Practica judiciara insolventa. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 107/2008
Ședința publică de la 12 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Sentinței nr. 284/F din 9 noiembrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr- (nr. în format vechi 2943/2001).
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și cererea recurentei de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține
Prin Sentința nr. 284/9 noiembrie 2007 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Albaa închis procedura falimentului societății SRL A I și a descărcat pe lichidatorul judiciar de toate datoriile și responsabilitățile din procedură.
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul sindic a arătat că prin Decizia comercială nr. 2251/21 decembrie 2005, Cutea de Apel a casat o hotărâre anterioară, a trimis cauza judecătorului sindic spre a fi îndeplinite operațiuni și a fi lămurite aspecte rezultate din derularea procedurii, iar lichidatorul judiciar a completat raportul final aflat la filele 17-20 în volumul II al cauzei.
Sentința a fost recurată de AVAS B care a susținut în esență, că este nelegală și netemeinică întrucât, judecătorul sindic nu a dat efect dispozițiilor art. 138 din Legea nr.85/2006 și nu a atras răspunderea delictuală a persoanelor vinovate de intrarea societății în faliment, și nici a dispozițiilor art. 142 din aceeași lege care obligă pe lichidatorul sindic să execute silit prin executorul judecătoresc, persoanele pentru care s-a stabilit răspunderea delictuală comercială și să predea executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
Recursul este fondat pentru motivele ce urmează.
În temeiul art. 315 Cod procedură civilă în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate și asupra necesități administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În speță, prin Decizia comercială nr. 2251/21 decembrie 2005, Cutea de Apel a arătat punctual care sunt aspectele pe care lichidatorul judiciar avea obligația să le lămurească și să le prezinte în limbajul de specialitate economico-financiar cu arătarea concretă a operațiunilor patrimoniale și a modului în care s-au reflectat acestea în evidențele contabile ale falitei.
S-a reținut prin decizia arătată că în calitate de administrator judiciar și de lichidator judiciar, nu a inventariat patrimoniul debitoarei și nu a întocmit un raport preliminar în care să arate, amănunțit, cauzele și împrejurările care au generat încetarea de plăți, și în care să descrie faptele, operațiunile și actele juridice care au avut ca efect diminuarea activului patrimonial al societății și sporirea pasivului prin avantajarea unor terți; nu a identificat persoana care în numele societății debitoare a semnat cele 48 bilete la ordin și nici existența raportului fundamental, respectiv, existența contractului sau a altei operațiuni evidențiată contabil, în baza căreia s-au tras cele 48 bilete la ordin.
În calitate de lichidatorl judiciar nu a verificat izvorul juridic al creanței invocate de creditoarea SRL B,în condițiile în care, art.46 Cod comercial stabilește că numai facturile acceptate dau naștere obligației de plată, iar o bună parte din facturile emise nu prezintă semnătura și ștampila la rubrica acceptare, ceea ce pune sub semnul întrebării executarea contractului de vânzare pe baza comenzilor emise de cumpărătoare.
Mai exact, lichidatorul nu a verificat dacă în evidențele contabile ale debitoarei figurează aceste datorii, cui aparțin semnăturile de acceptare aplicate pe facturi, iar în relație cu această împrejurare, nu a cerut creditoarei să prezinte documentele justificative și actele contabile proprii din care să rezulte că economic, contractul părților, comenzile debitoarei-cumpărătoare și predarea mărfurilor facturate către debitoare sunt înregistrate, într-un chip cronologic și sistematic, în evidența contabilă analitică a creditoarei-vânzătoare, pe baza actelor primare și a notelor contabile aferente operațiunilor.
În conexiune cu obligațiile expuse, lichidatorul judiciar nu a arătat în raportul întocmit cele constatate în legătură cu patrimoniul debitoarei, și nu a propus judecătorului sindic, măsuri referitoare la situația contractului de garanție aflat la fila 147, încheiat la 2 martie 2001, cu 2 luni anterioare deschiderii procedurii, și nici cu privire la contractul de vânzare cumpărare aflat la fila 140-143 din dosar, încheiat la 23 iulie 2001, ulterior promovării cererii de deschidere a procedurii, deși de pe urma garanției constituite a beneficiat societatea A I, al cărui asociat unic și administrator este, iar acest contract de furnizare a garanției s-a încheiat pentru eventualele pagube, ce vor fi cauzate de debitoare, societății SRL
S-a menționat expres în cuprinsul deciziei de casare că, lămurirea aspectelor și a legalității garanției se impunea cu necesitate, în condițiile în care, debitoarea a încheiat cu SRL A contractul de vânzare (filele 140-143 dosar)numai la 23 iulie 2001, iar din cuprinsul acestui contract rezultă că obiectul material al vânzării suntmărfurilece vor fi livrate succesivși care vor fi individualizate prin comenzile cumpărătorului și prin facturile emise de vânzător. Prin urmare, se impunea ca lichidatorul să verifice punerea în executare a acestui contract, atât prin verificări efectuate asupra documentelor societății debitoare, iar față de refuzul administratorului de a-i pune la dispoziție documentele, pe lângă concluziile obligatorii ce trebuiau expuse asupra consecințelor acestei fapte, prin verificarea documentelor justificative ale societății vânzătoare care, declarându-se creditoarea debitoarei, avea obligația prevăzută de art 89 din Legea nr. 64/1995, republicată în anul 1999.
La neajunsurile descrise concret, curtea a reținut că deși expertul contabil - identifică imobilul și alte bunuri mobile vândute de debitoare, societății SRL(fila 270 ), lichidatorul judiciar nu sesizează judecătorul sindic, nu face referiri la această operațiune, nu arată dacă prețul acestor bunuri a intrat în patrimoniul debitoarei, și nici nu evidențiază conflictul de interese în care s-a așezat administratorul celor două societății și influenta acestuia asupra validității vânzării, prin prisma Legii nr. 64/1995 și a Legii nr. 31/1990 și că lichidatorul nu a arătat care sunt clienții de la care trebuiau recuperate creanțele, cine se face vinovat pentru delăsarea în recuperarea acestora, iar în raportul final, care este stadiul și posibilitatea de recuperare a acestor creanțe.
Cum, Legea nr.82/1991 impune rigoare în prezentarea operațiunilor efectuate și în efectuarea acestora de către lichidatorul judiciar care, datorită pregătirii sale profesionale trebuie să demonstreze că este mai presus de activitatea administratorului pe care l-a înlocuit, și raportat la decizia de casare, lichidatorul nu s-a conformat legii și dezlegărilor date de Curtea de Apel, prezentând raportul final într-o formă de expunere, imprecisă, aproximativă, "de povestire" contrar cerințelor impuse de Legea nr.82/1991 și de normele date în aplicarea ei privind modul de lucru și de întocmire a evidențelor în cazul procedurii de lichidare judiciară patrimonială.
Acest "raport final" nu este susținut de bilanțul de lichidare, fiind impropriu pentru a concluziona asupra modului în care a fost gestionată întreaga procedură.
Întrucât, în cel de-al doilea ciclu procesual, lichidatorul nu a îndeplinit obligațiile impuse printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă de casare, iar judecătorul sindic nu a dat efect dispozițiilor deciziei de casare anterioară, și nu a verificat cuprinsul raportului final, acceptând superficialitatea activității lichidatorului judiciar, nu a reușit, conform art.261 pct.5 Cod pr civilă, să expună motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția de închidere a procedurii.
Fiind încălcate prevederile art. 315 și art.261 pct.5 Cod pr. civilă, precum și cele ale Legii nr.82/1991 și ale Legii nr.64/1995, sentința se va casa, iar cauza va fi trimisă judecătorului sindic pentru a se conforma legii, a dispune toate măsurile și a urmări executarea lor întocmai, și nu va descărca lichidatorul judiciar de responsabilitate până când acesta va întocmi lucrările și operațiunile care să lămurească toate aspectele patrimoniale pentru care are a răspunde de la data desemnării sale și până la închiderea procedurii.
Cu ocazia rejudecării, se vor trata problemele pentru care s-a deschis al doilea ciclu procesual, iar celelalte motive invocate prin recurs, prin raportare la Legea nr.64/1995, incidentă cauzei de față.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de creditoarea Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva Sentinței nr. 284/F/9.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și în consecință casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.03.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Cu opinie separată în sensul
respingerii recursului
Red și dact. Grefier,
Jud fond - -
Ex.2/09.06.2008
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Analizând motivele de recurs astfel cum au fost formulate constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Cu ocazia rejudecării judecătorul sindic s-a conformat asupra problemelor de drept dezlegate și impuse de către instanța de recurs precum și asupra administrării probelor în acest sens.
Astfel s-a dispus lichidatorului judiciar completarea raportului final, depus la filele 17-20 vol. II.
În urma formulării obiecțiunilor de către DGFP A și SC SA, la data de 25.01.2007 lichidatorul judiciar a întocmit o completare a raportului cu răspunsul la obiecțiunile formulate.
Acest raport final astfel completat a fost comunicat creditorilor în baza art. 129 din Legea 85/2006 și la termenul stabilit pentru convocarea adunării creditorilor nu au fost formulate obiecțiuni cu privire la raport în forma completată, astfel că judecătorul sindic l-a aprobat în forma completată.
A se dispune din nou casarea cu trimitere a cauzei, deși s-au respectat îndrumările deciziei de casare, s-ar tergiversa în mod nejustificat soluționarea cu celeritate a cauzei, celeritate care derivă de la legea insolvenței în cauză.
De asemenea, motivele pentru care s-a dispus casarea cu trimitere a cauzei nici nu au fost invocate în recurs, singura critică fiind că închiderea procedurii falimentului este prematură, nefiind rezolvată atragerea răspunderii administratorilor pentru ajungerea societății în incapacitate de plată.
Nici acest motiv de recurs nu subzistă în cauză, atragerea răspunderii putând fi rezolvată ulterior închiderii procedurii falimentului și distribuirea eventualelor sume recuperate să se facă pe baza tabelului definitiv consolidat. În acest sens practica Curții de APEL ALBA IULIA este constantă, iar judecătorul sindic în mod corect a făcut aplicarea art. 131 din Legea 85/2006.
Pentru considerentele de mai sus, opinez pentru respingerea recursului în baza art. 312 (1) Cod procedură civilă.
Judecător
- -
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Ioan Cibu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 97/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 139/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
