Practica judiciara insolventa. Decizia 254/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 254/2009
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Doina Hârceagă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea GRUP AIî mpotriva Sentinței comerciale nr. 200/F din 24 iunie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr- (nr. în format vechi 4056/2006).
La apelul nominal se prezintă pârâtul intimat și lichidatorul judiciar pentru debitoarea intimată M & G de, fiind lipsă restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată că la dosar s-au depus note de ședință din partea lichidatorului judiciar.
Întrebat fiind, lichidatorul judiciar arată că nu a avut cunoștință de faptul că nu mai are calitatea de administrator la societatea "M & G " de. Despre deschiderea procedurii a notificat administratorul statutar în localitatea, notificare semnată și depusă la dosar, s-a deplasat la sediul societății din de dar nu a găsit pe nimeni. Informațiile despre societate le-a luat din dosarul cauzei. Susține că pârâtul știa despre deschiderea procedurii încă din octombrie 2006 și nu a intrat în posesia actelor pentru că nu i-au fost predate. Sediul societății este pe- din de, este o casă situată în centrul satului iar o clădire apropiată crede că este Primăria.
Pârâtul intimat arată că societatea are sediul la intrarea în de, la o fostă fermă zootehnică, în incinta unui fost grajd. Acolo este-.
Întrebat, în mod repetat, să indice din punct de vedere contabil izvorul juridic al datoriei pe care o așează în spatele pârâtului și nu este prezentat înscrisul doveditor, lichidatorul judiciar susține că s-a bazat doar pe actul obținut de la reclamanta și din documentele justificative anexate la cerere și nici nu a mai verificat.
Pârâtul intimat prezintă spre vedere originalul facturii nr. - din 10.10.2006 privind compensarea datoriei, rezultate din cele două bilete la ordin, și depune la dosar copie conformă cu originalul. Arată că mai există un proces verbal întocmit de executorul judecătoresc, prin care, pe cale amiabilă, și-au rezolvat litigiile dintre ei. Susține că nu au fost citați în fața instanței de fond și pe tema deschiderii procedurii a discutat cu lichidatorul judiciar de două ori, o dată la telefon, și nu l-a anunțat despre deschiderea procedurii. Mai arată că lichidatorul judiciar i-a făcut plângere penală pentru că nu i-a pus la dispoziție evidența contabilă.
Curtea, pune în vedere pârâtului intimat să depună la dosar plângerea penală.
Lichidatorul judiciar arată că debitoarea avea cunoștință despre deschiderea procedurii întrucât la termenul din 2o februarie 2007, în încheierea judecătorului sindic, s-a consemnat faptul că la acest termen s-a depus din partea avocatului cerere pentru acordarea unui nou termen și este evident că avocatul a fost ales de debitoare și nu de lichidatorul judiciar iar la termenul din 20 martie 2007 s-a angajat să discute cu administratorul societății să-i aducă documentele contabile.
Se prezintă în instanță avocat pentru creditoarea recurentă Grup A I și i se arată copia facturii depusă la dosar de către pârâtul intimat.
Avocatul creditoarei recurente solicită să se pună în vedere lichidatorului judiciar să indice temeiul juridic al acțiunii.
Curtea, pune în vedere lichidatorului judiciar să facă dovada existenței creanței și cercetarea izvorului juridic al creanței.
Lichidatorul judiciar arată că după deschiderea procedurii s-au încasat sumele de 7650 lei, 2796 lei și 1903 lei de către, pe care le recunoaște. Susține că factura nu este un document de compensare, aceasta se face pe acte speciale. A constatat că după 10 octombrie 2006 pârâta datorează o sumă de bani pe baza datelor pe care i l-a dat reclamanta. Aceste date le-a solicitat reclamantei A I cu adresa din 10.05.2007, pe care o depune la dosar.
Pârâtul intimat învederează că domiciliază de 7 ani în A I, str. -, -. 1 și nu a primit mandatul de aducere emis de judecătorul sindic.
Întrebat fiind, dacă societatea debitoare mai datorează ceva creditoarei recurente, avocat învederează că, din punct de vedere contabil există. Mai arată că dl. este administratorul societății și până la sfârșitul ședinței de judecată va arăta dacă această factură este înregistrată în contabilitatea societății.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul creditoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii - în principal - ca inadmisibilă, în speță fiind aplicabile prevederile art. 79, 80 și 81 din Legea nr. 85/2006 iar în subsidiar, ca nefondată pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs.
Pârâtul intimat susține că la data emiterii facturii, respectiv 10.10.2006, s-a stins orice datorie față de " " A Dorește ca societatea să-și continue activitatea, este o firmă de construcții, au realizat drumuri, poduri, reparații și au experiență în domeniu. Mai arată că la tribunal nu a fost niciodată prezent pentru că nu a știut de proces. Susține că nu a angajat nici un avocat și era singurul care putea să angajeze unul.
Lichidatorul judiciar solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare.
Pârâtul intimat depune la dosar, în copie, plângerea penală formulată împotriva sa de către lichidatorul judiciar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
La 13 iunie 2006, reclamanta SRL AIa cerut declanșarea procedurii executării silite concursuale față de pârâta SRL de județul A invocând o creanță de 13860,65 lei.
Procedura este deschisă cu Sentința comercială nr.263/17 octombrie 2006 prin care judecătorul sindic bazat pe dispozițiile Legii nr.64/1995 l-a desemnat în calitate de administrator judiciar, pe dl..
Prin Sentința comercială nr.251/16 octombrie 2007 judecătorul sindic a constatat că administratorul societății nu poate fi găsit, iar asociatul deși s-a obligat să depună documentele contabile ale societății nu și-a îndeplinit obligația și "că sediul societății nu mai corespunde adresei din registrul comerțului". Bazat pe aceste considerente și pe dispozițiile art.1 alin.2 lit.c pct.2, 3 și 4 din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic a trecut societatea pârâtă în procedura falimentului desemnându-l ca lichidator judiciar pe dl..
Cu sentința comercială nr.200/24 iunie 2008 același judecător sindic a admis cererea înaintată la 20 februarie 2008 de lichidatorul judiciar și a obligat creditoarea reclamantă SRL să restituie suma de 7650 lei.
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul sindic a motivat că reclamanta nu a depus declarație de creanță la masa credală, și a încasat datoria de la debitoare conform chitanțelor și ordinelor de plată arătate în adresa aflată la fila 153 din dosar. A mai reținut judecătorul sindic că plățile nu fac parte din operațiunea de gestionare curentă a societății, iar plățile făcute după deschiderea procedurii urmează a fi restituite la masa falitei bazat, pe dispozițiile art.36 și 123 din Legea nr.85/2006.
Reclamanta creditoare a declarat recurs susținând că judecătorul sindic a greșit apreciind că operațiunea de plată a datoriei către creditoare nu face parte din activitatea curentă în condițiile în care, dreptul de administrare în favoarea administratorului social nu a fost ridicat.
Prin întâmpinare lichidatorul judiciar a solicitat respingerea recursului întrucât prin sentința atacată, judecătorul sindic a făcut aplicare corectă a prevederilor art.36 din Legea nr.85/2006.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
În temeiul art.92(1) cod procedură civilă și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, accesul efectiv al părților la proces se verifică prin respectarea regulilor procedurale care permit convingerea judecătorului că părțile au luat cunoștință de proces.
În speță, judecătorul sindic nu s-a preocupat să verifice dacă însuși administratorul societății a luat cunoștință de proces, nu alte persoane care nu
dețineau calitatea de reprezentat legal al persoane juridice, din această împrejurare legea atrăgând consecințe esențiale.
Într-adevăr, întemeiat pe dispozitiile art.72 și 71 din Legea nr.31/1990, în raportul cu terții societatea comercială este reprezentată de mandatarul cu puterii de reprezentare fiind interzisă transmiterea acestui drept cu excepția cazului în care adunarea generală a asociaților i-a recunoscut această facultate.
Sub acest aspect, pe de o parte asociatul care s-a obligat să prezinte documentele contabile nu avea legitimare în calitatea de mandatar, iar pe de altă parte, retragerea d-lui din funcția de administrator și de asociat al societății consimțită prin Actul adițional nr.1/7 ianuarie 2005 (fila 56 dosar curtea de apel) și numirea d-lui în funcția de administrator reprezintă operațiuni care se prezumă a fi cunoscute de judecătorul sindic, întrucât era administratorul procedurii și de lichidatorul judiciar, care în această calitate avea atribuții de reprezentare a societății în relațiile cu terții, în sensul art.54 din Legea nr.31/1990.
Cu alte cuvinte, obligația de a culege informația de la registrul comerțului privitoare la societatea comercială și de a se prezenta la sediul societății și la toate locurile în care se află părți ale fondului de comerț, respectiv, lichidatorului judiciar, conform art.55-59 și 113-115 din Legea nr.85/2006.
In cauza de față, administratorul judiciar nu a respectat nici una din prevederile legale enumerate mai.
Cum legea nu impune obligația administratorului social legal să deplaseze bunurile și arhiva unei societăți comerciale la sediul administratorului / lichidatorului judiciar notificările și somațiile emise de către ies din sfera dispozițiilor legale reflectând neîndeplinirea atribuțiilor de către administratorul judiciar.
Nici rapoartele întocmite de administratorul judiciar nu au în conținut informațiile financiar-contabil, la care se referă legea, și care ar fi prezentat relevanță juridică în derularea procedurii în acest sens, este edificatoare lipsa de reacție a administratorului judiciar care, la termenul din 23 ianuarie 2007 comunicat judecătorului sindic că unul din asociați acestei societăți l-a contactat și care, în pofida dispoziției date de judecătorul sindic prin încheierea de ședință (fila 60) nu a depus minim de diligențe în îndeplinirea obligațiilor și a efectuării obligațiilor prevăzute de lege. Concret d-l nu s-a deplasat la sediul societății spre a consulta actele contabile și a concluziona asupra stării activului și pasivului patrimonial prin verificări nemijlocite cu respectarea principiului realității faptice.
Neîndeplinirea acestor obligații este reflectată, maniera contrară regulilor contabile prin care administratorul judiciar a întocmit raportul asupra cererii societății debitoare din 20 martie 2007 la care a anexat cererea societății reclamante în care era comunicată achitarea datoriei de către pârâtă către reclamantă și "renunțarea la judecată" a acestei din urmă. Administratorul judiciar s-a mărginit să susțină că plata datoriei s-a achitat după deschiderea procedurii și a cerut intrarea în faliment a societății sub cuvânt că "documentele contabile nu i-au fost puse la dispoziție" astfel că nu a reușit să identifice în calitatea de creditor pe Grup SRL AI( fila 83).
La 20 februarie 2008, lichidatorul judiciar înaintează judecătorul sindic cererea de obligare a reclamantei la restituirea către pârâtă, a sumei de 12.347,39 lei susținând că s-au încălcat prevederile art.36 din Legea nr.85/2006.
La 27 mai 2008, se înaintează o "precizare la acțiune" prin care indică noua denumire a societății reclamante arătând că a rezultat din fuziunea fostei reclamante, iar la termenul ulterior, lichidatorul înaintează simple scrisori pe care le-a intitulat "raport de activitate", în care reiterează aceleași împrejurări referitoare la necomunicarea documentelor contabile.
Curtea de apel reține că prin factura nr.-/10 octombrie 2006 de 7633,85 lei datorat de reclamanta cumpărătoare " " SRL A s-a compensat cu creanța înscrisă în cele două bilete la ordin din 10 iunie 2005 și 20 iunie 2005; mai reține că lichidatorul judiciar a confirmat că societatea pârâtă a plătit suma de 7650 lei la 13 noiembrie 2006, în cadrul executării silite de drept comun și că suma de 4697,39 lei a fost plătită în luna ianuarie 2007 către reclamantă de către o altă societate, "Remat" A (fila 83 dosar tribunal).
Așadar pârâta a făcut plăți la 11 octombrie 2006 și 13 noiembrie 2006, iar în luna ianuarie 2007 o altă persoană juridică a plătit în numele ei.
Procedura executării silite concursuale s-a deschis la 17 octombrie 2006.
În aceste condiții executarea silită din 13 noiembrie 2006 nu presupune plata voluntară la care se referă art.46 din Legea nr.85/2006.
Raportat la considerentele ce preced se reține că nu sunt întrunite cerințele art.46 din Legea nr.85/2006 pentru a se dispune "întoarcerea executării" astfel cum a apreciat greșit judecătorul sindic.
Procedând la aplicarea art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că la 17 octombrie 2006 când judecătorul sindic a deschis procedura executări silite concursuale, nici în cursul derulării acesteia și nici în prezent, nu erau întrunite cerințele prevăzute de art.372 cod procedură civilă aplicabile conform art.149 din Legea nr.85/2006 sub aspectul că reclamanta nu și-a dovedit calitatea de creditoare printr-un titlu executoriu din care să rezulte că deține față de debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă și în cuantum de 10.000 lei.
Despre inexistența datoriei pârâtei față de reclamantă, administratorul judiciar ar fi putut să comunice judecătorului sindic dacă ar fi procedat la verificările actelor și evidențelor contabile ale pârâtei în acord cu legea nr.82/1991, încă din 7 decembrie 2006 și a "fortiori" începând cu 23 ianuarie 2007 când avea obligația să se deplaseze la arhiva de la sediul societății pârâte, nefiind admisibil să pretindă că arhiva să fie deplasată la administratorul judiciar.
Așa fiind recursul reclamantei va fi admis urmând a fi modificate hotărârile judecătorului sindic date în condițiile inexistenței raporturilor juridice între părțile la care se referă și a se restabili legalitatea care să permită societății funcționarea sa normală.
Întrucât nu se poate justifica legal efectuarea plății pentru o activitate prejudiciabilă societății pârâte, prin neîndeplinirea atribuțiilor impuse de lege și de judecătorul sindic, Curtea de apel va dispune ca lichidatorul judiciar să restituie la fondul de lichidare constituit la nivelul ORC A, toate sumele încasate începând cu 23 ianuarie 2007. O astfel de măsură fundamentată pe inexistența vreunei operațiuni care să reflecte administrarea legală a societății pârâte, în sensul art.134 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Pentru aceste motive.
În numele legii
DECIDE
Admite recursul reclamantei " Grup" SRL AIî mpotriva Sentinței comerciale nr. 200/24 iunie 2008 pronunțată de judecătorul sindic desemnat față de pârâta SRL "M & G " de.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea lichidatorului judiciar având ca obiect restituirea sumei de 12.347,39 lei de către reclamantă, pârâtei.
Modifică și Sentința comercială nr. 263/17 oct 2006 pronunțată de judecătorul sindic, în sensul că respinge cererea reclamantei pentru deschiderea procedurii executării silite concursuale față de societatea pârâtă.
Înlătură toate măsurile dispuse în baza sentinței modificate.
Obligă lichidatorul să restituie în fondul de lichidare constituit la nivelul ORC A, toate sumele încasate începând cu 23 ianuarie 2007.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 18 martie 2009 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - --încetat
Activitatea prin pensionare
Semnează, Președintele
Curții de APEL ALBA IULIA
Grefier,
- -
Red. FE.
Dact.SM.ex.2/8.05.2009.
Jud.sindic
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Doina Hârceagă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1093/2009. Curtea de... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 880/2009.... → |
|---|
