Practica judiciara insolventa. Decizia 2204/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2204
Ședința publică din 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor declarate decreditorii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B,cu sediul în B,--11, sector 1 șiDirecția Generală a Finanțelor Publice a Județului S,cu sediu în S,-, S, împotrivasentinței nr. 837 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cudebitoarea " Grup- prin lichidator Insolvent S, pârâții intimați, și intimat parte în proces Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, luând act că atât creditoarea B cât și creditoarea recurentă S au solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată recursurile în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestora.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal, la data de 30 iulie 2008 sub numărul -, S a solicitat deschiderea procedurii simplificate de insolvență față de debitoarea GRUP-, societate aflată în dizolvare de drept, dispusă prin încheierea Judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 249 din 6 ianuarie 2006, fiind desemnat ca lichidator
Prin sentința comercială nr. 477 din 02.09.2008 a Tribunalului Suceava, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei GRUP-, fiind desemnat lichidator judiciar.
La data de 16.12.2008 lichidatorul judiciar a depus raportul prin care se propune închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 datorită lipsei identificării de bunuri care să fie vândute în vederea îndestulării creditorilor.
La data de 29 mai 2009 creditoarea Bad epus la dosar cererea de atragere a răspunderii materiale împotriva pârâților și, foști administratori ai societății debitoare, motivat de faptul că aceștia în exercitarea atribuțiilor sale, au determinat într-o mare măsură încetarea de plăți în care a ajuns societatea debitoare.
Lichidatorul judiciar a adus la cunoștința creditorilor și a instanței faptul că pârâții nu au depus la dosarul cauzei documentele la care se referă art. 28 din Legea nr. 85/2006, faptă care intră sub incidența acestui articol, întrucât se poate concluziona faptul că activitatea contabilă a falitei nu a fost condusă în conformitate cu normele legale în vigoare. Reaua credință a foștilor administratori și intenția de fraudare a creditorilor au fost dovedite și de faptul că aceștia au refuzat să răspundă convocărilor și notificărilor lichidatorului judiciar, pentru a pune la dispoziția sa actele contabile ale societății.
Prinsentința nr. 837 din 27 octombrie 2009, Judecătorul sindica espins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de creditoarea B, împotriva pârâților și, a admis raportul și în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei GRUP- S, a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului, iar în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, îl escarcă pe administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități. În temeiul art.135 din aceeași lege a dispune notificarea sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că ispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează răspunderea civilă delictuală a persoanelor cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului. Această răspundere îmbracă anumite particularități, ce sunt date de împrejurarea că fapta ilicită trebuie să se circumscrie unuia din cazurile prevăzute expres de legiuitor în art. 138 alin. 1 lit. a- În speță, creditoarea Bai ndicat drept caz de atragere a răspunderii materiale pe cel prev. de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Chiar dacă nepredarea documentelor contabile de către foștii administratori ar fi în măsură să ducă la prezumția neținerii contabilității, a ținerii unei contabilități fictive, în concret, pentru angajarea răspunderii civile delictuale speciale de textul de lege sus invocat este necesar a fi îndeplinite cumulativ toate condițiile răspunderii. În concret, este necesar a se proba legătura de cauzalitate între fapta prev. la art. 138 alin. 1 lit. d și insolvența debitoarei așa cum cere art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rap. la art. 998 și urm. cod civil. În speță, creditoarea nu a făcut o atare probă, iar încălcarea revederilor din Legea nr. 82/1991 poate atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz, dar nu duce în mod automat la admiterea cererii de atragere a răspunderii materiale dacă aceste fapte nu au cauzat insolvența debitoarei.
Asupra raportului final judecătorul sindic a reținut că, față de demersurile efectuate de lichidatorul judiciar și răspunsul autorităților, văzând lipsa bunurilor societății debitoare, faptul că raportul nu a fost contestat, văzând că au fost efectuate notificările prevăzute de lege, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei din ORC.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs creditoarele B și
În motivarea recursului atât creditoarea B cât și creditoarea S au arătat, în esență, că foștii administratori nu au depus documentele contabile prevăzute de lege pentru a se verifica modul în care s-a efectuat activitatea economică și înregistrările contabile, fapt ce duce la prezumția că operațiunile contabile nu au fost corect întocmite, fiind îndeplinite astfel condițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursurile de față,Curteaconstată următoarele:
Cererea pentru atragerea răspunderii persoanei responsabile de starea de insolvență a debitorului aparține, așa cum rezultă din dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, sau, în circumstanțe anume prevăzute de lege (art. 138 alin. 3), comitetului creditorilor, cu mențiunea importantă că în ipoteza formulării cererii de către administratorul/lichidatorul judiciar, comitetul creditorilor nu are posibilitatea formulării unei cereri separate.
Astfel, este de observat că, la prima instanță, cererea de atragere a răspunderii materiale a foștilor administratori a fost formulată de creditoarea S, B, iar potrivit art.138 al.3 din legea nr.85/2006, pentru a formula astfel de cereri creditorii trebuie să fie autorizați de judecătorul sindic.. Chiar dacă cererea de atragere a răspunderii materiale a administratorului debitorului s-a judecat în cadrul aceluiași dosar în care s-a derulat și procedura insolvenței debitoarei, în care parte a fost și creditoarea recurentă S, această situație de fapt nu conferă acesteia calitatea procesuală activă de a declara recurs strict pentru motive de nelegalitate a dispoziției de respingere a cererii de atragere a răspunderii.
Având în vedere acestea, Curtea, pentru lipsa calității procesuale active a creditoarei D, S de a declara recurs, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca inadmisibil.
În legătură cu recursul creditoarei B, Curtea apreciază că nu este fondat.
Astfel în cauză s-au invocat doar aspecte de natură teoretică, fără a se particulariza asupra situației concrete ale societății debitoare. Ori, după cum s-a exprimat și practica judiciară, inclusiv cea europeană, invocarea doar a unor texte de lege, pretins aplicabile în speță, dar fără o explicitare și aplicare la situația concretă în speță nu poate fi primită.
Față de aceste motive, Curtea apreciază că soluția judecătorului sindic este legală și temeinică și cum în cauză nu sunt date motive de nulitate absolută, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de creditoarea B ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat decreditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B,cu sediul în B,--11, sector 1 împotrivasentinței nr. 837 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de creditoareaDirecția Generală a Finanțelor Publice a Județului S,cu sediu în S,-, S, împotrivasentinței nr. 837 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud..
Tehnored.
Ex. 2/21.12.2009
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grapini Carmen, Turculeț Ana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1115/2009. Curtea de... | Acțiune în anulare. Decizia 166/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
