Practica judiciara insolventa. Decizia 1093/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1093
Ședința publică de la 03 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Geta Sandu
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în recursul formulat de și Nehoiu împotriva sentinței comerciale nr. 159/S din 01.04.2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- la solicitarea formulată de apărătorul recurentei de a se amîna pronunțarea pentru a depune la dosar note de concluzii scrise, instanța a amînat pronunțarea pentru azi, 3 iulie 2009. În termenul de pronunțare au depus note de concluzii scrise recurenta și apărătorul ales de aceasta, d-na avocat.
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr. 150/S/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, în baza dispozițiilor art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de către pîrîta petentă, cu domiciliul în mun. B, str. -. - nr. 1,.2,.7, sector 3, ca inadmisibilă.
În temeiul dispozițiilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, se dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului "Nehoiu", cu sediul declarat în mun. I,-, -.1-5,.4, județul I, nr. de înregistrare în registrul comerțului J- și cod de identificare fiscală -.
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilor art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, descarcă lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Aprobă devizul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar Lichidator I, cu sediul în municipiul I,-, bloc 8, scara A,. 4,.19, jud. I, număr de ordine în 202, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0021 și dispune plata către aceasta a sumei de 857 lei din fondul de lichidare.
În temeiul dispozițiilor art.135 din Legea privind procedura insolvenței, dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În ședința publică din data de 25.03.2008 pîrîta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, apreciind că aceasta încalcă dispozițiile art. 16 alin. 1, art. 21 alin. 1 și 2, art. 41 alin. 1, 2 și 3, art. 44 alin. 1, 2, 3 și 6 și art. 136 alin. 5 din Constituția României.
Pîrîta a susținut că din formularea art. 135 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, sentința de închidere a procedurii se notifică de către judecătorul sindic doar direcției teritoriale a finanțelor și oficiul registrului comerțului, excluzînd în mod ilicit dreptul său de a fi încunoștiințată de existența unei astfel de proceduri, care îi este opozabilă. Susține că trebuie avut în vedere că această sentință poate fi nelegală, astfel încît este firesc ca debitorii și creditorii să aibă posibilitatea să exercite calea de atac a recursului. cu desăvîrșire o astfel de prevedere legală se încalcă prin formularea dată de art. 21, care prevede că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și că "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". Cum în cuprinsul articolului nu se face referire la obligativitatea comunicării sentinței de închidere a procedurii către pîrîtă, apreciază că i se îngrădește accesul la justiție, încălcîndu-se normele imperativ expuse.
Potrivit Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale republicată, alineatele (1), (2), (3) și (6) ale art. 29:
"Art. 29 - (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată în cauzele la care participă.
(3) Nu poate face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. -
(6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: excepția de neconstituționalitate privește o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-un asemenea act normativ în vigoare, dispoziția respectivă nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Relevanța excepției de neconstituționalitate, din punctul de vedere al legăturii cu soluționarea cauzei, se apreciază în funcție de momentul în care este invocată, de starea de fapt și de probele administrate.
Art. 146 lit. d) din Constituție prevede competența Curții Constituționale de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, însă acest text de lege trebuie interpretat în corelație cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale, în sensul că instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Cum pîrîta petentă invocă neconstituționalitatea unor norme care reglementează faza ulterioară pronunțării sentinței de închidere a procedurii de către judecătorul sindic, invocînd dreptul la încunoștiințare și la exercitarea căii de atac împotriva acestei sentințe, judecătorul sindic apreciază că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea propunerii de închidere a procedurii, pentru soluționarea căreia nu are relevanță modul în care s-a pronunțat Curtea Constituțională asupra dispozițiilor art. 135 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Mai mult, este notificată sentința de închidere a procedurii debitorului, creditorilor, Direcției generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași pentru efectua5rea,mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul Procedurilor de insolvență, astfel încît petenta pîrîtă are posibilitatea de a lua cunoștință de existența și conținutul acestei sentințe.
În privința posibilității sale de a declara recurs împotriva sentinței de închidere a procedurii ce ar urma să fie pronunțată în prezenta cauză, judecătorul sindic apreciază că această problemă excede controlului și competenței sale, urmînd a fi apreciată de către instanța de control judiciar, suverană în aprecierea calității și admisibilității unei cereri de recurs promovate de către petenta-pîrîtă, stadiu procesual în care s-ar putea pune în discuție respectarea dreptului de acces la justiție al petentei-pîrîte, cu toate valențele sale constituționale și convenționale.
Cu privire la propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, constatîndu-se în cadrul procedurii că nu au putut fi identificate bunuri care să mai poată fi valorificate, debitorul nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii pe temeiul art. 130 din Legea nr. 64/1995, act normativ în vigoare la acea dată, propunere notificată părților fără a se formula obiecțiuni.
În condițiile în care debitorul aflat în insolvență, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu care să asigure acoperirea creanțelor, procedura este lipsită de obiect, astfel încît se va dispune, potrivit art. 132 alin. 2 din Legea nr. 185/2006, închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavînd ca finalitate decît majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Totodată, pentru activitatea desfășurată de lichidatorul judiciar, se va încuviința decontul depus de acesta, plata urmînd să se facă din disponibilitățile bănești existente în contul debitorului.
În temeiul dispozițiilor art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, se va dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Debitoarea "Nehoiu" I și fostul administrator - au declarat recurs împotriva sentinței comerciale nr. 150/S/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic și au formulat următoarele motive de recurs:
1. Sentința este lovită de nulitate absolută întrucît nu există o încheiere
interlocutorie în cuprinsul căreia instanța de judecată să motiveze inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate, sens în care sancțiunea prevăzută de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă este casarea cu trimitere spre rejudecare.
2. Susține recurenta că lichidatorul judiciar a refuzat orice colaborare și că nu s-a
probat faptul că nu au fost identificate bunuri care să poată fi valorificate sau că debitoarea nu are disponibilități în conturi bancare.
Pentru aceste critici, recurentele au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La data de 30.06.2008, recurenta - a depus la dosar "Precizări ale motivelor de recurs" (filele 64 - 66 dosar recurs):
1. Susține recurenta că sentința de închidere a procedurii insolvenței trebuie casată
deoarece raportul final și situația financiară nu au fost comunicate creditorilor, debitoarei și nici nu au fost afișate la grefa instanței.
2. Se invocă excepția de nelegalitate a actului de adjudecare prin vînzare directă
bunurilor debitoarei către motivat de faptul că lipsește avizul judecătorului sindic; că bunul era în patrimoniul debitoarei "Nehoiu"
3. Se invocă nulitatea tuturor actelor de procedură, inclusiv a hotărîrii instanței de fond,
întocmite ulterior datei de 12.10.2005, precum și a încheierii din acea dată motivat de faptul că încheierea de ședință din 12.10.2005 nu este semnată de judecător.
Recurenta mai susține că pentru data de 12.10.2005 procedura de citare cu debitoarea "Nehoiu" a fost nelegal îndeplinită, nefiind aplicată ștampila.
4. Judecătorul sindic nu a dat dovadă de rol activ în sensul că nu a invocat excepția
prescripției dreptului la acțiune pe considerentul că raportul lichidatorului a fost depus în luna februarie 2002, iar acțiunea în octombrie 2005, cu depășirea termenului prevăzut de art. 139 din Legea nr. 85/2006.
La termenul de judecată din 27 octombrie 2008 numitul a formulat
cerere de intervenție în interes alăturat recurentei, la a cărei judecată a renunțat la termenul din 29 iunie 2009.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în cauză, instanța de control judiciar constată următoarele:
La termenul de judecată din 25 martie 2005 apărătorul pîrîtei a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 din Legea nr. 85/2006, solicitînd scoaterea dosarului de pe rolul Tribunalului Iași și trimiterea acestuia la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției.
Judecătorul sindic a dat cuvîntul părților prezente asupra excepției de neconstituționalitate invocate, dar și asupra propunerii de închidere a procedurii insolvenței față de debitoare, instanța rămânând în pronunțare atît asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale,cât și asupra propunerii de închidere a procedurii.
Asupra celor două aspecte judecătorul sindic s-a pronunțat prin sentința recurată, astfel că nu se mai putea întocmi o încheiere interlocutorie, în considerentele hotărîrii regăsindu-se și motivarea soluției referitoare la sesizarea Curții Constituționale.
Și cea de a doua critică formulată de recurente prin cererea de declarare a recursului este nefondată. Deși se susține că lichidatorul nu a făcut dovada inexistenței bunurilor debitoarei în sensul art. 131 din Legea nr. 85/2006 (fostul art. 130 din Legea nr. 64/1995 republicată), recurentele nu au precizat care sunt bunurile existente ce ar fi putut fi valorificate pentru acoperirea creanțelor creditorilor.
Cu privire la precizările 2, 3 și 4 depuse de recurenta - la data de 30.06.2008, Curtea constată că exced cadrului procesual cu care a fost investită instanța, putând fi considerate eventuale critici ale unor hotărîri judecătorești care, în prezent, au autoritate de lucru judecat. Actele de procedură la care se face referire nu mai pot fi recuperate, sub aspectul legalității lor, în cadrul procesual actual.
Critica referitoare la necomunicarea raportului final nu constituie un motiv de ordine publică, astfel că invocarea acestei neregularități trebuia făcută în termenul de declarare și motivare a recursului.
Raportat acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat în cauză și va menține sentința recurată ca temeinică și legală.
Va lua act de renunțarea la judecată formulată de la cererea de intervenție în interesul recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul declarat de recurentele "Nehoiu" și - împotriva sentinței comerciale nr. 150/S/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Ia act de renunțarea la judecată formulată de la cererea de intervenție în interesul recurentei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /2 ex.
06 Iulie 2009
Tribunalul Iași - judecător sindic: -
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu, Geta Sandu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1084/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 254/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
