Practica judiciara insolventa. Decizia 1101/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1101
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței comerciale nr. 45/S/ 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 45/S din 29 ianuarie 2009 Tribunalul Iași - judecător sindic a respins cererea vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, formulată de creditoarea Direcția Generală Finanțelor Publice Județului I și a respins contestația formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar SC Reorganizare Lichidare
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei SC de SA, cu sediul social declarat în loc.,având număr de ordine în RC J- și cod unic de înregistrare -.
S-a dispus radierea debitoarei SC de SA din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, judecătorul sindic l-a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.4 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței, a fost aprobat decontul prezentat de lichidatorul judiciar Reorganizare Lichidare I și s-a dispus plata către acesta, din fondul de lichidare, a sumei de 3.020,70 lei, din care suma de 1.160,70 lei reprezintă cheltuieli de procedură iar suma de 1.860 lei onorariu.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința comercială nr.254/S/29 mai 2008 s-a deschis procedura simplificată a insolvenței, împotriva debitoarei SC de SA, constatându-se că aceasta face parte din categoria debitorilor prevăzuți de art.1 alin.2 lit. e din lege, fiind anterior dizolvată.
În exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar - desemnat să administreze procedura - a procedat la emiterea notificărilor și îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute de lege, a întocmit tabelul preliminar al creanțelor asupra averii debitoarei, tabel care cuprinde pe creditorii I cu o creanță în sumă de 43.999 lei și cu o creanță în sumă de 1997,70 lei și care, nefiind contestat, a fost definitivat prin încheierea nr.233/25.09.2008.
De asemenea, lichidatorul judiciar a notificat administratorului debitoarei obligația de a depune la dosar actele și informațiile prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006 și a constatat, prin verificări efectuate, că sediul debitoarei nu mai există și în fapt la adresa înscrisă la registrul comerțului și că aceasta nu figurează înscrisă cu bunuri, în evidențele fiscale.
Dat fiind că demersurile pentru a contacta administratorul debitoarei și a intra în posesia documentelor contabile au rămas fără rezultat, iar din evidențele fiscale rezultă că debitoarea nu figurează înregistrată cu bunuri, prin raportul depus la data de 11.11.2008 lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
Propunerea formulată a fost contestată de creditoarea I, sub motiv că - prealabil închiderii procedurii - pentru declinul societății se impune antrenarea răspunderii personale a organelor de conducere ale debitoarei, existând suficiente dovezi pentru a se aprecia în sensul aplicării art.138 din Legea nr.85/2006, în condițiile în care administratorii acesteia nu au depus nici un efort în ceea ce privește derularea în mod pozitiv a activității societății debitoare, manifestând pasivitate pentru recuperarea creanțelor pe care societatea le avea față de partenerii de afaceri, în acest sens solicitând a fi autorizată pentru promovarea unei astfel de acțiuni,
Cererea de autorizare nu poate fi primită, a reținut tribunalul, întrucât prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiune în răspundere personală, ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor și numai dacă administratorul sau lichidatorul judiciar omit să indice - în raportul asupra cauzelor insolvenței - persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului sau omit să formuleze o astfel de acțiune, iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
În speță, nu există omisiuni de natură a încuviința autorizarea, în raportul nr.7111/28.07.2008 lichidatorul judiciar prezentând activitatea societății debitoare. El a indicat în mod clar, drept cauze ale insolvenței: "ineficienta utilizare a resurselor existente, care a condus la acumularea de datorii către instituțiile statului și terți.neurmărirea încasării la timp a creanțelor, ajungându-se la sume de recuperat de 11.417 lei. lipsa unor eforturi pozitive în redresarea societății."cauze care nu se regăsesc în situațiile expres și limitativ reglementate de art.138 al. 1 literele a-g din Legea nr.85/2006."
Soluția de respingere se impune și în ceea ce privește contestația creditoarei la raportul final, întrucât rezultatul examinării debitoarei în raport cu situația de fapt evidențiată în rapoartele lichidatorului judiciar și - în special - concluzia privind lipsa bunurilor arată că procedura este lipsită de obiect în speță, scopul acesteia fiind tocmai valorificarea activului debitoarei, în vederea plății pasivului.
Lipsa bunurilor sau a altor elemente de patrimoniu, care se asigure acoperirea creanțelor, conduce la aplicarea prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006 privind închiderea procedurii. Derularea acesteia, pentru a se continua eventual demersurile în vederea valorificării pachetului de acțiuni a cărui valoare nu poate acoperi nici măcar cheltuielile cu publicitatea vânzării, nu este justificată, a conchis tribunalul.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că tribunalul nu a interpretat corect dovezile administrate. Recurenta învederează că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita creanțele înregistrate la bugetul de stat, în anii anteriori pronunțării hotărârii prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, ceea ce justifică și incidența dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006.
Deși s-au luat măsuri de executare silită, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală, debitorul nu a înțeles să efectueze plăți la bugetul de stat, sens în care creanța fiscală a fost majorată, prin aplicarea de accesorii, calculate pentru neplata acesteia la termen, responsabili pentru neachitarea acestora și pentru starea de insolvență fiind administratorii societății - G,
I susține că instanța a dispus deschiderea procedurii - la cererea creditorului bugetar - după ce acesta a efectuat toate măsurile de executare prevăzute de legislația fiscală. Această acțiune reprezintă un alt demers pentru recuperarea creanței anunțate și nerecuperate și - având în vedere că procedura insolvenței oferă mai multe pârghii legale, pentru că reprezintă o procedură colectivă - s-a adoptat această soluție. De altfel, și răspunderea celor care au adus firma în incapacitate de plată, creând prejudicii altora, nu poate fi antrenată decât în cadrul acestei proceduri. Aceeași situație - învederează recurenta - este valabilă și pentru anularea transferurilor considerate ca fiind încheiate în frauda creditorilor, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. Prin urmare, organul fiscal nu poate interveni asupra actelor de dispoziție ale organelor de conducere, ci procedează la stabilirea situației fiscale a debitorilor și încearcă recuperarea creanțelor, prin identificarea conturilor și poprirea acestora, precum și a bunurilor mobile și imobile, pentru valorificare prin licitație. Or, așa cum a constatat și administratorul judiciar, această debitoare nu mai avea bunuri în patrimoniu, astfel încât și demersurile sale au rămas fără efectul prevăzut de această procedură - distribuirea sumelor către creditori.
Netemeinicia celor dispuse de Tribunalul Iași - judecător sindic, rezultă din faptul că - deși existau premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitoarei - instanța nu a apreciat corect asupra lor, reținând că o acțiune în stabilirea răspunderii personale ar putea fi primită doar dacă exista omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile ori omisiunea de a formula acțiunea în răspundere și dacă acțiunea în răspundere personală este promovată de comitetul creditorilor, nu de fiecare creditor în mod individual.
Recurenta pretinde că din constatările lichidatorului privind ajungerea debitorului în stare de insolvență se poate afirma că lipsa, respectiv neprezentarea documentelor contabile lichidatorului judiciar, indică o administrare frauduloasă a averii debitorului și constituie o premisă pentru aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006. De asemenea, lipsa unor eforturi pozitive în redresarea societății, neurmărirea încasării la timp a creanțelor de către debitoare, ineficienta utilizare a resurselor existente care a condus la acumularea de datorii față de bugetul de stat, ar putea fi considerate o altă cauză dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, respectiv de litera
Faptul că lichidatorul nu a identificat elementele și persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului poate fi catalogat ca fiind o omisiune, din partea lichidatorului, în ceea ce privește indicarea persoanelor culpabile, susține
De asemenea, în condițiile în care procedura colectivă a deschiderii insolvenței a fost inițiată de un singur creditor - în condițiile în care constituirea comitetului creditorilor nu a fost posibilă - arată recurenta că nu poate fi de acord cu interpretarea instanței, care este în sensul că unicul creditor nu are dreptul de a-l învesti pe judecătorul -sindic cu cererea pentru aplicarea art. 138, în condițiile în care acesta își asumă rolul atât de adunare a creditorilor cât și de comitet al creditorilor. Mai mult, în condițiile în care există doar un singur creditor și sunt elemente pentru a promova acțiunea în răspundere personală, ar putea fi discriminatorie interpretarea potrivit căreia dreptul de a promova o asemenea acțiune aparține doar comitetului creditorilor (care nu poate fi întrunit) nu și unicului creditor, care a inițiat procedura insolvenței.
I învederează că - în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 - instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, cât și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea, în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor, în caz de insolvență.
Răspunderea administratorilor este atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară a acestora, fapt de notorietate atât în doctrină cât și în jurisprudență, câtă vreme aceștia au obligația de a administra patrimoniul societății cu mai multă diligență și grijă chiar decât propriile lor bunuri.
În drept, recurenta invocă articolul 304 punctele 8,9, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, articolul 2 și 138 alin.(3) și alin.(1) literele "b", "c" și "d" din Legea nr. 85/2006 și art. 73 din Legea nr. 31/1990.
întâmpinare, Reorganizare Lichidare I, lichidatorul judiciar al debitoarei " de " A, solicită respingerea recursului.
Intimatul arată că judecătorul sindic a reținut corect lipsa calității procesuale active, deoarece - conform art. 138 alineat 3 din Legea 85/2006 - nu se conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiune, ci se consacră dreptul comitetului creditorilor și numai dacă lichidatorul judiciar omite să indice - în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență - persoanele care se fac vinovate de acest lucru sau omite să formuleze o astfel de acțiune.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Punctul 8 al articolului 304 Cod procedură civilă nu este incident în speță, deoarece acest motiv de modificare a hotărârii recurate vizează greșita interpretare a "actului juridic dedus judecății" în sens de operațiune juridică, și nu în sens de document depus ca probă în dosar. În același timp, punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă nu este aplicabil, câtă vreme - respingând cererea - judecătorul sindic a interpretat și aplicat judicios prevederile legale relevante, și anume acelea ale aliniatelor (1) și (3) din articolul 138 al Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Curtea de apel mai reține că acele critici care exced cadrului articolului 304 Cod procedură civilă - și care se examinează în conformitate cu articolul 304 indice 1 Cod procedură civilă - se vădesc nefondate, în condițiile în care judecătorul sindic a stabilit corect situația de fapt, cele reținute în considerentele sentinței având pe deplin corespondent în dovezile administrate.
Instanța de recurs constată că - în pofida susținerilor contrare ale creditoarei - faptele ce se pretinde a fi imputabile organelor de conducere ale debitoarei în insolvență nu pot fi încadrate în cadrul strict al articolului 138 alineat (1) literele a-g, iar condiția de admisibilitate a cererii de autorizare, de la alineatul (3) al aceluiași articol 138, nu este îndeplinită. În fine, judicios a considerat judecătorul sindic că sunt aplicabile prevederile articolului 131 din Legea nr.85/2006, dispunând în consecință.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineat (1) teza a II-a Cod procedură civilă curtea va respinge recursul, menținând sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței comerciale nr. 45/S/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
pt. judecător aflat
în
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
20.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Liliana Palihovici
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1029/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1235/2009. Curtea de... → |
|---|
