Practica judiciara insolventa. Decizia 1677/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1677
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor
Grefier
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de creditoareaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în S,-, jud.împotriva sentinței nr. 642 din 18 iunie 2009 Tribunalului Suceava - Secția comercială,contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu debitoarea SC "- - RU " prin lichidator judiciar ", cu sediul în S,-, -. A,.1, nr. 0102.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi, 21 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă 642/2009 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC - - RU SRL. Prin aceeași hotărâre s-a respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii materiale formulată împotriva pârâtului.
În motivarea soluției, s-au reținut următoarele:
Cererea de atragere a răspunderii materiale privește pasivul rămas neacoperit în cuantum de 208.885 lei reprezentând creanța creditorului Direcția Generală A Finanțelor Publice Astfel, prin procesul verbal nr. 1 din 05.02.2003 întocmit de Garda Financiară S s-a stabilit că debitoarea datorează suma de 1.067.695.335 lei ( ROL) la bugetul de stat, dispunându-se sesizarea organelor de urmărire penală motivat de faptul că s-a constatat că un nr. de 32 facturi și 71 chitanțe înregistrate în evidența contabilă sunt false.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 591/P/2003 din 03.05.2005 inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înregistrare în evidențele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, prev. de art.13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 cod penal și art. 37 lit. a cod penal, a infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev de art. 25 cod penal rapt la art. 290 cod penal cu aplicarea art.41 al.2 cod penal și art. 37 lit.a cod penal și a infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 cod penal cu aplicarea art.41 al.2 cod penal și art. 37 lit.a cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în calitate de unic asociat și administrator la SC " " S, în perioada mai 2000 - noiembrie 2001 determinat, cu intenție pe învinuitele și să falsifice mai multe chitanțe și facturi fiscale pe care ulterior le-a înregistrat în evidențele contabile având ca urmare neplata impozitului pe profit în cuantum de 317.584.795 lei și TVA în valoare de 236.615.570 lei.
Se poate observa că DGFPSs -a constituit parte civilă în cadrul dosarului nr- în care s-a pronunțat sentința penală nr. 173/28.02.2007 de Judecătoria Suceava, admițându-se pretențiile civile, iar inculpatul obligat la plata sumei de 106.775,53 lei.
În cauză se poate observa că suma cu care creditorul DGFPSa formulat declarația de creanță își are același izvor ca cea din sentința penală anterior precizată, fiind vorba de aceeași sumă.
Cum creditoare s-a constituit parte civilă în procesul penal, conform dispozițiilor art. 20 cod procedură penală, nu poate solicita repararea sumei în fața instanței civile decât în cazul în care instanța penală a lăsat nesoluționată latura civilă.
În aceste condiții cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar apare ca nefondată.
Relativ la închiderea procedurii s-a reținut că nu există bunuri ce pot fi valorificate.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs Direcția generală a Finanțelor Publice învederând următoarele:
Cu privire la cererea de atragere a răspunderii materiale s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d și alin 2 din Legea nr. 85/2006 - judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară undele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Aplicarea dispozițiilor alin. 1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracțiuni.
Din interpretarea textului de lege anterior menționat rezultă în mod evident faptul că răspunderea penală nu exclude răspunderea civilă delictuală, astfel încât existența unei hotărâri penale de condamnare pentru infracțiunea de evaziune fiscală nu constituie motiv pentru exonerarea lichidatorului judiciar de a-și îndeplini atribuțiile și nici pentru înlăturarea răspunderii materiale întemeiate pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește îndeplinirea procedurii insolvenței s-a învederat că lichidatorul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 20, 25 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, lichidatorul a învederat că și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 prin formularea cererii de atragere a răspunderii materiale.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curteareține următoarele:
Recursul formulat împotriva soluției privind cererea de atragere a răspunderii materiale este inadmisibil. Această cerere a fost formulată de către lichidator (61) recurentul neformulând o asemenea cerere cu respectarea dispozițiilor art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006. Neavând calitate procesuală în formularea cererii de atragere a răspunderii materiale recurenta nu are nici calitatea procesuală de a formula recurs, acesta fiind inadmisibil.
Recursul formulat împotriva soluției de închidere a procedurii insolvenței nu este întemeiat.
Prin raportul final depus la dosar (fila 64) s-a învederat că în cauză sunt date condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006, respectiv lipsa bunurilor. Împotriva acestui raport nu s-a formulat obiecțiuni potrivit art. 129 din Legea nr. 85/2006, astfel încât eventualele obiecțiuni nu pot fi invocate pentru prima dată în recurs.
În plus, nu a fost făcută dovada că nu ar exista condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006, susținerile din recurs fiind simple alegații, fără indicarea concretă a unor bunuri ce pot fi valorificate a unor contracte ce pot fi anulate, sau a unor creanțe ce pot fi urmărite.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, împotriva soluției din sentința nr.642/2009 în ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii materiale.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în S,-, jud.împotriva sentinței nr. 642 din 18 iunie 2009 Tribunalului Suceava - Secția comercială,contencios administrativ și fiscal(dosar nr-) - în ceea ce privește soluția de închidere a procedurii insolvenței.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond: G
Tehnodact.
2 exx/16.11.2009
Președinte:Turculeț Ana MariaJudecători:Turculeț Ana Maria, Sas Remus, Nechifor
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1052/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 293/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
