Practica judiciara insolventa. Decizia 1150/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 1150
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 3: Carmen Popescu
GREFIER - -
Pe rol rezultatul dezbaterilor asupra recursului declarat de recurentul pârât, împotriva sentinței nr. 336 din data de 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator EXPERT COM lichidator al SC SA S J-, R- Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 1 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată - parte integrantă din prezenta decizie - cînd instanța a amânat pronunțarea la data de 8 octombrie 2009 pentru ca recurentul pârât să depună concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.336/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, s-a admis cererea lichidatorului judiciar Expert Com cu sediul în C, privind antrenarea răspunderii patrimoniale formulate în temeiul art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 împotriva pârâtului și a fost obligat pârâtul la plata către averea debitoarei a sumei de 191.235 lei reprezentând pasivul său.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la 28.05.2007, cu doar câteva luni anterior deschiderii insolvenței, în condițiile în care societatea debitoare SC SA era dizolvată, adunarea generală a acesteia a hotărât ca administratorul ei, să încaseze suma datorată de SC SA S, în contul creanței pe care el o avea de recuperat de la debitoare.
În legătură cu activitatea economică a debitoarei în anul 2007, lichidatorul judiciar a intrat în posesia a două balanțe și a două bilanțuri prescurtate, având conținut diferit.
Din balanța inițial prezentată, la contul 4551 - Asociați conturi curente figurează înregistrată suma de 127.1864, iar în cea de-a doua balanță, referitoare la același exercițiu financiar, în contul menționat nu mai este trecută suma respectivă. Dacă în primul bilanț pus la dispoziția lichidatorului este trecută suma de 252.269 lei, în cel de-al doilea a fost înscrisă suma de 118.609 lei.
La momentul când a devenit cesionar al creanței debitoarei față de SC SA, pârâtul știa că sunt mai mulți creditori cu creanțe prioritare în raport de a sa, astfel că era evident că neachitarea sumelor va conduce la situația de încetare de plăți, însă administratorul debitoarei a apreciat că recuperarea creanței proprii este mai importantă.
Instanța a apreciat că prin ținerea unei evidențe contabile neconforme cu realitatea (art. 138 (1) lit. e din Legea 85/2006 ), pârâtul a reușit să încaseze 118.609 lei de la debitoarea SC SA în contul creanței sale..
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, invocând că, în mod greșit s-a apreciat că administratorul a săvârșit faptele prevăzute de art.138 lit.d, soluție nesusținută de nici o probă, antrenarea răspunderii presupunând o conduită culpabilă și conștientă a administratorului.
societății în insolvență nu este suficientă pentru a justifica antrenarea răspunderii, faptele pentru care s-a solicitat antrenarea răspunderii nu există, contabilitatea fiind ținută conform legii, până la încetarea activității.
Societatea debitoare a fost dizolvată pentru nemajorarea capitalului social, conform dispozițiilor Legii nr.31/1990, modificată, situația datorându-se a două societăți partenere care nu și-au onorat obligația de plată.
S-a mai invocat că modificarea unor documente contabile nu s-a realizat cu rea credință, dimpotrivă s-a rectificat o eroare strecurată, operațiune permisă de dispozițiile art.37, cap.6 din legea 82/1991R, bilanțul refăcut fiind depus și la organul fiscal.
Prin cesiunea creanței nu s-a urmărit crearea stării de insolvență pentru că societatea urma să încaseze creanța care acoperea pasivul.
Recurentul a mai criticat sentința și sub aspectul neadministrării unei expertize contabile.
Lichidatorul judiciar EXPERT COM a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătându-se că prin probele administrate s-a dovedit că s-a încercat, prin manevre frauduloase, precum antedatarea operațiunii și întocmirea unei contabilități nereale, ca suma pe care debitoarea o avea de recuperat de la un terț să fie încasată și folosită de recurentul pârât.
În documentele contabile puse la dispoziție lichidatorului în primă etapă, recurentul pârât figura ca creditor al debitoarei, iar aceasta din urmă ca și creditor al SC SA.
S-a mai arătat că fără să existe o hotărâre a AGA care să consfințească cesiunea de creanță, în mod nelegal, suma pe care SC SA o datora debitoarei a fost virată direct recurentului pârât, care a modificat evidența contabilă, în sensul acestei operațiuni.
S-a susținut că nu este posibil ca situațiile financiare (bilanț sau balanță) depuse la organele fiscale să poată fi ulterior rectificate, mai ales că cele două situații au același număr și aceeași dată.
Cererea de deschidere a procedurii simplificate a fost depusă din 21 noiembrie 2007, dată la care societatea era dizolvată, principalul efect al dizolvării fiind intrarea în procedura lichidării, iar condițiile cerute pentru antrenarea răspunderii sunt întrunite; recurentul pârât a folosit în interes personal bunurile societății, a prezentat o evidență contabilă, iar neîncasarea sumei de către debitoare a dus la insolvență, faptele fiind săvârșite cu vinovăție.
S-au depus înscrisuri pentru dovedirea susținerilor.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este fondat.
Cererea de antrenare a răspunderii recurentului pârât a fost formulată pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.a (a folosit bunurile debitoarei în folosul propriu) și lit. ( a mărit în mod fictiv pasivul), pentru ca ulterior, prin cererea de precizare (fila 32-dosar fond) s-a arătat că se renunță la antrenarea răspunderii în temeiul art.138 lit.e, menținând cererea de antrenarea răspunderii pentru fapta de folosire a bunurilor societății în folosul propriu, respectiv virarea în contul său personal a unei sume pe care un terț o datora debitoarei, fapt dovedit cu documentele contabile care inițial au prezentat situația reală și apoi, prin antedatarea unor documente și refacerea situațiilor financiare, s-a încercat crearea unei aparențe de legalitate.
Este necontestat că recurentul pârât a creditat societatea cu suma de 127.864 lei, iar încasarea sumei de 121.970 lei de la SC SA, care era debitor al SC SA, nu constituie fapta de folosire a bunurilor societății (creanță deținută împotriva terțului) în folosul propriu, căci operațiunea respectivă a fost aprobată de adunarea generală din 28.05.2007, fiind încheiat în baza acestei hotărâri și contractul de cesiune de creanță nr.1796 din 12 iunie 2007, în formă autentică.
Încheierea contractului la notariat, înlătură susținerea lichidatorului în sensul că recurentul pârât a însușit suma de bani de la terțul dobânditor și ulterior a încercat acoperirea faptei prin crearea unei aparențe de legalitate.
Hotărârea adunării generale din 28.05.2007 avut loc în realitate, căci în baza acesteia s-a încheiat contractul de cesiune de creanță în formă autentică, nefiind vorba de antedatare, cum eronat a susținut lichidatorul, iar cererea de deschidere a procedurii a fost formulată la 21.11.2007, procedura fiind deschisă la 07.03.2008.
În documentele contabile nu s-a evidențiat operațiunea de cesiune de creanță în cursul anului 2007, ceea ce constituie o eroare care a fost îndreptată și nu dovezi în sensul săvârșirii faptei.
Prin această cesiune s-a stins obligația debitoarei de restituire a împrumutului către recurentul pârât, ceea ce constituie, din acest punct de vedere, o dare în plată, debitorul executând către creditorul său o altă prestație, această operațiune nedeterminând insolvența debitoarei, căci nu s-a folosit disponibilul pentru plata creanței, iar administratorul debitoarei- creditor al acesteia, nu a avut certitudinea solvabilității terțului,
Actele încheiate de debitoare cu administratorul său, într-un interval anume de timp, sunt supuse altor proceduri reglementate de legea insolvenței, dacă sunt considerate de lichidator ca fiind în dauna creditorilor.
În consecință, cesiunea de creanță din 12 iunie 2007, prin care s- stins obligația debitoarei, efectuată în baza hotărârii AGA din 28.05.2007, nu constituie fapta de folosire a bunurilor debitoarei în interes propriu, pentru care s-a solicitat antrenarea răspunderii în temeiul art.138 lit. a din Legea nr.85/2006, urmând ca în temeiul art.312 alin.1 și 3.pr.civ. să se admită recursul, să se modifice sentința în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul pârât, cu domiciliul în C, B-dul -,.25,.1,.1, jud. D, împotriva sentinței nr. 336 din data de 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator EXPERT COM lichidator al SC SA S J-, R-, cu sediul în C, Calea, nr.30,.1, jud.
Modifică sentința în sensul că respinge cererea de antrenare a răspunderii.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
PT. GREFIER, - - ÎN, SEMNEAZĂ PRIM-GREFIER |
red. Jud. /05.11.2009
jud. Fond
/3ex./
09 Octombrie 2009]
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Tudora Drăcea, Carmen Popescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1003/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1153/2009. Curtea de... → |
|---|
