Practica judiciara insolventa. Decizia 410/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 410
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Violeta
GREFIER:
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta - debitoare "", împotriva sentinței civile nr. 83 din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic pentru intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind lipsă Cabinetul Individual de Insolvență, Direcția Generală a Finanțelor Publice N, - recurent debitor - "", intimat creditor - ""
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat în fapt și în drept, netimbrat. Față de împrejurarea că la fila 4 dosar se află depusă delegația apărătorului recurentei, av., de asistare și apărare, dispune ca dosarul să fie reluat la al doilea apel.
La reluarea dosarului și al doilea apel nominal s-a prezentat aceeași parte.
Instanța pune în discuție excepția netimbrării recursului și acordă cuvântul cu privire la acest aspect.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata B, solicită anularea recursului ca netimbrat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr- creditoarea. S, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței asupra debitoarei P
În motivare a arătat că deține asupra societății debitoare o creanță în sumă de 339.332,73 lei; că sumele rezultă din contractul de cesiune de creanță notificat prin executor judecătoresc debitorului cedat, respectiv debitoarei SC SA și sentința civilă nr. 234 din data de 22.11.2005 a Tribunalului Vrancea, Secția comercială și de contencios administrativ.
În dovedire a anexat copii după înscrisuri.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr- creditoarea a municipiului P a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva aceleiași debitoare, creditorul bugetar precizând că aceasta figurează în evidențele fiscale cu o datorie certă, lichidă și exigibilă în sumă de 197.883 lei.
În dovedire a anexat copii după înscrisuri.
Ca urmare a acestei cereri, prin încheierea de ședință din data de 28.11.2007, s-a dispus conexarea dosarului nr-, la dosarul nr-.
Debitoarea a formulat contestație și a solicitat repunerea în termenul de formulare a acesteia precum și respingerea cererilor de deschidere a procedurii.
În motivare a precizat următoarele:
Prin cererea de amânare pentru angajare de apărător formulată pentru termenul de judecată din 10.10.2007 a arătat că a primit numai citația, nu și cererea introductivă împreună cu înscrisurile anexe. Ca atare, la data de 17.10.2007 a formulat prin apărătorul ales o cerere de comunicare a cererii introductive, iar la data de 8.10.2007 a primit un exemplar al cererii, al precizării și al înscrisurilor anexe.
În această situație a solicitat să se constatate că a luat cunoștință despre conținutul cererii creditoarei la data de 18.10.2007 și a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a contestației împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Cu privire la fondul cererii principale a arătat că la data de 18.10.2007 a primit nu numai copia cererii de chemare în judecată, dar și un exemplar al actelor care constituie titlul creditoarei; că la această dată a luat cunoștință despre existența sentinței civile nr. 234 / 2005 pronunțată de Tribunalul Vrancea - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, precum și de existența contractului de cesiune de creanță intervenit între și; că această situație se datorează faptului că, anterior promovării acțiunii de către, societatea și-a schimbat sediul social, în timp ce citarea pentru litigiul prin care s-a obținut titlul din prezenta cauză s-a făcut la vechea adresa și cu încălcarea dispozițiilor art. 92 Cod procedura civilă; că potrivit încheierii nr. 56882 / 2005 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț la data de 20.09.2005 sediul societății a fost mutat la adresa din P N-, jud. N; că la data la care a luat cunoștința despre această hotărâre, precum și despre contractul de cesiune de creanță a formulat atât acțiune în anulare cât și acțiune în constatare a nulității absolute a contractului de cesiune de creanță.
A mai precizat că, în condițiile în care titlul în baza căruia se cere deschiderea procedurii față de societatea debitoare este în litigiu, solicită să se constatate că cererea de deschidere a procedurii este inadmisibilă și solicită respingerea ei, în consecință; că nu recunoaște creanța pretinsă de către creditoare și nu cunoaște sursa acesteia; că între societatea debitoare și a existat un contract prin care se obligau să efectueze o serie de lucrări detaliate în anexele contractuale, cu obligația creditoarei de a achita la termen, tranșele de plată, astfel, încât să poată efectua plățile furnizorilor de materiale și instalații dar și plata lucrătorilor angajați în efectuarea lucrărilor; că aceasta nu a respectat obligațiile contractuale cu rea credința, pretinzând, în schimb, să se îndeplinească obligațiile corelative; că astfel, plata contractului s-a făcut abia după un an de zile față de data la care ar fi trebuit efectuate în mod corect și normal plățile, adică după ce societatea a intrat într-un impas financiar, fiind nevoită să contracteze credite pentru a acoperi datoriile către furnizorii de utilaje, instalații și materiale și pentru a plăti salariile; că, în aceste condiții, evident că finalizarea contractului nu a mai respectat nici un grafic de lucrări, ajungându-se la decalaje neprevăzute și determinând mari prejudicii pentru societate.
Debitoarea solicitat să se constate ca s-a cesionat o creanță necertă și nelichidă, pe riscul, situație care nu le poate fi nici opusă și nici imputată; că, creditoarea cedentă nu a îndeplinit nici una dintre obligațiile prevăzute de dispozițiile art. 720 indice 1 Cod procedura civilă și nici de Codul comercial în sensul că:
- creditoarea cedentă și-a întemeiat cererea de somație de plată pe propria turpitudine, respectiv pe neîndeplinirea obligațiilor contractuale;
- calcularea eventualelor penalități de întârziere trebuia făcută în raport de partea de lucrare neefectuată și nu de întreaga valoare a contractului
- între societățile contractante nu s-a efectuat nici un fel de punctaj și nici nu s-a realizat procedura prevăzută de dispozițiile art. 720 indice 1 Cod procedură civilă pentru a se stabili eventualele datorii reciproce ale părților, rezultate din modalitatea de executare a contractului precum și modalitatea de stingere a lor.
Ca atare, nici suma pentru care se solicita în momentul de față deschiderea procedurii insolvenței nu este certă, lichidă și exigibilă, iar contractul de cesiune de creanță nu le este opozabil fiind notificat la o adresă eronată.
În legătură cu cererea conexă formulată de creditorul bugetar debitoarea a precizat că înțelege să conteste creanța din punctul de vedere al cuantumului penalităților aplicate, arătând că societatea nu mai desfășoară activitate din anul 2002 și, cu toate acestea, au fost calculate penalități în cuantum nejustificat de mare și nereal; că pentru creanțele aferente anului 2002 intervenit prescripția dreptului la acțiune având în vedere data introducerii acțiunii, precum și faptul că din anul 2002 până în anul 2007 nu s-a efectuat nici un act de executare care să întrerupă prescripția. A mai solicitat respingerea acțiunii deoarece creanța pretinsă nu este certă, lichidă și exigibilă.
Creditoarea S, a formulat răspuns la contestația debitoarei și a solicitat respingerea cererii debitoarei de repunere în termenul de formulare a contestației pentru că, așa cum afirmă însăși debitoarea în contestația sa, a avut cunoștință de existența cererii de deschidere a procedurii insolvenței prin primirea citației, iar prin studierea dosarului existent pe rolul instanței a avut toate informațiile necesare formulării contestației în termenul legal. Referitor la fondul cauzei și conținutul contestației, a arătat următoarele:
Debitoarea a dezinformat instanța pentru că avea obligația să comunice instanței dacă și-a schimbat sediul social, să comunice adresa cea nouă pentru a primi actele de procedură. Referitor la sentința civilănr.234 din 22.11.2005, a arătata că sunt lipsite de orice relevanță juridică comentariile debitoarei, întrucât a avut posibilitatea să-și formuleze apărările în fața instanței, dar a lipsit de la termenul de judecată fără să-și motiveze absența și fără să depună acte doveditoare.
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a formulat, de asemenea întâmpinare la contestația debitoarei și a solicitat deschiderea procedurii insolvenței și respingerea contestației pentru următoarele motive:
Din evidența fiscală rezultă că societatea a desfășurat activitate și în anii 2003, 2004 și 2005, debitoarea depunând în acest sens pentru perioadele respective deconturi de TVA și declarații la impozit, salarii și contribuții sociale, deci susținerile debitoarei nu prezintă nici un suport, atât faptic cât și legal. În ceea ce privește susținerile precum că nu se justifică cuantumul obligațiilor stabilite, arătat că accesoriile se calculează de organul fiscal în baza art.119 și art. 120 din nr.OG 92/2002, până la data plății efective a debitului stabilit în sarcina respectivului debitor, accesorii care de altfel au fost comunicate debitoarei. În cazul în care debitoarea nu ar fi recunoscut cuantumul accesoriilor stabilite, aceasta ar fi avut posibilitatea să conteste,potrivit art. 205 din nr.OG92/2003, cuantumul acestora, însă,având în vedere că nu a formulat nici o contestație, se prezumă că debitoarea a fost de acord cu valoarea lor. În completarea celor arătate, creditoarea a mai arătat că, potrivit art. 66 alin. 2 din Legea nr.85/2006, creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale, nu sunt supuse verificării.
Referitor la afirmațiile privind prescripția dreptului la acțiune pentru creanțele anului 2002 și afirmația precum că nu s-a efectuat nici un act de executare, menționează că, atât din documentele care au însoțit cererea de deschidere a procedurii insolvenței cât și din Nota de prezentare anexată acesteia, rezultă clar care au fost formele de executare silită întreprinse din anul 2002 până în prezent de organul fiscal potrivit art.133 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală care au întrerupt termenul de prescripție. Mai mult decât atât, chiar și în cazul în care nu s-ar fi aplicat măsuri de executare silită, conform art.131 alin.1 din nr.OG 92/2003: "dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept", susținerile contestatoarei fiind fără temei juridic și în acest caz.
Prin sentința civilă nr. 83/F din 11 februarie 2008 Tribunalul Neamț a admis cererea de repunere în termen formulată de debitoarea SC SA P
Au fost respinse contestațiile la cererea principală formulată de SC SRL S și la cererea conexă de deschidere a procedurii formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, cu sediul în P N,- bis, județul
Au fost admise cererile principală și conexă privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
S-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
În temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței,
A fost numit administrator judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, cu o retribuție de 800 lei lunar.
În temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitoarei, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului N, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a fixat termenul limită pentru depunerea creanțelor la 05.03.2008.
S-a fixat termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 02.04.2008.
S-a fixat termenul pentru soluționarea eventualelor contestații, pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor și termen de control la data de 23.04.2008.
S-a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către administratorul judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Deși există la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu debitoarea, aceasta este efectuată prin afișare (filele 18 și 45 din dosarul nr- și fila 195 din dosarul nr- ) și nu există dovada că a primit și cererile de chemare în judecată decât la data de 18.10.2007, conform mențiunilor de la fila 43 din dosarul nr- și fila 206 din dosarul conex.
Prin urmare, instanța a admis cererea de repunere în dreptul de a formula contestație atât la cererea principală, cât și la cererea conexă de deschidere a procedurii insolvenței.
Contestațiile debitoarei au fost respinse ca nefondate pentru următoarele motive:
Ambii creditori (atât din dosarul principal, cât și din dosarul conex), dețin împotriva debitoarei titluri executorii în care sunt înscrise creanțe certe, lichide și exigibile care depășesc valoarea prag stabilită de Legea privind procedura insolvenței.
Astfel, creanța bugetară este dovedită cu titluri executorii emise conform Codului fiscal și Codului d e procedură fiscală, necontestate pe calea dreptului comun de către debitoare. Potrivit art. 66 alin. 2 din Legea nr.85/2006, creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale, nu sunt supuse verificării. Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie, conform art. 131 din nr.OG 92/2003, în termen de 5ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Din înscrisurile depuse de creditoarea și ulterior N, rezultă că debitul nu este prescris, fiind anexate cererii dovezi privind întreruperea cursului prescripției ( somații și confirmări de primire a acestora, adrese de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei, trimise către diferite bănci și confirmări de înființare a popririi emise de acestea din urmă).
Creditoarei, în calitate de cesionar, i-a fost cedată de către ( în calitate de cedent ) o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 339.332,73 lei, stabilită prin sentința civilă nr. 234/2005 pronunțată de Tribunalul Vrancea. Această hotărâre este definitivă și irevocabilă și constituie titlu executoriu în conformitate cu dispozițiile nr.OG 5/2001. Contractul de cesiune de creanță a fost notificat, în calitate de debitor cedat, prin biroul executorului judecătoresc, astfel că cesiunea își produce toate efectele prevăzute de Codul civil. Dovada îndeplinirii procedurii de notificare se află la fila 9 din dosarul nr-.
Potrivit art. 3, alin.1, pct. 1, lit. a din nr. 85/2006, insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
În speță, debitoarea nu a răsturnat această prezumție, respectiv nu a făcut dovada că, în termen de 30 de zile de la scadență, a achitat creditorilor menționați mai sus datoria certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva sentinței 83/11.02.2008 a formulat recurs P arătând că sentința 234/2005 pronunțată de Tribunalul Vranceaa fost anulată, așa încât titlul avut în vedere la deschiderea procedurii fiind desființat nu mai există îndeplinite condițiile de deschidere a procedurii.
Recurenta a fost citată cu mențiunea de a depune taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei, obligație ce nu a fost îndeplinită.
Având în vedere aceste aspect instanța a invocat excepția anulării cererii de recurs, excepție ce urmează a fi admisă instanța urmând a fa eficiență dispozițiile art. 20 al. 3 din Legea 146/1997 și art. 35 al. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii 146/1997 aprobat prin Ordinul 760/C/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul promovat de recurenta - debitoare P, împotriva sentinței civile nr. 83 din 11.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - lichidatorCABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂși intimații - creditoriL S, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,30 mai 2008.
PREȘEDINTE,
- - JUDECĂTORI,
- - -
-
GREFIER,
Red.
red.
Tehnored. 2 ex.
12/12 iunie 2008
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
- intimat Creditor - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
- intimat Lichidator - CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ
- intimat Creditor - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
- recurent Debitor - ""
- intimat Creditor - ""
Pronunțată în ședința nepublică de la 30 Mai 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
03 Iunie 2008
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Mona Gabriela Ciopraga, Violeta
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1070/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 840/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
