Practica judiciara insolventa. Decizia 744/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 744
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
Judecător I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Miler
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în recursul declarat de pîrîtul împotriva sentinței comerciale numărul 15/S din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 23 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- din lipsă de timp pentru deliberări, instanța a amînat pronunțarea pentru azi, 02 martie 2009, cînd:
INSTANȚA
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată la data de 20.05.2007 în dosar nr-(67/2003), administratorul judiciare Compania Lichidatori a formulat cerere de atragere a răspunderii personale a fostului administrator al debitoarei "-" SRL I,.
În motivarea cererii administratorul judiciar a precizat că fostul administrator statutar nu a pus la dispoziție documentele contabile ale societății și a continuat activitatea comercială, deși societatea se afla în incapacitate de plată, fapte prev. de art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Reclamantul a depus la dosar, în copie, adresele nr. 1369/14.09.2006 și nr. 651/28.04.2006 către DIICOT - Serviciul Teritorial Iași, adresa nr. 45055/31.01.2006 a I, adresa nr. 180/24.01.2006 către I - Serviciul de Investigare a Fraudelor, somația nr. 516/29.10.2004, plângerea penală nr. 608/23.11.2004.
Pârâtul - a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii privind angajarea răspunderii sale patrimoniale.
Susține pârâtul că pentru faptele prevăzute de art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 s-a formulat plângere penală, astfel că prezenta acțiune trebuie suspendată în temeiul art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei pârâtul susține că reclamantul nu a descris în concret faptele pentru care se solicită antrenarea răspunderii personale, nu rezultă raportul de cauzalitate între activitatea sa și faptul încetării de plăți, iar nepredarea documentelor contabile (datorată unei imposibilități obiective) nu poate angaja răspunderea personală.
Mai precizează pârâtul că nu a primit corespondența trimisă de administratorul judiciar deoarece și-a schimbat domiciliul, corespondența fiind returnată cu mențiunea "destinatar mutat".
Pârâtul nu a depus înscrisuri în apărare.
Prin sentința comercială nr. 15/S/16 ianuarie 2008 Tribunalul Iași -judecător sindic dispune:
În temeiulart.138 din Legea privind procedura insolvenței,
A admis acțiunea formulată de administratorul judiciar Compania Lichidatori,cu sediul în I,str. - nr.75 privind stabilirea răspunderii personale a pârâtului,domiciliat în Tg. Ocna,str. - - - 6,. B,.5, în calitate de administrator al debitorului SC - SRL
A stabilit răspunderea personală a pârâtului-administrator în sensul că a fost obligat la plata pasivului debitorului falit SC - SRL I,pasiv reprezentat de creanțele admise în procedură.
În temeiulart.131din Legea privind procedura insolvenței,
A dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC - SRL, cu sediul declarat în I-.
A dispus radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiulart.136din Legea privind procedura insolvenței,
A fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.4 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței,
A fost aprobat decontul de cheltuieli prezentat de administratorul judiciar Compania Lichidatori I și dispune plata către acesta a sumei de 3575 lei, din fondul de lichidare.
În temeiulart.135din Legea privind procedura insolvenței,
A dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere,prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Societatea debitoare a fost înființată în anul 1999 iar începând cu data de 07.08.2000 a avut ca administrator unic pe pârâtul care deși notificat individual cu privire la deschiderea procedurii și obligația depunerii la dosar a documentelor privind situația economico-financiară a societății nu s-a conformat acestei obligații.
De altfel,pentru refuzul prezentării documentelor contabile,administratorul judiciar a formulat plângere penală împotriva pârâtului,sesizare care nici până în prezent nu a fost soluționată dar în cadrul cercetărilor ce s-au desfășurat,pârâtul s-a obligat să prezinte evidențele contabile,angajament nerespectat.
Conform informațiilor furnizate de organele fiscale rezultă că începând cu data de 30.06.2003,debitorul nu a mai depus la organele fiscale nici un fel de raportare contabilă-declarații privind obligațiile de plată către buget,indicatori economico-financiari,bilanț contabil deși societatea a continuat să desfășoare activitate și după această dată,dovadă fiind operațiunile comerciale evidențiate în înscrisurile prezentate de creditori.
Nedepunerea de către debitor a raportărilor contabile prevăzute de lege la organele fiscale ca și refuzul prezentării evidențelor contabile administratorului judiciar, permit concluzia că pârâtul,în obligația căruia era organizarea și conducerea contabilității,a făcut dispărute aceste evidențe sau nu le-a ținut în conformitate cu legea, încercând astfel să ascundă situația reală a activului și pasivului social,fapte care atrag aplicarea prevederilor art.138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006.
Chiar dacă nerespectarea de către debitor,prin administratorul-pârât,a dispozițiilor legale privind ținerea contabilității nu constituie singurul factor pentru ajungerea societății în insolvență,contribuie substanțial la o asemenea situație,fiind prezumată intenția de fraudare a legii în scopul de a sustrage controlului statului activități generatoare de venituri și de a ascunde patrimoniul social față de creditori atât timp cât, lipsind evidența contabilă,nu se poate stabili modul în care a fost gestionată activitatea societății și folosite bunurile acesteia,modificările aduse patrimoniului ei respectiv modalitatea de înregistrare a operațiunilor economice desfășurate și a rezultatelor obținute,legalitatea acestora și implicit cauzele care au generat insolvența.
Pe de altă parte,lipsa evidenței contabile coroborate cu faptul că pârâtul nu s-a conformat obligației de a declara insolvența societății deși situația acesteia era iremediabil compromisă încă din data 30.06.2003 când numai față de creditorul bugetar înregistra o datorie de 243.979,10 lei ca și derularea în continuare de operațiuni economice cu creditorii care au intervenit în procedură și despre ale căror rezultate nu există nici un fel de indicii,duc la concluzia că pârâtul a făcut comerț în interes personal,sub acoperirea societății,dispunând în acest sens continuarea activității cu consecința agravării pasivului,faptă prevăzută de art.138 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006.
În condițiile mai sus expuse,se impune instituirea răspunderii personale a administratorului-pârât care urmează a răspunde cu averea proprie pentru pasivul debitorului falit reprezentat de creanțele admise în procedură,executarea urmând a se realiza în condițiile art.142 din Legea nr.85/2006.
Pârâtul - a declarat recurs împotriva sentinței comerciale nr. 15/S/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic sub aspectul răspunderii personale reglementate de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii de recurs pârâtul precizează că, deși s-a dispus antrenarea răspunderii sale patrimoniale conform art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, instanța de fond nu a motivat care fapte au fost de natură să conducă societatea "-" SRL în stare de insolvență. De asemeni, nu a fost stabilită legătura de cauzalitate între activitatea de administrare a debitoarei și ajungerea acesteia în stare de insolvență.
Mai susține pârâtul că nu s-a dovedit ținerea unei contabilități fictive/neconforme cu legea și că prin aceasta s-ar fi produs starea de insolvență a debitoarei.
Precizează pârâtul că nu a predat documentele contabile deoarece acestea au rămas în spațiul închiriat din I, str. -. Din cauza unor disensiuni cu proprietarul spațiului nu a putut ridica documentele contabile, formulând și plângere penală în acest sens.
Mai susține pârâtul că nu a primit corespondența trimisă de administratorul judiciar, neputând fi reținută reaua sa credință, corespondența fiind returnată cu mențiunea "destinatar mutat".
În concluzie, pârâtul susține că ajungerea societății debitoarei în stare de încetare de plăți a fost cauzată de imposibilitatea de recuperare a altor creanțe ale societății, concurența exercitată pe piață, neînțelegerile avute cu proprietarul spațiului unde își desfășoară activitatea societatea.
Administratorul judiciar Compania Lichidatori a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, reiterând cererile formulate la fond.
În recurs părțile nu au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în vigoare, curtea constată următoarele:
Societatea debitoare "-" SRL a fost înființată în anul 1999, iar din anul 2000 administrator judiciar a fost pârâtul -.
Administratorul judiciar a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 este antrenată răspunderea patrimonială atunci când fostul administrator statutar a dispus în interes personal continuarea unei activități care duce, în mod vădit, persoana juridică în încetare de plăți, iar potrivit art. 138 lit. d - atunci când a făcut să dispară unele documente contabile.
Pe baza actelor aflate la dosarul cauzei curtea constată că, de la înființare, debitoarea nu a făcut vreo plată către creditori, mai mult a emis mai multe bilete la ordin refuzate la plată (BO emis la 6.03.2002 pentru SC "" SA; BO nr. 295/26.06.2002 pentru SC " " SA; BO din 26.01.2004 pentru SC "" SA; BO din 17.07.2003 pentru Grup" SA singurele plăți, nesemnificative, făcute către anumiți creditori, datând din perioada imediat următoare deschiderii procedurii insolvenței debitoarei " -" SRL.
Mai mult, de la data înființării, debitoarea nu a achitat vreo plată către bugetul de stat, înregistrând la începutul anului 2004 o datorie în sumă de 914.959.022 lei.
De altfel, debitoarea nu și-a achitat datoriile către vreun creditor, încă de la începutul activității sale comerciale, astfel că imediat insolvența acesteia era vădit prezumată. Cu toate acestea, debitoarea, prin administratorul statutar -, a continuat să desfășoare activități comerciale până la deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului (sentința 41/COM/6.04.2004).
În legătură cu actele contabile, în cursul anului 2004 (adresele nr. 516/29.10.2004, nr. 124/19.04.2004), administratorul judiciar a solicitat, prin scrisoare recomandată, administratorului statutar să-i pună la dispoziție următoarele documente: bilanțul și copii de pe registrele contabile curente, lista bunurilor debitoarei, a creditorilor, contul de profit și pierderi.
Susține pârâtul că nu a primit aceste înscrisuri, că potrivit actelor de la dosarul cauzei, scrisorile recomandate au fost returnate cu mențiunea "destinatar necunoscut", dar și că actele contabile au rămas la sediul societății și că proprietarul spațiului refuză să i le returneze.
Curtea constată că administratorul judiciar i-a solicitat administratorului statutar să-i pună la dispoziție documentele contabile, prin scrisoare recomandată, atât la sediul societății, cât și la domiciliul acestuia.
Într-adevăr, înștiințarea trimisă la sediul societății a fost returnată cu mențiunea "destinatar mutat" (fila 99 vol. III), însă pentru cea trimisă la domiciliul pârâtului s-a refuzat primirea.
De altfel, corespondența i-a fost trimisă pârâtului pe adresa: Tg. Ocna, str. C, -, -6,.B,. 5, iar acesta nu a făcut dovada că și-a schimbat domiciliul, cu atât mai mult, această adresă figurează și pe cererea de declarare a recursului.
Cu privire la plângerea penală formulată împotriva proprietarului spațiului unde a funcționat sediul societății, recurentul nu a făcut dovada existenței vreunei soluții legale în această situație, deși potrivit adresei nr. 661.004/9.01.2009 emisă de I - Poliția municipiului I, dosarul penal a fost înaintat la data de 11.01.2005 către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași cu soluția legală.
Față de această situație, curtea apreciază că recurentul nu a dovedit că actele contabile i-au fost reținute de o altă persoană, ci, că, dimpotrivă, au fost dosite pentru denaturarea situației financiare a debitoarei.
Pentru aceste considerente, curtea apreciază că sentința judecătorului sindic este legală și temeinică, fiind descrise atât faptele reținute în sarcina pârâtului, cât și îndeplinirea condițiilor răspunderii patrimoniale prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul declarat de -, va menține sentința recurată, în cauză nefiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul împotriva sentinței nr. 15/S/16.01.2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.03.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Iulia Miler, Camelia Gheorghiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 689/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1029/2009. Curtea de... → |
|---|
