfuri la valoare contabilă netă de 314.484 lei, iar la inventarul realizat de lichidatorul judiciar reclamant în luna decembrie 2007 nu au fost identificate nici un fel de stocuri, și nu a fost găsită în inventar suma de 11.645 lei reprezentând sold casă și conturi în bănci, fiind astfel incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. e din legea insolvenței, în sensul că pârâta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Susținerile în apărare ale pârâtei prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la 14 noiembrie 2009 nu au reușit să răstoarne prezumția de vinovăție, constatându-se că societatea falită a desfășurat activitate pe toată perioada anului 2007, mult mai redusă ca în anii anteriori, dar din actele financiar contabile puse la dispoziția lichidatorului judiciar rezultă că societatea a întocmit balanțe lunare, a depus o parte a declarațiilor lunare la Bîrlad, societatea a primit facturi până la sfârșitul anului 2007 când s-a realizat transferul contractului de leasing al autoturismului Ford Mondeo, administratorul de fapt al societății falite fiind pârâta, așa cum rezultă din toate documentele financiar contabile ale debitoarei de după decesul administratorului de drept al acesteia, care sunt semnate și însușite de către aceasta.
Susținerea pârâtei potrivit căreia nu s-a efectuat de către lichidator nici un inventar în afara mijloacelor fixe nu este reală, pârâta în calitatea sa de economist cunoștea importanța unui inventar al bunurilor din patrimoniul unei societăți, și avea obligația de a încunoștința lichidatorul judiciar cu privire la toate bunurile în vederea efectuării formalităților de inventariere, nu doar a mijloacelor fixe, omisiunea sau ascunderea intenționată a acestora fiind imputabilă exclusiv pârâtei, cu cât nici ulterior, aceasta nu a furnizat nici un fel de explicații cu privire la lipsa stocurilor și a sumelor de bani ce ar fi trebuit să existe în casieria societății.
Ca urmare a situației existente, poate fi constatat că față de prejudiciul în sumă de 131.556,89 lei, vina aparține pârâtei care nu a desfășurat o activitate în interesul agentului economic, a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile, și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acestei, fapte prevăzute și sancționate de prevederile art. 138 alin. 1 lit. și e din Legea nr.85/2006.
Față de aceste elemente poate fi stabilit cu certitudine raportul de cauzalitate între fapta ilicită și existența unui prejudiciu cert și direct, dovedit atât sub aspectul existenței cât și sub aspectul întinderii, cauzat în mod direct și nemijlocit de fapta ilicită dovedită, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, respectiv dovedirea faptului că prin aceste fapte s-a contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, răspunderea putând fi antrenată indiferent de forma de vinovăție constatată.
Față de situația de fapt reținută în sarcina pârâtei, urmează a se constata că aceasta se face vinovat de starea de insolvență a debitoarei SC 2003 SRL Bîrlad, să se admită acțiunea lichidatorului judiciar reclamant care este în termen, urmând a fi obligată pârâta să suporte integral pasivul debitoarei până la concurența sumei de 131.556,89 lei.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal pârâta invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât, în mod greșit instanța de fond a apreciat că ea este "administrator de fapt" în cadrul societății falite.
Nu există act adițional prin care să fi fost numită în această calitate. După decesul administratorului care era soțul ei, nu a mai fost numit un alt administrator, existând doar un director general. Mai mult ea nu a fost angajată a SC " 2003" SRL, având calitate de salariat într-o altă societate.
Pe fondul cauzei arată că în mod greșit s-a antrenat răspunderea sa conform dispozițiilor art.138 Legea 85/2006 întrucât în anul 2007 societatea nu a avut activitate, nici măcar nu s-au ridicat facturiere, chitanțiere, ultima factură întocmită fiind în octombrie 2006.
În anul 2007 singurele operații care s-au efectuat au fost compensări de plăți între clienți și furnizori, plata ratelor la leasing până la data cedării leasingului și înregistrarea statului de plată al directorului.
efectuate s-au făcut fie direct prin nota contabilă furnizor-client, fie prin compensare în trei prin emitere de CEC sau BO de către unii clienți direct către furnizori.
Consideră că lichidatorul trebuia să menționeze documentele financiar-contabile dispărute și actele lipsă ori neînregistrate.
Greșit se reține că a deturnat și ascuns o parte din activul societății, fără a se menționa despre ce active este vorba.
Greșit se menționează că a mărit pasivul unității (lucru aberant având în vedere că mărirea pasivului înseamnă mărirea datoriilor) fictiv fără a se menționa operațiunile efectuate pentru mărirea acestuia.
Referitor la analiza contabilă efectuată de lichidator pentru anul 2007, realitățile faptice sunt simple, societatea nedesfășurând niciun fel de activități (a se verifica clasa 7 din balanța de verificare).
Referitor la inventarierile patrimoniale faptice obligatorii pentru fiecare sfârșit de exercițiu financiar, aceste registre au fost întocmite și vor fi anexate în copie.
Fapta ilicită la care se face referire nu există, în condițiile în care prejudiciul stabilit de lichidator (nici acesta nu reflectă în totalitate realitatea) nu îi poate fi imputat ei.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în conformitate cu dispozițiile art.308 alin.2 Cod procedură civilă.
În fața instanței de recurs au fost administrate probe cu înscrisuri.
La termenul de judecată din 06.04.2009 apărătorul recurentei a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și necompetenței materiale a instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a excepțiilor invocate, cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Prioritar vor fi analizate excepțiile vizând inadmisibilitatea acțiunii și necompetența materială a instanței de fond cât și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de recurenta în cuprinsul motivelor de recurs.
Potrivit art.138 alin.1 din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din modalitățile prevăzute limitativ de lege.
În cauză, cererea de obligare a pârâtei la plata pasivului debitoarei SC 2003 SRL Bîrlad a fost formulată de B în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC 2003 SRL, acțiunea fiind introdusă la ribunalul Vaslui - judecătorul sindic, care a și pronunțat hotărârea atacată în prezentul recurs.
Având în vedere instanța investită cât și obiectul cererii de chemare în judecată, prin raportare la dispozițiile art.138 alin.1 din Legea 85/2006, urmează a fi respinse excepțiile vizând necompetența materială a instanței de fond cât și inadmisibilitatea acțiunii.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei care ar rezulta din inexistența unui act adițional prin care să fi fost numită în calitate de administrator cât și din inexistența calității sale de angajat al societății debitoare, Curtea reține următoarele:
Răspunderea reglementată de dispozițiile art.138 din Legea 85/2006 poate fi antrenată atât împotriva administratorului de drept - cei care au fost investiți oficial în această funcție - cât și în privința administratorilor de fapt.
Administratorul de fapt este persoana care, fără a avea o investire legală în această funcție, exercită, în fapt acte specifice funcției de administrator, cum ar fi semnare de contracte, de instrumente de plată.
În cauza pendinte, a exercitat atribuții caracteristice administratorului de fapt întrucât, în calitate de soție a defunctului G, administratorul de drept al societății debitoare, a continuat activitatea societății și după decesul soțului său.
Aceste activități au constat în efectuarea de balanțe lunare, depunerea declarațiilor lunare la. Bârlad, primire de facturi până la sfârșitul anului 2007 când s-a realizat transferul contractului de leasing al autoturismului Ford Mondeo.
Toate cele ce preced dovedesc desfășurarea de recurentă a activităților caracteristice administratorului, astfel încât în mod corect se reține legitimarea ei procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a analizat cerințele răspunderii delictuale speciale pentru fapta proprie reținând incidența tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea unei asemenea răspunderi, respectiv prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a administratorului de fapt în variantele prevăzute de art.138 alin.1 lit. d și e din Legea 85/2006, raportul de cauzalitate dintre aceste fapte ilicite și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și culpa persoanei a cărei răspundere se solicită.
Judecătorul sindic a analizat amănunțit faptele ilicite săvârșite de recurenta care a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapte prevăzute de art.138 alin.1 lit. d Legea 85/2006.
Astfel lichidatorul judiciar, prin raportul întocmit, a reliefat imposibilitatea verificării rezultatelor financiar-contabile reflectate în balanțele de verificare, constatând lipsa tuturor documentelor justificative a operațiunilor înscrise în balanțe și registrele de contabilitate obligatorii, respectiv registrul de casă, registrul jurnal, registrul inventar, Cartea M, balanțe lunare, note contabile.
Constatându-se lipsa inventarierilor faptice obligatorii pentru fiecare sfârșit de exercițiu financiar, inexistența registrului inventar care trebuia să cuprindă patrimoniul faptic la fiecare sfârșit de exercițiu financiar cât și lipsa registrelor anterior menționate, recurenta se face vinovată de săvârșirea faptei ilicite prevăzute de art.138 alin.1 lit. "d" din Legea 85/2006.
Fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit. "e" din Legea 85/2006 constă în aceea că, deși la data de 31.12.2006 debitoarea SC 2003 SRL Bârlad avea înregistrate în evidențele contabile mijloace fixe și mărfuri în valoare contabilă netă de 314.484 lei, la inventarul efectuat de lichidatorul judiciar intimat în luna decembrie 2007 fost găsită doar suma de 11.645 lei reprezentând sold casă și conturi în bănci fără a se identifica eventualele stocuri.
Chiar și în motivele de recurs, se contrazice susținând inițial că în anul 2007 societatea nu a avut niciun fel de activitate, nici măcar nu s-au ridicat facturiere sau chitanțiere pentru ca apoi să precizeze: "singurele operații efectuate în 2007 au fost compensări de plăți între clienți și furnizori, plata ratelor la leasing până la data cedării contractului și înregistrarea statului de plată a directorului".
Între faptele anterior menționate și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență există raport cauzal, vina aparținând recurentei care nu a desfășurat o activitate în interesul agentului economic, a ținut o contabilitate fictivă, făcând să dispară documente contabile, deturnând sau ascunzând o parte din activul persoanei juridice ori mărind fictiv pasivul acesteia.
Față de considerentele expuse anterior soluția criticată este legală și temeinică, urmează ca în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă să fie respins recursul formulat de împotriva sentinței comerciale nr.7/F/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui care va fi menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepțiile inadmisibilității acțiunii și necompetenței materiale a instanței de fond, invocate de recurentă.
Respinge recursul formulat de împotriva sentinței comerciale nr.7/F/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
06.2009.-
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 750/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1023/2009. Curtea de... → |
|---|
