Practica judiciara insolventa. Decizia 1115/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 85/2006 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1115
Ședința publică din 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de creditoarea Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,-, județul S și lichidatorul Cabinet Individual de Insolvență Ec. S, lichidator judiciar al - International SRL, cu sediul în municipiul S, str.-.- nr.4, -.D,.1, județul S, împotriva sentinței nr.300 din 17 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns avocat pentru creditoarea intimată - Leasing SA BB, lipsă fiind creditoarea recurentă, creditorii intimați Leasing România SA, Comuna - prin primar, - Post SA B, Leasing SA, - Leasing SA B, Leasing SA, Banca Română de Dezvoltare - _ Agenția S, debitoarea intimată - International SRL, pârâta intimată și partea în proces intimată Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constatând recursurile în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea creditoarei intimate - Leasing SA solicită admiterea celor două recursuri, modificarea în totalitate a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii. Arată că achiesează la motivele formulate de cele două recurente.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra recursurilor de față,constată:
În dosarul nr- al Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal privind procedura insolvenței la Legea nr.85/2006 a debitoarei - International SRL, județul S, pe parcursul derulării acestuia, lichidatorul judiciar al debitoarei a solicitat atragerea răspunderii materiale personale a pârâtei, fost administrator, pentru pasivul rămas neacoperit al acesteia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prev. art. 138 lit.a,c,d și e din Legea nr. 85/2006, lichidatorul precizând că: pârâta a încheiat contracte de leasing financiar pentru achiziționarea unor mijloace de transport, două contracte de credit bancar în condițiile în care mijloacele de producție din contractele de leasing nu au fost predate către proprietarul de drept ( societatea fiind doar utilizator) și ratele din contractele de credit nu au fost achitate, acumulându-se datorii.
Investit cu soluționarea cererii, judecătorul sindic pronunțat sentința nr.300/17.03.2009 prin care a respins ca nefondată cererea.
În motivarea soluției, instanța a reținut în principal că faptele descrise la art. 138 lit.a,c,d,e invocate de lichidator prin cererea de atragere a răspunderii materiale nu au fost probate de acesta și că la 16.05.2008 administrarea societății debitoare a fost preluată de -, astfel că neplata sumelor din contractele de leasing financiar și creditele bancare a intervenit ulterior perioadei în care pârâta a fost administrator la debitoare.
Pe de altă parte, s-a reținut că nu s-au produs probe care să ateste că pârâta a determinat sau mărit starea de insolvență a debitoarei, prin faptele sale.
Împotriva sentinței, au declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice și lichidatorul judiciar al debitoarei Cabinetul Individual de Insolvență "Ec. "
Recursul formulat de creditoare nu poate fi analizat însă sub aspectul criticilor dezvoltate, față de situația că în cauză, cererea de atragere a răspunderii materiale nu a fost formulată de aceasta, ci de către lichidatorul judiciar conform art. 138 (1) din Legea nr.85/2006, care a identificat în raportul privind cauzele insolvenței, pe pârâtă ca persoană căreia îi este imputabilă starea de insolvență a debitoarei.
De altfel, creditoarea recurentă nici nu are calitatea de "parte" în dosar, cu privire la sentința recurată, care nu s-a pronunțat în contradictoriu cu ea.
Astfel, creditoarea nu are calitate procesuală activă de a declara recurs împotriva sentinței, sub acest aspect, recursul fiind inadmisibil și urmând a fi respins ca atare.
Lichidatorul judiciar în recursul declarat, a invocat nelegalitatea sentinței. În explicitare, a reiterat motivele pe care și-a întemeiat cererea de atragere formulată la judecătorul sindic și a precizat că: pârâta este răspunzătoare de acumularea tuturor datoriilor, deoarece ea încheiat acele contracte de leasing și credit bancar, iar din analiza arhivei societății debitoare pe care a trimis-o noului administrator la 16.07.2008, a rezultat că aceasta nu a ținut contabilitatea conform legii, a ascuns astfel activul debitoarei, atât anterior deschiderii procedurii cât și ulterior, atât anterior contractului de cesiune cât și ulterior acestuia, efectuând acte de comerț în interes personal - respectiv nu a încercat soluționarea amiabilă a litigiilor vizând restituirea bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing financiar pentru a reduce debitul, deși cunoștea că astfel se va ajunge la încetarea plăților. A mai învederat că pârâta nu a depus la și bilanțul contabil pentru anul 2007, tot cu intenția de ascunde creditoarelor situația financiară a debitoarei și activelor sale - toate aceste manopere fiind dovedite prin contractele încheiate și data încetării plății acestora.
Motivele de recurs formulate cu trimitere la prev. art. 304 (9) Cod pr.civilă, sunt întemeiate:
În raportul privind cauzele insolvenței,lichidatorul judiciar a reținut conform prev. art. 138 (1), că pârâta se face vinovată de ajungerea debitoarei la insolvență prin săvârșirea faptelor prev. de art. 138 lit.a,c,d,e din Legea nr. 85/2006 respectiv: folosit bunurile din contractele de leasing și creditele bancare în interes propriu, a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, care ducea vădit la încetarea de plăți, nu a ținut contabilitatea conform legii și ascuns parte din activul debitoarei.
Deși administrarea debitoarei a fost preluată de la pârâtă de către - la 16.05.2008, așa cum același lichidator a reținut, datoriile au fost acumulate în perioada anterioară acestei date și anterior deschiderii procedurii debitoarei ( 1.07.2008 prin sentința nr.427). Aceasta rezultă din contractele în discuție, încheiate în perioada în care pârâta administra societatea debitoare. Mai mult decât atât, pe lângă faptul că pârâta nu a depus diligențe pentru soluționarea amiabilă a litigiilor provocate de neplata sumelor datorate, lichidatorul reține în raport că pârâta nici nu a predat bunurile ( mijloacele de producție) ce fac obiectul contractelor de leasing financiar către proprietar, debitoarea având atunci calitatea de simplu utilizator acestora și nu de proprietar. Cum în altă ordine de idei, prin neținerea contabilității conform legii ( fapt dovedit prin nedepunerea bilanțului contabil pe anul 2007 nici la Ministerul Economiei și Finanțelor nici la Oficiul Registrului Comerțului S), ascunderea activelor societății pentru ca situația financiară " în declin" a debitoarei să nu fie cunoscută de către creditoare, culpa pârâtei este evidentă și rezultă că în modalitatea la care am făcut vorbire, pârâta a cauza intrarea debitoarei în încetare de plăți.
Este de precizat că dacă faptele prev. de art. 138 lit.a,c,e din Legea nr. 85/2006 necesită în dovedirea lor și a situației conducerii prin efectuarea lor la starea de insolvență - un probatoriu deosebit, apreciat ca atare de la caz la caz și ar duce la stabilirea oarecum relativă a legăturii de cauzalitate între faptă și ajungerea debitoarei la insolvență;
Fapta prev. de art. 138 lit. din Legea nr.85/2006, materializată în speță prin neținerea contabilității conform legii, nepredarea bilanțului contabil pe anul 2007 - cu consecințe asupra ascunderii situației financiare a debitoarei, activelor acesteia, este cea care angajează răspunderea materială a pârâtei. Aceasta deoarece faptele de neținerea contabilității conform legii, nepredarea bilanțului contabil, nu pot fi motivate decât de intenția pârâtei de a ascunde activele societății și situația financiară a societății, față de creditoare în primul rând, în scopul continuării activității societății, deși cunoștea că aceasta va duce la încetarea plăților.
În atare situație, practica judiciară s-a pronunțat constant în sensul angajării răspunderii materiale ca răspundere civilă delictuală, condițiile prev. la art.998 cod civil fiind dovedite în speță și general prezumate: este dată fapta, intenția și prejudiciul cauzat prin faptă ( legătura de cauzalitate).
Cum în alt registru al analizei, pârâta deține conform adresei Primăriei comunei și imobile pasibile de executare ( motiv pentru care prin sentința recurată nu a fost închisă procedura debitoarei pentru lipsa bunurilor );
Se va admite recursul lichidatorului judiciar, se va modifica sentința și, în rejudecare, conform art. 138 alin.1 lit. din Legea nr. 85/2006 se va admite cererea de atragere, pârâta urmând a fi obligată să suporte pasivul neacoperit al debitoarei.
Cum alte motive de critică a sentinței nu au fost constatate de instanță în examinarea sub toate aspectele a cauzei, față de prev. art. 3041Cod pr.civilă;
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de creditoarea Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr.300 din 17 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal, pentru lipsă calitate procesuală.
Admite recursul declarat lichidatorul Cabinet Individual de Insolvență Ec. S, lichidator judiciar al - International SRL, cu sediul în municipiul S, str.-.- nr.4, -.D,.1, județul S, împotriva aceleiași sentințe și, în rejudecare, admite cererea de atragere a răspunderii materiale a administratorului, formulată de lichidator și obligă fostul administrator să suporte pasivul debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.06.2009
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Ududec Elena, Nastasi Dorina
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 668/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 2204/2009. Curtea de... → |
|---|
