Practica judiciara insolventa. Decizia 1145/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1145/
Ședința publică din 19 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de administratorul judiciar Târgu cu sediul în Târgu M,-,.6, jud. M, împotriva sentinței nr. 33/C/27 mai 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal se prezintă recurentul administrator judiciar prin coordonator, intimatul creditor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat în termen și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că a sosit dosarul de fond solicitat de la Tribunalul Comercial; de asemenea se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței:
- la data de 2 2009, precizări din partea recurentului administrator judiciar;
- la data de 16 2009, întâmpinare din partea intimatului creditor, din care un exemplar se înmânează recurentului.
Instanța pune în discuție, excepția lipsei calității procesuale a reclamantului și excepția lipsei de interes, excepții invocate de intimatul creditor, prin întâmpinare.
Intimatul creditor susține excepțiile astfel cum au fost invocate în întâmpinare.
Reprezentantul recurent pune concluzii de respingere a excepțiilor; învederează instanței faptul că dreptul i-a fost ridicat în perioada în care era administrator judiciar dar hotărârea nu este definitivă.
Instanța respinge ambele excepții, nefiind fondate și nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul administratorului judiciar pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, în baza disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă; modificarea în tot a hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, să mențină Hotărârea adunării creditorilor din 21 martie 2008 consemnată în procesul verbal nr. 940 și să respingă acțiunea intimatei ca neîntemeiată.
Reprezentantul intimatului creditor pune concluzii de respingere a recursului conform motivelor prezentate pe larg în întâmpinare, considerând că judecătorul sindic a soluționat corect contestația.
CURTEA,
Prin sentința nr. 33C pronunțată de Tribunalul Comercial M la data de 27.05.2009 în dosarul de faliment nr- privind debitoarea SC. SA, s-a admis contestația formulată de creditorul și s-a dispus anularea Hotărârii Adunării Creditorilor SC. SA din data de 21.03.2009 consemnată în procesul verbal nr. 940.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea nr. 599/24.04.2007 s-a deschis procedura generală a insolvenței față de debitoarea SC. SA, stabilindu-se totodată cuantumul onorariului provizoriu al administratorului judiciar SC. la valoarea de 2500 lei. Acest onorariu a fost confirmat ulterior de judecătorul sindic în ședința din 09.07.2007, întrucât el fusese votat și în Adunarea Creditorilor. Prin sentința nr. 1749/21.12.2007 a fost confirmat planul de reorganizare al debitoarei. La data de 15.02.2008 administratorul judiciar SC. a convocat ședința comitetului creditorilor având la punctul 2 pe ordinea de zi propunerea sa de stabilire a onorariului ce i se cuvine pe perioada reorganizării judiciare întrucât, în planul de reorganizare confirmat nu s-a făcut nicio referire la onorariul său; propunerea consta în aceea ca onorariul său să fie compus din suma de 2500 lei lunar onorariu fix la care să se adauge un procent cuprins între 5 și 10% din valoarea activelor debitoarei care vor fi valorificate pe toată perioada reorganizării. În cadrul acestei ședințe nu s-a luat nicio decizie cu privire la această propunere iar în procesul verbal al ședinței s-a consemnat faptul că creditorul a contestat acest punct de pe ordinea de zi, menționându-se totodată ca, soluția la această contestație să fie pusă în discuție în adunarea creditorilor. Prin convocatorul din 13.03.2008 administratorul judiciar a convocat adunarea creditorilor pentru data de 21.03.2008, ordinea de zi fiind supunerea spre dezbatere și aprobare a remunerației lunare la nivelul sumei de 2500 lei pe toată perioada reorganizării și supunerea spre dezbatere și aprobare a onorariului de succes de 5% (exclus TVA) din valorificarea activelor. În cadrul ședinței din 21.03.2008, așa cum rezultă din procesul verbal nr. 940, creditorul a obiectat față de convocarea adunării creditorilor sub termenul de 15 zile și că nu a fost înscrisă pe ordinea de zi dezbaterea și soluționarea contestației pe care a formulat-o împotriva Hotărârii Comitetului Creditorilor din 15.02.3009. Administratorul judiciar a soluționat contestația creditorului, în cuprinsul procesului verbal de ședință regăsindu-se punctul său de vedere. Astfel, se arată că, adunarea creditorilor a fost convocată conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006 iar competența de verificare aparține judecătorului sindic, iar cu privire la neincluderea contestației pe ordinea de zi, se arată că, comitetul creditorilor a stabilit ca această chestiune să fie tranșată în cadrul adunării creditorilor având în vedere imposibilitatea adoptării unei soluții unitare. Considerând că ședința este statutară, administratorul judiciar a supus spre aprobare cele două puncte de pe ordinea de zi.
Cu privire la contestația formulată de creditorul, judecătorul sindic a considerat ca neîntemeiate criticile acestuia referitoare la termenul de 15 zile între data convocării și data ședinței adunării creditorilor, dispozițiile Legii nr. 86/2006 neprevăzând un asemenea termen. Pe de altă parte, creditorul nu a invocat vro vătămare pe care să o fi suferit prin stabilirea unui termen atât de scurt. C de-al doilea motiv de nelegalitate a fost însă considerat întemeiat. Astfel judecătorul sindic arată că, în condițiile în care în cadrul ședinței comitetului creditorilor din 15.02.2008 creditorul a contestat în scris propunerea administratorului judiciar de stabilire a remunerației sale, iar administratorul judiciar a menționat expres că această contestație va fi pusă în dezbatere în cadrul ședinței adunării creditorilor, totuși nu a procedat la înscrierea în convocator a acestui punct pe ordinea de zi, făcând astfel imposibilă discutarea contestației în cadrul ședinței din 21.03.2008. Ori, această contestație trebuia discutată înaintea celorlalte două puncte care figurau pe ordinea de zi, deoarece, așa cum revăd dispozițiile art. 17 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, măsurile luate de către comitetul creditorilor se pot ataca la adunarea creditorilor. S-a mai reținut că nici rezultatul votului dat de creditori asupra celor două puncte de pe ordinea de zi nu este reflectat corect în procesul verbal. Astfel, la calcularea votului, administratorul judiciar a avut în vedere procentele ce reveneau creditorilor prezenți și a celor care au votat prin corespondență prin raportare la valoarea totală a creanțelor asupra averii debitoarei, contrar dispozițiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora, pentru a stabili dacă votul a fost sau nu favorabil, administratorul judiciar trebuia să stabilească procentul pe care îl reprezentau creanțele deținute de creditorii care au votat (prezenți sau prin corespondență) la valoarea totală a creanțelor acestora și nu la valoarea totală a creanțelor asupra averii debitoarei.
Împotriva sentinței a formulat recurs administratorul judiciar SC.. În motivarea căii de atac acesta arată că judecătorul sindic nu a interpretat faptele în ordinea lor cronologică a derulării evenimentelor acesta reținând greșit că a avut loc o ședință a creditorilor în data de 07.02.2008, respectiv de faptul că judecătorul sindic nu a ținut cont de faptul că, contestația creditorului a fost pusă în discuție pentru prima dată în ședința comitetului creditorilor din 01.02.2008 așa cum rezultă din procesul verbal nr. 346. Ori, în aceste condiții această hotărâre trebuia contestată în adunarea creditorilor, însă creditorul nu a făcut- În mod greșit judecătorul sindic a indicat faptul că pe data de 07.02.2008 ar fi avut loc o ședință a comitetului creditorilor cu privire la onorariul administratorului judiciar, omițând în acest sens să spună că de fapt s-a revenit cu privire la contestația creditorului, ce a fost depusă încă odată în ședința comitetului creditorilor din 15.02.2008. De asemenea, în mod greșit a considerat că este motiv de nulitate faptul că administratorul judiciar ar fi menționat expres că această contestație va fi pusă în discuția adunării creditorilor, în fapt acesta și-a exprimat doar o opinie, o părere. Se mai arată că nu rezultă din nici un înscris că i s-a pus la dispoziție documentele prezentate în ședința din 15.02.2008 în vederea prezentării acestora în ședința din 21.03.2008. Totodată precizează că acei creditori care contestă propunerea administratorului judiciar cu privire la onorariu o pot face doar în temeiul OUG nr. 86/2006, cu atât mai mult cu cât, toate contestațiile creditorului se referă la această propunere și nu la vreo hotărâre a creditorilor. Judecătorul sindic ar fi putut desființa o hotărâre a creditorilor doar pentru chestiuni ce țin de procedura obligatorie a convocării, deci de legalitate nu și de temeinicie. Se mai arată că procesul verbal al ședinței din 21.03.2008 a fost publicat în Buletinul insolvenței nefiind contestat ceea ce, în contextul noii legislații duce la o întărire a conținutului acestuia. Cu privire la calculul rezultatului votului, se arată că doar dintr-o eroare materială s-a consemnat procentajul raportat la totalitatea creanțelor debitoarei iar calculându-se în sensul arătat de judecătorul sindic, procentajul exprimat pentru aprobare este în favoarea administratorului judiciar. În precizări depuse ulterior la dosar, recurentul arată că, în raport de modificările legislative din OUG nr. 173/2008, judecătorul sindic trebuia să constate tardivitatea oricărei acțiuni venite din partea creditorilor.
Creditorul a formulat întâmpinare invocând excepțiile lipsei calității procesuale pasive a recurentului, aceste fiind înlocuit din procedură și excepția lipsei de interes. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat, sentința fiind temeinică și legală.
Astfel, s-a luat act de contestația creditorului și a fost pusă în discuție doar la data de 15.02.2008, contrar susținerilor recurentului, aspect care rezultă din procesele verbale ale ședințelor comitetului creditorilor debitoarei SC. SA din 01.02.2008 și 15.02.2008 (filele 8-13 vol. VI). De altfel, era imposibil de pus în discuție o astfel de contestație câtă vreme ea a fost formulată în scris și înregistrată doar la data de 07.02.2008. Pe de altă parte, nu se poate considera ca fiind doar o "opinie" exprimată de administratorul judiciar faptul că acesta a arătat că "soluția cu privire la această contestație se va pune în dezbatere la adunarea generală a creditorilor" câtă vreme aceasta a produs efecte juridice, administratorul judiciar fiind obligat să supună discuției o asemenea contestația. Reaua credință a administratorului judiciar reiese și din răspunsul dat de acesta în timpul ședinței adunării creditorilor din 21.03.20048 la contestarea ordinii de zi de către creditorii și Ciprus Bank apreciind că această contestație nu s-a mai pus în discuție deoarece comitetul creditorilor a hotărât ca acestea (așadar, inclusiv contestația) să fie tranșate în cadrul ședinței adunării creditorilor având în vedere imposibilitatea adoptării unei soluții unitare de către comitetul creditorilor. În concluzie, cu privire la contestația creditorului, în ședința comitetului creditorilor din 15.02.2008, administratorul judiciar doar "opinează", iar în ședința adunării creditorilor din 21.03.2008 "apreciază". În ședința din 15.02.2008 administratorul judiciar era obligat să pună în discuția comitetului creditorilor contestația înregistrată la data de 07.02.2008 și nu doar să exprime o opinie, iar în condițiile în care a exprimat-o iar aceasta a avut drept consecință nediscutarea contestației la acel termen și în acel cadru, atunci administratorul judiciar era legat de acea dezlegare, în sensul că trebuia să o supună dezbaterii adunării creditorilor. Astfel, administratorul judiciar trebuia ca în convocator, la ordinea de zi, să fi trecut și punerea în discuție a acestei contestații, ceea ce constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii.
În acest context trebuie precizat că în discuție nu se află legalitatea sau modul de stabilire a onorariului administratorului judiciar ci modul în care acesta a ales să trateze contestația, respectiv ignorarea acesteia. Așadar, nu problema fondului contestației a fost soluționată de judecătorul sindic, nefiind astfel incidente dispozițiile OUG nr. 86/2006 (care, de altfel, se referă la cu totul alte chestiuni aferente profesiei practicianului în insolvență).
Cât privește motivul invocat în precizările ulterioare la cererea de recurs, Curtea constată că și acesta este neîntemeiat întrucât acțiunea în anularea hotărârii adunării creditorilor din 21.03.2008 a fost înregistrată la dosar la data de 26.03.2008 iar OUG nr. 173/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial la 26.11.2008. Celelalte alegații ale recurentului din aceste precizări precum și referirile la o ședință a comitetului creditorilor din 03.04.2009, sunt chestiunii ulterioare datei de 21.03.2008, așa încât ele exced cadrului procesual și nu vor fi analizate.
Și în privința modului în care s-a reflectat în procesul verbal rezultatul votului, judecătorul sindic a dat o soluționare legală. Astfel, art. 15 prevede că,cu excepția cazurilor în care legea cere o majoritate specială, ședințele adunării creditorilor vor avea loc în prezența titularilor de creanțe însumând cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorității, prin valoare, a creanțelor prezente.Susținerile recurentului în sensul că, doar dintr-o eroare materială s-a consemnat în procesul verbal expresia "reprezentând.% din valoarea creanțelor prezente" sunt netemeinice câtă vreme rezultatul votului este diferit, deși în favoarea propunerilor administratorului judiciar, și contravin dispozițiilor legale de mai sus.
Pentru toate aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Târgu-M, împotriva sentinței civile nr.33/C/27 mai 2009 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-6.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 248/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1291/2009. Curtea de... → |
|---|
