Practica judiciara insolventa. Decizia 106/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
Decizia comercială nr. 106
Ședința publică de la 24 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Veronica Păcurariu
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrilă
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea AVAS B, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 1505/25.11.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL, cu sediul în T,-, bloc 2,. 22, jud. G, - SRL - prin lichidator judiciar, cu sediul în G,-,. 5, camera 1, Administrația Finanțelor Publice T- prin DGFP G, cu sediul în G,-, jud. G și ORC de pe lângă Tribunalul Galați, cu sediul în G,-, jud. G, având ca obiect - procedura insolvenței Legea nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recursul aflat la primul termen de judecată este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru; prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1505/2009 Tribunalul Galația respins cererea de autorizare formulată de creditorul AVAS B ca nefondată, a admis raportul final întocmit de lichidatorul judiciar -, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - SRL G și radierea acesteia din Registrul Comerțului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Constatând că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27-30 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic, prin sentința comercială nr. 330 din 26.03.2008 admis cererea lichidatorului și în temeiul art. 32 al.1, art. 107 al.1 lit. A din Legea nr. 85/2006 a constatat că debitorul este în încetare de plăți și a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva sa luându-se măsurile imediate prevăzute de lege.
In exercitarea atribuțiilor delegate de Judecătorul-sindic, lichidatorul a depus la dosar: tabelul preliminar al creanțelor, creditori fiind DGFP G și AVAS B, tabelul definitiv al creditorilor și Raportul final privind debitorul și devizul cheltuielilor de procedură.
Prin Raportul final menționat, lichidatorul a solicitat închiderea procedurii falimentului debitoarei în temeiul disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, modificată, descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri privind procedura, radierea societății din evidențele Oficiului Registrului Comerțului și aprobarea devizului de cheltuieli aferent perioadei falimentului în sumă de 1313,70 lei.
Motivându-si în fapt cererea de închidere a procedurii falimentului, lichidatorul a precizat - în esență - că nu a mai identificat alte bunuri mobile sau imobile în averea debitoarei pentru ca acestea să fie valorificate și să se acopere creanța către creditor.
În temeiul disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, modificată, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, Judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Față de considerentele expuse, în exercitarea atribuțiilor conferite de disp. art. 11 alin. 1 lit. n din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și constatând a fi îndeplinite cerințele disp. art. 131 din lege, Judecătorul-sindic a apreciat că cererea lichidatorului este fondată.
În cauză a fost formulată cerere de autorizare de către AVAS B care a fost respinsă de către instanță ca fiind nefondată motivat de faptul că nu sunt întrunite dispozițiile art.138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, întrucât acest creditor are o creanță ce nu depășește J din valoarea tuturor creanțelor,ținându-se seama și de valoarea creanței celuilalt creditor DGFP G.
Împotriva acestei sentințe în termen legal, a formulat recurs creditoarea AVAS B, criticând-o sub aspectul legalității și al temeiniciei și solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea cererii de recurs a arătat creditoarea că Judecătorul-sindic a analizat greșit cererea ei prin care solicita ca, în cazul în care lichidatorul nu formulează cerere, să autorizeze creditorii să formuleze o asemenea cerere, având în vedere faptul că în cauză sunt 2 creditori și nu s-a putut constitui Comitetul Creditorilor.
Că cererea sa era legală, fiind îndeplinite condițiile art. 138 alin.3 teza finală.
În continuarea motivelor de recurs, creditoarea a arătat faptul că administratorii debitoarei se fac vinovați de săvârșirea faptei prev. de art. 138 lit.d din Legea 85/2006.
În drept, recurenta a indicat disp.art. 304 pct.5,7,9 și art. 304 ind.1 pr.civ.
În cauză nu s-au formulat întâmpinări.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de recurentă, dar și a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu de către instanță, Curtea apreciază că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În fapt, creditoarea-recurentă critică doar soluția de respingere a cererii de autorizare, formulată în baza art. 138 alin.3 pr.civ.
Într-adevăr, în cauză, în tabelul definitiv rectificativ al creanțelor au fost înscrise T cu o pondere a creanței de 87,88 % din pasiv și AVAS B cu o pondere a creanței de 12,12 % din pasiv.
Cum Comitetul Creditorilor se formează din 3 sau 5 creditori, acesta nu s-a putut forma în cauză.
Contrar susținerilor recurentei, acest aspect nu duce la posibilitatea exeercitării de către ricare dintre cei doi creditori, individual, a atribuțiilor date în competența Comitetului.
Cum din dispozițiile Legii nr. 85/2006 rezultă că Comitetul Creditorilor acționează ca un mandatar al Adunării Generale a creditorilor este firesc ca cererea de autorizare să fie rezultatul voinței colective.
În cauză, creditoarea majoritară nu și-a manifestat intenția de a solicita autorizarea, astfel încât singură recurenta nu putea fi autorizată, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
În ceea ce privește și motivele de recurs referitoare la vinovăția administratorilor debitoarei, Curtea reține că acestea nu au legătură cu sentința recurată, fiind în mod vădit nefondată.
Față de aceste aspecte, văzând și disp. art. 312.pr.civ. urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea AVAS B, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 1505/25.11.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL, cu sediul în T,-, bloc 2,. 22, jud. G, - SRL - prin lichidator judiciar, cu sediul în G,-,. 5, camera 1, Administrația Finanțelor Publice T- prin DGFP G, cu sediul în G,-, jud. G și ORC de pe lângă Tribunalul Galați, cu sediul în G,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, dr. - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored.- 7 ex.
26.03.2010
fond-
Președinte:Veronica PăcurariuJudecători:Veronica Păcurariu, Simona Gavrilă, Sarmisegetuza Tulbure
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 623/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 299/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
