Practica judiciara insolventa. Decizia 1054/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 1054
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 2: Lotus Gherghină
JUDECĂTOR 3: Doina Lupea
GREFIER: - - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de creditoarea AVAS
împotriva sentinței nr.629 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC & G SRL prin lichidator TG J, având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 629 din 12 mai 2009, Tribunalul Gorj - Secția Comercială a respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS
A admis cererea formulată de lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC & G SRL în contradictoriu cu creditoarea AVAS
În baza art. 131 din Legea 85/2006 închis procedura falimentului și a dispus radierea debitoarei SC & G SRL din Registrul Comerțului.
În temeiul art. 135 din 85/2006, a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditoarei și ORC de pe lângă Tribunalul Gorj pentru efectuarea mențiunilor, precum și prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență
În baza art.136 din 85/2006, a descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui.
În baza art.4 din Legea 85/ 2006, dispus plata din fondul de lichidare a onorariului lichidatorului în sumă de 2000 lei.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin raportul de activitate nr.1915/13.04.2009 lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC & G SRL a prezentat cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență a debitoarei și a solicitat închiderea procedurii falimentului, motivat de faptul că debitoarea nu figurează cu bunuri, conform adresei Primăriei comunei.
Prin raport lichidatorul judiciar a precizat că nu sunt elemente care să conducă la aplicarea dispozițiilor art.138 din legea nr.85/2006.
La data de 07.05.2009 au fost înregistrate la Tribunalul Gorj obiecțiunile formulate de AVAS B, prin care se arată dezacordul cu privire la închiderea procedurii.
S-a solicitat convocarea Creditorilor în vederea autorizării pentru cererea de antrenare a răspunderii.
S-a arătat că speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art.138 alin.1 lit.c, d și e din Legea nr. 85/2006, deoarece răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și, indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului este integrală, iar obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, răspunderea fiind deci contractuală, iar culpa administratorului falitei este prezumată.
Obiecțiunile invocate au fost apreciate ca nefondate.
Convocarea comitetului creditorilor se face în situațiile expres și limitativ prev. de art.17 alin.2 din Legea nr.85/2006, iar situația prezentată de creditoarea AVAS B nu se regăsește între cazurile prevăzute de textul legal citat.
Cu privire la înscrierea "perfectă" a speței în sfera de aplicabilitate a art.138 alin.1 lit. c,d și e din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a apreciat că în cauză nu s-a făcut în nici un mod dovada faptului că administratorul a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea persoana juridică la încetarea de plăți, că a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și nici că a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Astfel, creditorul confundă elementele răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art.998-1003 din Codul Civil cu cele ale răspunderii delictuale de tip special, în limitele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, asociindu-le totodată cu regulile de la mandatul comercial, în temeiul cărora acționează administratorul social al debitoarei din perspectiva Legii nr. 31/1990.
În cazul răspunderii delictuale de tip special, în condițiile săvârșirii vreuneia dintre faptele prevăzute în mod expres de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, se constată că trebuie dovedită intenția autorului, ca formă de vinovăție, faptele respective excluzând culpa.
Chiar pentru situația prevăzută la art.138 lit. d, referitor la neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, nu se poate reține răspunderea autorului pur și simplu, doar pentru neglijență, decât în condițiile dovedirii intenției de a ascunde în acest mod bunuri ale societății de care să profite ulterior. Spre deosebire de primul caz, când culpa este prezumată, în situația specială prevăzută de legea insolvenței, vinovăția trebuie dovedită.
Administratorul unei societăți răspunde față de aceasta în temeiul unui contract de mandat comercial (uneori chiar civil sau de muncă), potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990, dar după ce societatea a fost supusă legii insolvenței, acestuia îi poate fi antrenată răspunderea numai în temeiul art.138 din Legii nr. 85/2006. Pentru restul faptelor care, așa cum susține creditoarea, pot deriva din contractul de mandat, numai debitoarea, prin ceilalți asociați, care i-au încredințat mandatul, îl pot trage la răspundere pe administrator sau pe administratori. Acest demers poate fi efectuat separat de dosarul de faliment, chiar și după închiderea procedurii, pe calea dreptului comun, ceea ce nu se poate spune în cazul antrenării răspunderii administratorului pentru cazurile de la art.138 din Legea 85/2006, această cerere neputându-se soluționa decât în cadrul procedurii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AVAS B, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, creditoarea AVAS Baa rătat că judecătorul sindic a apreciat, în mod greșit, că sunt întrunite dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, astfel încât a dispus închiderea procedurii fără a manifesta rol activ în condițiile în care nu s-a formulat cerere de antrenare a răspunderii persoanelor cu atribuții de supraveghere și conducere a debitoarei, persoane a căror culpă este prezumată și care răspund pentru cea mai ușoară culpă.
A precizat că este prejudiciată prin faptul că nu s-a acoperit creanța sa împotriva averii debitoarei.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința pronunțată de Tribunalul Gorj prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat:
În conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea nr.85/2006 n orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
În speță, Curtea apreciază că cerințele legale prevăzute de dispozițiile art. 131 din Legea nr.85/2006 sunt întrunite.
Societatea debitoare nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri impozabile în patrimoniu ( adresa nr. 17803 din 25.03.2009 a Consiliului Local ).
Creditoarea nu a înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii.
Ca urmare, în mod corect, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței în privința debitoarei.
În ceea ce privește critica prematurității închiderii procedurii, Curtea constată că aceasta este nefondată întrucât în materia insolvenței care este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, judecătorul sindic are în principal atribuții jurisdicționale, limitate la controlul judecătoresc, astfel cum sunt precizate în mod expres, în teza finală a alin.2, art.11 din Legea nr.85/2006.
deciziilor manageriale și de gestionare a averii debitoarei este atributul creditorilor și al administratorului judiciar sau al lichidatorului.
În acest sens scopul Legii nr.85/2006 este acela de a spori rolul adunării creditorilor în procedura insolvenței și de a degreva judecătorul sindic de atribuții străine activității jurisdicționale.
Atribuțiile comitetului creditorilor sunt mult mai numeroase decât în reglementările anterioare, creditorii trebuind să manifeste interes sporit cu privire la soarta debitorului ajuns în dificultate, sesizând cu cereri pe administrator sau lichidator ori judecătorul sindic, acesta din urmă neputându-se substitui lor.
Lichidatorul, în calitate de persoană căreia legiuitorul i-a conferit calitate procesuală activă pentru introducerea cererii de antrenare a răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitoarei conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, și-a exprimat în raportul depus la fila 46 din dosarul de fond, punctul de vedere cu privire la acțiunea prevăzută de art. 138 în sensul că nu sunt elemente care să conducă la concluzia că organele de conducere sau supraveghere ale debitoarei au săvârșit vreuna din faptele expres prevăzute în art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea insolvenței.
De altfel, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 138 alin.3 în conformitate cu care comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.
În raportul privind cauzele insolvenței administratorul judiciar a precizat cauzele ajungerii în insolvență a debitoarei și, așa cum am arătat, faptul că nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii stabilite de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Ca urmare, nu ne aflăm în situația prevăzută de textul art. 138 alin 2, anume omiterea indicării cauzelor insolvenței și a persoanelor culpabile de starea de insolvență, întrucât lichidatorul a indicat cauzele insolvenței, neidentificând fapte de natura celor prevăzute la literele a-g din art. 138 din Legea nr. 85/2006 și nici în situația omiterii formulării acțiunii în răspundere în pericol să se prescrie.
În condițiile menționate, nu se poate reține lipsa rolului activ în determinarea persoanelor care au cauzat starea de insolvență.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea AVAS B cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței nr.629 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC & G SRL prin lichidator TG J cu sediul în Tg J,-, Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.GL/3 ex./01.10.2009
Jud.fond
Tehnored.MC./01.10.2009
30 2009
Președinte:Carmen MladenJudecători:Carmen Mladen, Lotus Gherghină, Doina Lupea
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 958/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 600/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
