Practica judiciara insolventa. Decizia 1070/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1070/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele F prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T împotriva sentinței comerciale nr. 925/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - COM SRL prin lichidator judiciar EXPERT A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 925/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, Tribunalul Arada închis procedura insolvenței declanșate de creditoarea - SRL L împotriva debitoarei - Com SRL, și în consecință: a descărcat lichidatorul judiciar al debitoarei Expert A și toate persoanele ce l-au asistat de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006; a dispus plata retribuției lichidatorului în sumă de 3.500 lei pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, plată ce se va efectua din fondul de lichidare prevăzut la art. 4 alin. 4 și 5 din Legea nr. 85/2006, precum și plata din același fond de lichidare către lichidator sumei de 417,05 lei cu titlu de cheltuieli ale procedurii.
De asemenea, a dispus radierea debitoarei - Com SRL din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad și notificarea sentinței de închidere a procedurii DGFP A și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea operațiunii de radiere precum și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința nr. 61/21.01.2008 s-a admis cererea formulată de creditoarea - SRL L pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006 împotriva debitoarei - Com SRL A, fiind deschisă procedura simplificată de insolvență, prin intrarea direct în procedura falimentului prevăzută de Legea nr. 85/2006 și desemnat ca administrator judiciar provizoriu al debitoarei pe Expert, stabilind-se obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006,cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei.
Prin raportul depus în ședința publică din 12 mai 2009, reprezentanta lichidatorului judiciar, întrucât nu s-au înregistrat obiecțiuni la Raportul final, a solicitat închiderea procedurii precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații.
Judecătorul sindic, văzând că împotriva raportului final nu au fost formulate contestații, raportat la starea de fapt expusă, în baza art. 132 alin. 2 din Legea nr.85/2006, a închis procedura insolvenței, declanșată împotriva debitoarei, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală și continuarea procedurii.
În motivarea recursului s-a arătat că scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligente în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă în pofida tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, abia atunci se poate propune judecătorului sindic, închiderea procedurii, care va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri, ori în cazul de față, recurenta consideră că nu s-au depus toate diligentele în vederea identificării eventualelor bunuri ale debitoarei.
Se mai arată că lichidatorul judiciar în baza atribuțiilor legale, avea obligația să facă demersurile pentru identificarea de bunuri, iar în acest sens se impuneau verificări la registrul de Carte Funciară de pe lângă Judecătorie, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la societățile bancare de pe raza municipiului A, bunuri personale ale persoanelor răspunzătoare de starea firmei.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 85/2006, organele care aplică procedura instituită de lege sunt judecătorul sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, iar aceștia trebuie să asigure realizarea drepturilor participanților la procedură.
Creditoarea recurentă susține că raportul final si bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final (art.129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la raport, iar neîndeplinirea acestei obligații este un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii, așa cum rezultă si din doctrină.
A consideră că nu sunt incidente prevederile art.132 din Legea 85/2006, având în vedere că nu s-au depus toate diligențele de către lichidatorul judiciar, în vederea identificării tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitoarei
În drept au fost invocate prevederile art. 3 (26), art. 5, art. 25 (a), art. 132 din Legea nr. 85/2006, art. 304 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii judecătorești recurate, închiderea procedurii insolvenței față de debitoarei COM, cu antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare, având in vedere că prin sentința nr. 925/12.05.2009, instanța de fond a dispus închiderea procedurii insolvenței declanșata împotriva debitoarei și radierea acesteia din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad fără atragerea răspunderii materiale si personale împotriva persoanelor din organele de conducere ale societății in faliment, așa cum s-a solicitat în cererea formulată de către creditoarea Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale T, motivat de faptul ca instanța nu poate dispune obligarea practicianului in insolvență (administrator judiciar si/sau lichidatorului) sa promoveze o acțiune in răspundere patrimoniala in conformitate cu art. 138 alin.(1) si alin.(3) din Legea nr. 85/2006.
Această recurentă apreciază că în speță sunt îndeplinite prevederile art. 138 alin. 1 lit. d ) si e) din Legea nr. 85/2006, prezumând în lipsa documentelor contabile, că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv, a deturnat ori ascuns o parte din activul persoanei juridice și ca aceasta prezumție relativa poate fi răsturnata in urma prezentării de către administrator a contabilității societății comerciale.
Consideră, de asemenea, că în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile impuse de art. 998-999 cod civil privind răspunderea civilă delictuala, respectiv existența prejudiciului, a vinovăției și a raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Astfel, recurenta T arată că prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanței scadente din cauza ajungerii debitoarei in încetare de plăți; raportul de cauzalitate dintre fapte si încetarea plăților, rezulta din existența condiției ca faptele sa fi contribuit direct la ajungerea societății la încetare de plăți; vinovăția a existat la data săvârșirii faptelor, întrucât persoanele în cauza au putut avea reprezentarea faptului ca vor împinge societatea la încetare de plăți si vor putea răspunde ulterior material, prin săvârșirea faptelor enumerate la art. 138, simpla producere sau condiționare a stării de încetare de plăți fiind suficienta pentru antrenarea răspunderii.
Pentru aceste motive, recurenta T consideră că foștii administratori ai societății debitoare, se fac vinovați de situația actuala a societății și solicită obligarea acestora de a răspunde patrimonial pentru datoriile acumulate de către debitoare, deoarece atât în doctrină, cât și in practica judiciara, tot mai des se acreditează ideea ca, ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidentei contabile conform legii, nu sunt activități direct producătoare de prejudiciu, însă ele pot ocaziona starea de insolvență fiind asociate cu ascunderea unor părți din active, însușirea de fonduri bănești, întârzierea in plata unor creanțe care generează dobânzi sau penalități. Pe de alta parte, neîndeplinirea de către administratori a obligației de a preda evidenta contabila lichidatorului judiciar echivalează cu neținerea unei evidente contabile, prezumându-se ca aceștia nu au ținut contabilitatea conform legii ori ca au făcut să dispară documente contabile.
În drept au fost invocate Legea nr. 85/2006 și Codul d e Procedura Civila.
Analizând recursurile de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței, nepunându-se problema convocării adunării generale a creditorilor sau a comunicării raportului final către creditori pentru ca aceștia să poată formula obiecții.
Pe de altă parte, creditoarele critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarelor de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie). Lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă el consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarele neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele F prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de creditoarele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 925/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 octombrie 2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /12.10.2009
Tehn. / 2 ex./12.10.2009
Instanța de fond - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 49/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 410/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
