Practica judiciara insolventa. Decizia 1029/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1029
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent... PU-, recurent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și pe intimat SOCIETATEA AGRICOLĂ, lichidator - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE SOCIETATEA AGRICOLĂ, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva încheierii nr. 348/S/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cons. jur. pentru recurenta-creditoare AVAS B, lipsă fiind reprezentanții legali ai celorlalte părți.
Procedura nelegal îndeplinită cu intimata-debitoare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, motivate, formulate în termen iar dovada îndeplinirii procedurii de citare a intimatei-debitoare s-a întors cu mențiunea "societate desființată".
Având în vedere că procedura de citare a lichidatorului - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE SOCIETATEA AGRICOLĂ este legal îndeplinită, instanța apreciază că este legal îndeplinită și procedura de citare a intimatei-debitoare.
Interpelat de instanță, cons. jur. precizează că nu are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Cons. jur. pentru recurenta-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate. Apreciază că în cauză poate fi antrenată răspunderea fostei conduceri. Consideră că raportul lichidatorului nu este elocvent.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față;
Prin încheierea nr. 348/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -au respins obiecțiunile la raportul final nr. 260/19.08.2008 întocmit de lichidatorul judiciar Sucursala I, formulată de creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, s-a respins cererea creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I având ca obiect autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de art. 138 pentru stabilirea răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului Societatea Agricolă și s-a stabilit termen pentru soluționarea propunerii de închidere a procedurii la data de 3 martie 2009.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
În condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia care să asigure acoperirea creanțelor creditorilor, procedura este lipsită de obiect, obiecțiunile creditorului bugetar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - fiind lipsite de orice temei, în special în condițiile de pasivitate pe care le-a manifestat, creanța sa reprezentând datorii la bugetul consolidat al statului preluate de la Casa de Asigurări de Sănătate V prin Protocolul nr. 41/03.03.2004, așadar anterioare acestei date.
Întrucât creditorul bugetar nu a înțeles să conteste raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitorului în insolvență și nici să participe activ în cadrul procedurii prezentând lichidatorului judiciar elemente probatorii care să fi răsturnat prezumțiile pe baza cărora acesta a apreciat că nu există temeiuri pentru promovarea unei acțiuni în stabilirea răspunderii personale, obiecțiunile reprezintă numai un demers formal ce ar determina numai acumularea unor noi cheltuieli de procedură. De altfel, creditorul bugetar nici nu a întreprins vreun demers pentru identificarea punctuală a unor fapte concrete ce s-ar putea circumscrie sferei faptelor enumerate la art. 138 alin. 1.
Cererea de autorizare formulată de către creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I a fost respinsă pentru neîntrunirea condițiilor impuse de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, întrucât aceste prevederi legale nu conferă automat creditorilor dreptul de a promova acțiunea în răspundere, în special în condițiile în care lichidatorul judiciar a precizat expres atât în rapoartele depuse cât și în concluziile formulate că nu a identificat cauze de antrenare a răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului. O acțiune în stabilirea răspunderii personale poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile ori omisiunea de a formula acțiunea în răspundere, în situația în care aceasta amenință să se prescrie.
Cum în cauză nu se regăsește niciuna din cele două situații, judecătorul-sindic a respins cererea de autorizare, precum și obiecțiunile la raportul final formulate, pentru aceleași motive, și a acordat un termen pentru când se va pune în discuție, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, propusă prin raportul final.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I prin reprezentantul său legal, susținând că motivarea acestuia s- întemeiat pe aspecte exterioare cauzei și nu pe probatoriul administrat în dosar.
În ceea ce privește participarea creditorului fiscal în cadrul procedurii, aprecierile instanței în sensul neparticipării acestuia sunt neîntemeiate, creditorul fiscal participând la toate adunările de creditori și având rol activ în susținerea cererilor sale.
Recurenta a susținut că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita creanțele înregistrate la bugetul de stat din anii anteriori pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului iar din anul 2005 nu a mai înregistrat nici o situație financiară, situație ce atrage incidența art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
A precizat recurenta că, deși somat, debitorul nu a înțeles să efectueze plăți la bugetul de stat, creanța fiscală fiind astfel majorată prin aplicarea de accesorii.
Deschiderea procedurii a avut loc la cererea creditorului bugetar, după ce acesta a efectuat toate măsurile de executare prevăzute de legislația fiscală.
Instanța nu a apreciat corect, în opinia recurentei, premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului.
Instituirea răspunderii personale reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, cât și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice cu debitorul.
Susține recurenta că răspunderea administratorilor este atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară, administratorul fiind un mandatar al falitei și având obligația de a administra patrimoniul societății cu mai multă diligență decât propriile bunuri.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - - a formulat de asemenea recurs împotriva încheierii nr. 348/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul sindic - criticând soluția de respingere a cererii de autorizare în vederea formulării acțiunii în răspundere personală.
Recurenta a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 3 teza finală referitoare la existența riscului de a se prescrie răspunderea persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență.
Potrivit dispozițiilor nr.OUG 95/2003 privind preluarea de către a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale
Conform art. 2 din același act normativ a încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate I Protocolul nr. 41/03.03.2004, având ca obiect transferul creanțelor bugetare existente în evidențele contabile a acestora. Creanța preluată de față de Societatea Agricolă este în valoare nominală de 1.339,87 lei și nu a fost recuperată.
Recurenta a formulat obiecțiuni, considerând că la momentul actual nu erau îndeplinite în totalitate condițiile impuse de legiuitor prin prisma dispozițiilor 129 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestei norme imperative: "după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe aceste vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul - sindic va convoca adunarea creditorilor la un termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării".
Așa cum se poate observa, din norma imperativă reprodusă anterior, raportul final al lichidării, fiind ultimul raport din procedură, se impune prin ipoteză să fie sinteză a întregii proceduri, cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizat-o inclusiv măsura în care au fost identificate persoanele corespunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată și cauzele insolvabilității, aspect avut în vedere de prevederile art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și care are un rol deosebit în aplicarea principiului maximizării averii debitorului prin faptul că oferă participanților la procedură pârghiile necesare pentru analiza oportunității promovării acțiunilor avute în vedere de art. 138 din același act normativ.
În acest caz la dosar nu există documente din care să rezulte aceste aspecte.
În contextul în care lămurirea acestor probleme este obligatoriu instituită de lege, recurenta a solicitat completarea raportului final cu aspectele semnalate în obiecțiunile formulate de către recurentă.
Mai mult decât atât, conform prevederilor art. 105 din Codul d e procedură civilă, întocmirea de acte procedurale cu nerespectarea formelor legale, atrage după sine ca sancțiune nulitatea respectivelor acte procedurale.
Societatea debitoare înregistra la data deschiderii procedurii instituită de Legea nr. 85/2006, datorii față de Parte din această sumă reprezintă contribuția personală a angajaților societății în calitate de asigurați, pe care, potrivit art. 55 din OUG nr. 150/2002, modificată, pârâții aveau obligația să o rețină din salariile acestora și s-o vireze lunar către
Această sumă de bani nu aparținea societății, fiind contribuția personală a angajaților la Intenția de fraudare a creditorilor înscriși în cauză este mai mult decât evidentă, aceștia fiind prejudiciați prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la îndeplinirea obligațiilor sociale și financiare asumate.
a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către Tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Prejudiciul produs există, costând în însăși creanța cedată de I către, acesta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Este evident că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 3 teza finală, respectiv, dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, lichidatorul judiciar al Societății Agricole a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a precizat faptul că atât prin raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la intrarea în faliment, cât și prin raportul final a menționat că nu au fost identificate elemente de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a debitoarei, menționând totodată că aceasta este o societate agricolă ce și-a diminuat treptat activitatea până la încetarea ei, în anul 2004.
În ceea ce privește patrimoniul societății, lichidatorul precizează că nu a putut identifica bunuri sau disponibilități bănești, practic societatea neavând patrimoniu la momentul intrării în faliment.
Intimata a subliniat faptul că raportul final înregistrat sub nr. 258/19.08.2008 cuprinde în sinteză toate momentele obligatorii prevăzute de Legea nr. 85/2006 și analizează toate solicitările creditoarei.
Examinând motivele de recurs invocate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale relevante, instanța constată nefondate ambele recursuri, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Instanța reține că ambii recurenți au criticat soluția de respingere a cererii de autorizare în vederea promovării acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, recurenta contestând această soluție prin prisma soluției de respingere a obiecțiunilor la raportul final.
Potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiune de atragere a răspunderii personale prevăzută de art. 1 al aceluiași articol dacă lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor amenință să se prescrie.
În speță, Curtea reține că lichidatorul judiciar nu a omis să indice persoanelor culpabile de starea de insolvență și nici să formuleze acțiunea împotriva acestora.
De asemenea, nu s-a făcut dovada (pentru ca cea de a doua situație să se regăsească în speță) că există amenințarea prescrierii răspunderii persoanelor vinovate de producerea stării de insolvență.
Prin urmare niciuna dintre cele două situații în care comitetul creditorilor (și nu doar un singur creditor) putea solicita să fie autorizat să introducă acțiunea nu este incidentă în cauză.
În conținutul raportului lichidatorului judiciar a precizat în mod expres faptul că nu a identificat cauze de antrenare a răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului astfel că nu se mai poate reține existența vreunei omisiuni.
Deși recurenta susține că, în temeiul legii, orice creditor poate solicita autorizarea de formulare a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, instanța observă că textul sus-citat prevede în mod expres faptul că această autorizare poate fi solicitată (doar) de comitetul creditorilor.
În ceea ce privește existența elementelor care să impună formularea unei cereri de atragere a răspunderii personale, invocate de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și apreciate ca suficiente, Curtea constată că acestea au fost punctual combătute de lichidatorul judiciar prin raportul depus la filele 72 - 76 dosar fond care a concluzionat că faptele relatate, astfel cum au fost prevăzute în raport și în precizări, nu justifică introducere acțiunii în răspundere personală.
De altfel, așa cum se arată și în doctrină, judecătorul - sindic nu poate aprecia asupra oportunității autorizării, ci numai asupra legalității, respectiv asupra existenței vreuneia din cele două cazuri prevăzute de alin. 3 al art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Asupra oportunității formulării acțiunii se poate pronunța doar administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, iar în caz de inactivitate a acestora autorizarea poate fi dată doar comitetului creditorilor, și nu oricăruia dintre creditori.
Referitor la critica recurentei privind respingerea nefondată a obiecțiunilor la raportul final, Curtea nu o poate primi având în vedere atât faptul că nu a contestat raportul asupra și împrejurărilor ajungerii debitorului în insolvență, cât și împrejurarea că nu a prezentat lichidatorului judiciar elemente probatorii de natură a dovedi susținerile făcute, cum corect a reținut instanța de fond.
Pentru aceste considerente, constatând recursul nefondat, instanța îl va respinge urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să mențină hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I și respectiv de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor - - prin reprezentanții lor legali, împotriva încheierii nr. 348/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul sindic - încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
26.06.2009
Tribunalul Iași
Jud. sindic
Președinte:Claudia SusanuJudecători:Claudia Susanu, Anca Ghideanu, Liliana Palihovici
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 744/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1101/2009. Curtea de... → |
|---|
