Practica judiciara insolventa. Decizia 113/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 113//
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de intervenienta Banca Transilvania SA - Sucursala M, cu sediul în M C- județul H, împotriva Încheierii civile nr.1360/22.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimata-debitoare SC Practic SRL prin lichidator judiciar reprezentată de avocat, lipsă recurenta-interveninetă Banca Transilvania SA M C și intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 39,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatei-debitoare declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimatei-debitoare cere respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin Încheierea civilă nr. 1360 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, s-a dispus respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de creditoarea Banca Transilvania SA M C, ca neîntemeiată.
S-a admis cererea formulată de debitoarea Practic SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006 și în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei Practic SRL G, cu toate consecințele juridice ce decurg din această măsură. A fost desemnat administrator judiciar provizoriu, practicianul în insolvență.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul sindic a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, formulată de creditoarea Banca Transilvania SA - Sucursala M C, judecătorul sindic a constatat că în speță nu se justifică, având în vedere că cererea de deschidere a procedurii insolvenței aparține debitoarei, nu unui creditor, iar debitoarea face dovada prin probatoriul administrat în cauză, că se află într-o stare vădită de insolvență.
De asemenea, s-a arătat că în situația în care se va dispune deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, creditoarea intervenientă are posibilitatea să formuleze cerere de intervenție în interes propriu, care reprezintă de fapt o declarație de creanță a creditoarei.
Referitor la cererea debitoarei Practic SRL de deschidere a procedurii insolvenței împotriva sa, judecătorul sindic a constatat că este întemeiată, și a admis-o ca atare, reținând că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără putință de tăgadă starea de insolvență a debitoarei, aceasta aflându-se în imposibilitatea de a achita datoriile către creditori, după 30 de zile de la data scadenței, datorii care depășesc valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006. Astfel, constatându-se că în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic, în temeiul art. 32 alin. 1 din actul normativ amintit, a admis cererea debitoarei și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței cu toate consecințele legale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intervenienta Banca Transilvania SA, solicitând modificarea încheierii, în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, formulată de debitoarea Practic SRL.
În motivarea cererii de recurs se arată că în mod greșit prima instanță a apreciat cererea debitoarei ca fiind întemeiată, atâta timp cât debitoarea dispune de lichidități semnificative, așa cum rezultă din balanța lunii ianuarie 2010, care evidențiază existența unor active și valori importante în societate.
Se mai arată că debitoarea nu a făcut dovada scadenței plăților, care sunt evidențiate în lista furnizorilor, astfel că nu se poate stabili cu certitudine dacă scadența lor a trecut cu mai mult de 30 de zile. Apreciază, în continuare că cererea reprezentantului debitoarei de deschidere a procedurii, a fost făcută cu rea credință, reaua-credință a administratorului debitoarei rezultă și din atitudinea acestuia, care a refuzat în mod constant să se prezintă la bancă pentru a clarifica situația financiară a societății și să propună o eventuală restructurare a activității.
Prezent la ședința publică din 28 ianuarie 2010, reprezentantul intimatei debitoare solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe,c a fiind temeinică și legală.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Procedura insolvenței a fost deschisă la cererea debitoarei, în condițiile prevăzute de art. 27 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, fiind invocată o stare de insolvență iminentă. Raportat la această cerere recurenta formulează o cerere în interes propriu prin care contestă starea de insolvență a debitoarei și solicită respingerea cererii de deschidere a procedurii, motivând în drept această cerere de intervenție, pe dispozițiile art. 49 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă și art. 50-55 din același cod.
Verificând compatibilitatea acestor dispoziții, cu cele din Legea nr. 85/2006, instanța de control constată că acest din urmă act normativ a prevăzut o procedură specială de contestare de către creditori a stării de insolvență și anume: opoziția la încheierea de deschidere a procedurii, reglementată de art. 32 alin. 2 și care poate fi formulată în termen de 15 zile de la data notificării. În cadrul acestei proceduri, creditorii pot prezenta probe prin care să demonstreze reaua credință a debitorului în formularea cererii de deschidere a proceduri, că societatea debitoare dispune de fonduri suficiente pentru a-și onora obligațiile și care exclud perspectiva unei insolvențe.
În atare situație, se poate constata o incompatibilitate între dispozițiile Codului d e proceduri civilă și cele prevăzute în norma specială de reglementare a procedurii insolvenței, astfel că instanța de control reține că în mod corect prima instanță a apreciat ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de către creditoare, aceasta având deschisă calea opoziției reglementată de art. 32 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, recursul urmând a fi respins în condițiile prevăzute de art. 312 alin. 1 raportat la art. 316 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intervenienta Banca Transilvania SA - Sucursala M C, împotriva Încheierii civile nr.1360 din 22 iunie 2009 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/5ex
jud.fond:
-4.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 42/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 298/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
