Practica judiciara insolventa. Decizia 1052/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1052
Ședința publică din28 mai 2009
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor declarate decreditorulMinisterul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S și de debitorul Cabinet individual de insolvență " " - lichidator al COM SRL împotrivasentinței nr.339 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cupârâta-intimată, parte în proces-intimată fiind Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura nu este legal îndeplinită cu pârâta-intimată, citația emisă pe numele acesteia fiind restituită integral, cu duplicatele recursurilor atașate și cu o mențiune ilizibilă a factorului poștal.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că deși părțile lipsesc, recurenții au solicitat a se conferi aplicabilitate dispozițiilor art.242 din Codul d e procedură civilă și, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțarea asupra recursurilor ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința nr. 339/2009, Tribunalul Suceava - judecătorul sindic, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoareial COM SRL. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâtei .
În motivarea soluției, s-au reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 853/2008 s-a deschis procedura insolvenței față de debitoare.
Prin cererea formulată la data de 30 ianuarie 2009, lichidatorul judiciar a solicitat atragerea răspunderii materiale a pârâtei, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că aceasta nu a ținut o contabilitate conformă cu legea și nu a pus la dispoziție documentele societății, împiedicând astfel identificarea elementelor de activ și pasiv.
Art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 permite antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare, care au ținut contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În ceea ce privește nedepunerea documentelor contabile, judecătorul sindic reține că lichidatorul nu arată în ce măsură, prin această activitate, s-a determinat ori mărit starea de insolvență, astfel că nu poate fi reținută legătura de cauzalitate între faptă și rezultat.
Art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006 permite antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare care au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, în mod fictiv pasivul acesteia, dar lichidatorul judiciar nu arată ce active au fost deturnate ori ascunse, iar simpla prezumție a acestuia nu reprezintă o probă certă.
Împotriva sentinței au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice S și lichidatorul judiciar.
Primul recurent a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii materiale.
Nedepunerea documentelor de evidență contabilă pentru a se verifica modul în care s-a desfășurat activitatea economică și s-au efectuat înregistrările contabile conduce la prezumția că operațiunile contabile nu au fost corect întocmite ori nu s-au întocmit pentru evita verificarea lor, culpa pentru această situație de fapt revenind în mod exclusiv fostului reprezentant legal al debitoarei.
C de-al doilea recurent a arătat că societatea comercială - la data deschiderii procedurii insolvenței în baza Legii nr. 85/2006 - se afla în dizolvare de drept, conform art. 30 din Legea nr. 359/2004, motivat de faptul că societatea comercială nu a preschimbat în termenul legal certificatul de înmatriculare al firmei.
Prima concluzie este că responsabilitatea dizolvării societății comerciale prin încălcarea prevederilor Legii nr. 359/2004 revine administratorului debitoarei.
Conform art. 73 alin. 1 lit. c din 31/1990 - republicată, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
În conformitate cu prevederile Legii Contabilității nr. 82/1991 art. 10:
" (1) Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective".
A doua concluzie este că responsabilitatea existenței și ținerii corecte a registrelor societății, precum și organizarea și conducerea contabilității societății debitoare revine administratorului societății comerciale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Recursul formulat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S este inadmisibil pentru lipsa calității procesuale active.
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, doar lichidatorul (administratorul) judiciar sau, în anumite condiții, comitetul creditorilor, poate formula cererea de atragere a răspunderii materiale.
Întrucât, în speță, a formulat cerere de atragere a răspunderii materiale lichidatorul judiciar, nici o altă persoană nu mai avea calitatea de a formula o asemenea cerere și nici o altă persoană nu are calitatea procesuală de a formula recurs împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată cererea de atragere a răspunderii formulată de lichidator întrucât aceasta ar însemna, implicit, recunoașterea calității de a formula cerere de atragere a răspunderii materiale, fără ca judecătorul sindic să fi dat o asemenea autorizare, potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Recursul formulat de lichidatorul judiciar, nu este întemeiat.
Așa cum s-a arătat și în motivarea recursului, la data deschiderii procedurii insolvenței, societatea se afla în dizolvare de drept, motivat de faptul că nu a fost preschimbat în termenul legal, certificatul de înmatriculare. Dizolvarea s-a dispus potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 359/2004. Insolvența a fost o consecință a dizolvării de drept, potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 359/2004, nefiind incidente dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. Nu a fost făcută dovada faptului că nedepunerea documentelor contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea, a produs starea de insolvență. Or, art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 impune dovedirea legăturii de cauzalitate dintre fapta prevăzută la art. 138 lit. d și starea de insolvență.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă,
DECIDE:
Respinge - ca inadmisibil - recursul declarat de creditorulMinisterul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județuluiîmpotrivasentinței nr.339 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Respinge - ca nefondat - recursul formulat dedebitorulCabinet individual de insolvență " " - lichidator al COM SRL F împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond. -.
2 ex./9.06.2009
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Sas Remus, Nechifor Veta
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 20/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1677/2009. Curtea de... → |
|---|
