Practica judiciara insolventa. Decizia 103/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr. 1,-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 103
Ședința publică de la 29 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DGFP H împotriva Sentinței nr. 807/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr. -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru pârâtele intimate și, lipsă fiind debitoarea intimată - Conf SRL, prin lichidator judiciar Insolvent Consult.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-au înregistrat, în copie, din partea creditoarei intimate DGFP H,Note de ședință.
Mandatara pârâtelor intimate depune la dosarNote de ședință și concluzii scrise.
Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor intimate, invocată din oficiu de către instanța de judecată, la termenul anterior, motivând că răspunderea delictuală este personală și că, la data decesului și a dezbaterii succesiunii, nu exista creanță.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că, prin Sentința nr. 807/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. - al Tribunalului Hunedoaraa fost respinsă cererea formulată de creditoarea DGFP H împotriva pârâtelor și pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, obligată creditoarea la plata către pârâte a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată și s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - Conf SRL.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
În cuprinsul raportului final lichidatorul a arătat că nu există temeiuri pentru antrenarea răspunderii delictuale pentru pasivul rămas neacoperit în urma lichidării bunurilor debitoarei.
Conform art. 138 din Legea 85/2006, răspunderea organelor de conducere pentru pasivul societății debitoare se poate antrena în cazul săvârșirii faptelor limitativ prevăzute de textul de lege menționat și numai dacă faptele respective au determinat starea de insolvență a debitoarei.
Atragerea acestei răspunderi implică dovedirea existenței elementelor constitutive în materia răspunderii civile delictuale, conform art. 998, 999 Cod civil, astfel încât creditorul/lichidatorul judiciar este dator să probeze, conform art.1169 Cod civil, săvârșirea faptei ilicite determinate, cuantumul prejudiciului produs ca urmare a delictului comercial și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Această concluzie se impune având în vedere că dispozițiile de mai sus nu instituie o prezumție de culpă în sarcina fostului administrator al debitoarei din simpla existență a faptei ori a prejudiciului, atâta vreme cât nu s-a făcut și dovada raportului de cauzalitate dintre acestea, respectiv că la originea insolvenței se află una dintre faptele enumerate de art.138.
Creditoarea s-a limitat la a invoca, în susținerea cererii, prezumția vinovăției autorului pârâtelor întemeiată pe continuarea activității societății comerciale în condițiile de mai sus. Or, pe de o parte răspunderea delictuală este personală, răspunderea pentru fapta altuia fiind expres și limitativ prevăzută de lege.
Chiar și în această situație, admisibilitatea preluării prin succesiune a obligației de despăgubire, care la data deschiderii succesiunii nu era nici certă, nici lichidă și nici exigibilă, creditoarea trebuie să administreze probe cu care să dovedească raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
Creditoarea nu a solicitat si nu propus alte probe în instanță în susținerea cererilor sale decât certificatul de moștenitor.
Judecătorul sindic a apreciat că în cauză nu s-a dovedit că faptele autorului pârâtelor au determinat nemijlocit starea de insolvență a debitoarei. Față de cele dezvoltate mai sus a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pentru atragerea răspunderii delictuale a celor două pârâte.
Având în vedere complexitatea cererii și volumul de muncă depus de avocat, au fost reduse cheltuielile de judecată acordate pârâtelor, conform art.274, alin.3 pr.civ, la suma de 1500 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DGFP H, solicitând modificarea în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale și scutirea de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 și cele ale art. 998 Cod civil, ceea ce duce la stabilirea culpei fostului administrator și la obligarea pârâtelor, în calitate de moștenitoare ale fostului administrator.
Recurenta susține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998 Cod civil, prejudiciul este cert, lichid și exigibil, iar legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu a fost dovedită.
În ce privește cheltuielile de judecată, creditoarea invocă faptul că nu poate fi în culpă procesuală pentru că a încercat recuperarea creanței datorate sau pentru că a uzat de căile legale de recuperare.
În drept se invocă art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civilă, Legea nr. 85/2006, art. 998 Cod civil.
La termenul de judecată din 8 ianuarie 2010, instanța de recurs a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și, recurenta DGFP H exprimându-și poziția față de această excepție prin notele de ședință (fila 16) în sensul respingerii, întrucât răspunderea este antrenată în considerarea patrimoniului persoanei, iar pârâtele au solicitat prin note de ședință admiterea excepției, întrucât răspunderea delictuală este personală (fila 19).
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și invocată din oficiu de instanța de recurs, curtea de apel reține următoarele:
Excepția privitoare la lipsa calității procesuale pasive constituie o excepție de fond absolută ce poate fi invocată în orice stare a pricinii, nu numai de partea interesată, dar și de instanță, din oficiu, în acest sens pronunțându-se în mod constant instanța supremă (în acest sens exemplificăm Decizia nr. 127/13.02.1995 a Curții Supreme de Justiție).
Art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 reglementează o răspundere civilă delictuală, de natură personală a membrilor organelor de conducere sau a altei persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin fapte exhaustiv și strict determinate la literele a-
Susținerea creditoarei că răspunderea este antrenată în considerarea patrimoniului persoanei, și nu a persoanei însăși, este neîntemeiată, întrucât existența elementelor constitutive în materia răspunderii civile delictuale presupune săvârșirea faptei ilicite determinate de către persoana care a cauzat starea de insolvență, cuantumul prejudiciului produs de această persoană, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția aceleiași persoane.
Răspunderea civilă delictuală este personală, art. 138 din Legea nr. 85/2006 nereglementând răspunderea pentru fapta altuia, care constituie o excepție strict determinată în art. 1000 cod civil pentru cazuri specifice, care nu au incidență în cazul răspunderii prevăzută de Legea nr. 85/2006.
La data deschiderii succesiunii, prejudiciul nu era cert, lichid și exigibil și nu exista sub forma pasivului în patrimoniul defunctului administrator, nefiind determinat.
Prin urmare, pârâtele și nu au în cauză calitate procesuală pasivă pentru a le fi angajată răspunderea personală în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, astfel că, în baza art. 137 alin. 1 Cod pr. civilă, instanța constată întemeiată și admisibilă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor cu consecința menținerii sentinței atacate de respingere a cererii DGFP H pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtelor în sensul argumentelor mai sus indicate, iar conform art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă va fi respins recursul creditoarei DGFP
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP H împotriva Sentinței nr. 807/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr. -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 29.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 6/21.-
Jud. sindic:
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Ioan Cibu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 962/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 171/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
