Practica judiciara insolventa. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 115
Ședința publică de la 14 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Necșulescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Moț
JUDECĂTOR 3: Tudora Drăcea
Grefier -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de, domiciliat în comuna, sat Neagră, județul G împotriva Deciziei nr.1314/08.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, cu sediul în C,-, județul D, cu sediul în satul, comuna, județul G și intimata debitoare SC SRL prin lichidator TG J, cu sediul în Tg.J, nr.15, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea prin avocat și intimata personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților:
Avocat, pentru contestator, a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea Deciziei nr.1314/08.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, rejudecarea recursurilor formulate de Direcția Regională Vamală C, iar pe fond, în rejudecare, respingerea recursurilor ca nefondate.
A învederat că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, precizând că aceasta nu a observat la dosarul cauzei înscrisurile de la filele 7 și 8, iar potrivit art.318 alin.1 teza 1 din Codul d e procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Intimata a solicitat respingerea contestației în anulare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1314/08.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, Secția comercială, în dosarul nr-, s-au admis recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C și și a fost modificată sentința nr.16 din 19 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr- în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii și obligării pârâtului la plata sumei de 3.323.223 lei pasiv rămas neacoperit al SC SRL.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că lichidatorul judiciar a formulat cerere de antrenare a răspunderii administratorului social, cerere însușită și de creditorii DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, BCR SUCURSALA O, și DGFP G, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin 1 lit d din Legea 85/2006, fapta constând în lipsa situației tuturor creanțelor, a evidenței analitice a conturilor de creanță și datorii, respectiv clienți și debitori, făcând imposibilă acțiunea de încasare a creanțelor.
Judecătorul sindic în mod greșit și-a însușit concluzia raportului de expertiză în sensul că evidența contabilă a fost ținută conform legii contabilității, câtă vreme același raport menționează expres că nu există evidență analitică a conturilor de creanțe și datorii.
S-a mai reținut că în lipsa acestei evidențe analitice cât și a documentelor justificative a creanțelor și datoriilor, nu se poate concluziona că s-au respectat prevederile Legii 82/1991.
Apărarea intimatului pârât, în sensul că această evidență i-a fost furată de pe calculator este o simplă susținere și într-o astfel de situație, administratorul social trebuia să refacă evidența pe baza documentelor din care rezultau creanțele de încasat, însă așa cum rezultă din rapoartele lichidatorului nici aceste ultime documente nu s-au prezentat.
Mai mult, în temeiul art.23 din Legea 82/1991, administratorul avea obligația păstrării datelor pe suport tehnic.
Potrivit art. 6 din Legea 82/1991 orice operațiune efectuată se consemnează în momentul efectuării într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ, iar potrivit art.16 din aceeași lege, creanțele și datoriile se țin pe categorii și pe fiecare persoană fizică sau juridică reflectând circulația capitalurilor proprii.
Intimatul pârât a încălcat dispozițiile enumerate, societatea debitoare nedeținând suporturi tehnice ale datelor prelucrate informatic și nici documente justificative pentru fiecare furnizor, respectiv client, ceea ce a făcut imposibilă acțiunea de recuperare a creanțelor.
Sumele ce le avea de încasat debitoarea potrivit balanței de verificare de la 30 septembrie 2004 sunt de ordinul zecilor de miliarde, astfel că lipsa încasării sumelor (consecință a faptei intimatului pârât) și reinvestirii lor în circuitul economic, a determinat ajungerea societății în insolvență, dovedindu-se în cauză săvârșirea de către intimatul pârât a faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare intimatul, întemeiată pe dispozițiile art.318 alin.1 teza 1 pr.civ.
În dezvoltarea motivului invocat, s-a arătat că instanța nu a observat la dosarul cauzei și nu a cercetat înscrisurile reprezentând procesele verbale, de la filele 8 și 15 dosar fond, precum și tabelele preliminare și definitive.
Din aceste înscrisuri, rezultă că administratorul social a participat la inventarierea faptică a bunurilor (procesul verbal din 28.11.2004) și a predat documentația contabilă a societății.
S-a invocat că întocmirea tabelelor creditorilor denotă că aceștia au putut fi identificați, neexistând motive pentru a nu fi identificați și debitorii SC SRL.
Pe de altă parte, contestatorul a predat documentația contabilă, nefiind stabilit cu certitudine imposibilitatea lichidatorului de a determina debitorii, în condițiile în care nu s-a efectuat o expertiză contabilă pentru reconstituirea înscrisurilor societății.
În cererea lichidatorului de antrenare a răspunderii administratorului social, s-a invocat neîntocmirea unei evidențe analitice a conturilor de creanțe și datorii, cu consecința prescrierii creanțelor datorită imposibilității identificării debitorilor, or cum s-au identificat creditorii, tot astfel puteau fi identificați și debitorii.
Contestația în anulare este nefondată.
Contestația în anulare a fost formulată în temeiul art.318 teza I pr.civ. potrivit căruia, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, care constă într-o greșeală pur formală, procedurală gravă, care a avut drept consecință o soluție greșită.
Greșelile instanței de recurs vizate de text nu sunt greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, ori de interpretare a legii.
În speță, contestatorul intimat a invocat în contestație că instanța de recurs nu a cercetat înscrisurile aflate la dosarul de fond, că nu a dat o apreciere corectă a probelor,că nu a dispus refacerea înscrisurilor și greșit nu a considerat că debitorii societății puteau fi identificați, în condițiile în care creditorii au fost identificați și în lipsa evidenței analitice.
Instanța de recurs a cercetat motivele de nelegalitate și netemeinicie (hotărârea nefiind supusă apelului), în raport de probatoriul administrat la fond și recurs(numai înscrisuri) și de legislația aplicabilă în speță, iar pe calea contestației în anulare nu se pot invoca eventualele greșeli de judecată, cum ar fi aprecierea probelor, neadministrarea altor probe sau interpretarea legii, întrucât contestația în anulare este o cale de atac de retractare și nu de reformare, în caz contrar aceasta ar constitui un recurs la recurs ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, aspectele invocate în contestație nu se circumscriu noțiunii de greșeală materială vizată de art.318 teza I pr.civ. așa încât aceasta se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de, împotriva Deciziei nr.1314/08.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, și intimata debitoare SC SRL prin lichidator TG
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
18 Februarie 2008
Red.jud./14.03.2008
2 ex./
Președinte:Maria NecșulescuJudecători:Maria Necșulescu, Mariana Moț, Tudora Drăcea
| ← Alte cereri. Decizia 196/2010. Curtea de Apel Bacau | Practica judiciara insolventa. Decizia 734/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
