Practica judiciara insolventa. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 108/ DOSAR NR-
Ședința publică din 3 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea împotriva sentinței civile nr.1099/Sind din 5 decembrie 2008, pronunțată de judecătorul-sindic dosarul nr. 71/F/2004 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei creditoare B, a intimatei debitoare prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, a intimaților creditori: Direcția Generală a Finanțelor Publice B,Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, FDFEE Transilvania SUD B, Primăria Vama Buzăului, Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, precum și a intimaților salariați:, G, G,.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 3 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 1099/SIND/5.11.2008 Tribunalul Brașov prin judecătorul-sindic a admis cererea lichidatorului-judiciar Cabinet Individual de Insolvență pentru debitoarea și a dispus transferul drepturilor dobândite și al obligațiilor asumate potrivit licenței de concesiune pentru exploatare nr. 3714/2002 din perimetrul "Izvorul Pârâul " încheiată de Agenția Națională pentru Resurse Minerale către prin Ordinul nr. 185/2004, de la al debitorul
În motivarea hotărârii se arată că licența de exploatare a izvorului de apă minerală a fost transferată de la debitoare la acționarul majoritar cu acordul creditorilor, dar în final, activele debitoarei au fost adjudecate în favoarea care a condiționat oferta de transferul licenței de exploatare. În urma memoriului înaintat de lichidatorul judiciar, Agenția Națională pentru Resurse Minerale a arătat că nu poate da curs solicitării de transfer a licenței de exploatare, întrucât nu există o bază legală în acest sens.
Judecătorul-sindic a apreciat că actul juridic de transfer al licenței realizat la 25.08.2004 este nul și nu poate produce efecte juridice întrucât nu a fost autorizat de judecătorul -sindic de la acea dată. Prin urmare, n-a apreciat că licența trebuie să revină debitorului, stabilindu-se astfel o stare de echitate prin dispunerea transferului licenței către această societate.
Împotriva hotărârii a declarat recurs creditoarea B invocând nelegalitatea hotărârii față de încălcarea dispozițiilor de competență în materie, cât și a prevederilor art. 24 din Legea nr. 85/2003 privind transferul drepturilor dobândite în baza licenței de concesiune.
În motivarea recursului se arată în esență că, cererea lichidatorului judiciar pentru emiterea unei dispoziții de transfer a licenței este de competența instanței de contencios administrativ, iar transferul de licență poate fi realizat doar cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 24 alin.3 din Legea nr. 85/2003, cu aprobarea prealabilă scrisă a autorității competente, respectiv a Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041Cod procedură civilă se constată că recursul este întemeiat.
Obiectul cererii lichidatorului judiciar al debitoarei îl constituie solicitarea de a se dispune transferul licenței de concesiune pentru exploatare de la la societatea debitoare.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 85/2003, legea minelor, titularul unei licențe poate transfera unei alte persoane juridice drepturile dobândite și obligațiile asumate numai cu aprobarea prealabilă scrisă a autorității competente, orice transfer realizat fără aprobare fiind nul de drept. Conform art. 111 și următoarele din Normele metodologice nr. 1208/2003, transferul se aprobă de conducătorul prin ordin. În consecință, cererea de transfer a licenței de concesiune este de competența Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, instituție publică de interes național, în subordinea Guvernului.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată întru-un drept al său interes legitim, de către o autoritate publică, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente.
În speță, lichidatorul judiciar al debitoarei s-a adresat autorității competente, solicitând transferul licenței de concesiune pentru exploatare către debitoare, autoritatea refuzând emiterea ordinului de transfer, considerând că nu sunt întrunite condițiile legale (adresa nr. 1784/16.09.2008 - fila 25 dosar de fond).
Prin urmare, față de prevederile art. 2 alin.2 ale legii contenciosului administrativ, ce asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, se constată că cererea lichidatorului judiciar de a solicita transferul licenței de concesiune este de competența instanței de contencios administrativ.
O atare cerere excede competenței de soluționare a judecătorului-sindic ale cărui atribuții prevăzute de art.11 alin.2 din Legea nr. 85/2006 a procedurii insolvenței sunt limitate la procesele și cererile aferente procedurii insolvenței. Ori, analizarea validității unui act administrativ ce nu privește debitoarea supusă procedurii de insolvență (Ordinul nr. 185/2004) cât și cererea de transfer a licenței de concesiune nu au legătură cu procedura insolvenței, astfel încât nu pot fi încadrate atribuțiilor prevăzute de art. 11 alin.2 din legea insolvenței.
Competența materială de soluționare a unei cereri este determinată de obiectul dedus judecății, neavând relevanță faptul că reclamantul nu a solicitat judecarea cauzei în contradictoriu cu autoritatea administrativă competentă, excepția de necompetență fiind prioritară față de excepția lipsei calității procesuale pasive.
Având în vedere că transferul licenței de concesiune pentru exploatare este de competența unei autorități publice centrale, în temeiul art. 10 așin.1 din Legea nr.554/2004 urmează a trimite cauza spre soluționare secției de contencios administrativ a Curții de APEL BRAȘOV.
Criticile recurentei referitoare la fondul litigiului urmează a fi valorificate și analizate de instanța competentă cu ocazia rejudecării cauzei.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.7 Cod procedură civilă urmează a admite recursul, a casa hotărârea recurată și a trimite cauza spre judecare secției de contencios-administrativ a Curții de APEL BRAȘOV.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea B împotriva sentinței civile nr. 1099/SIND/5.11.2008 pronunțate de Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ pe care o casează în tot, și-n consecință:
Trimite cauza spre rejudecare instanței de contencios administrativ, Curtea de APEL BRAȘOV.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: / 13.03.2009
Tehnored:. /17.03.2009/ - 3 ex -
Judecător-sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 102/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 26/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
