Practica judiciara insolventa. Decizia 1155/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1155/
Ședința publică din 08.10.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Ungaria împotriva sentinței comerciale nr. 1067/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL A având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea creditoarei recurente și jurist pentru debitoarea intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul creditoarei recurente depune taxa judiciară de timbru și timbru judiciar astfel cum i s-a pus în vedere prin citație, iar reprezentantul debitoarei intimate depune concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul creditoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, admiterea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei și respingerea contestației formulată de debitoare, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul debitoarei intimate solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1067/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de debitoarea SC SRL A împotriva cererii creditoarei SC A pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006, s-a respins cererea creditoarei SC A pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC SRL A și a fost obligată creditoarea să plătească debitoarei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 23.04.2009 creditoarea a solicitat declanșarea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, față de care are o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, în sumă totală de 98.320 Euro.
În motivarea în fapt se arată că la data de 12.12.2007 între părți a fost încheiat protocolul prin care debitoarea a recunoscut debitul mai sus menționat, obligându-se să plătească această sumă astfel: până la 31.01.2008 suma de 26.110 Euro, până la 29.02.2008 suma de 26.110 euro, până la 31.03.2008 suma de 26.110 euro și până la 15.06.2008 suma de 19.899 euro. Creditoarea a invocat art.1, art.3 din Legea 85/2006.
Debitoarea, în termenul legal a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței, solicitând respingerea acestei cereri cu motivarea că nu are nici o datorie față de creditoare.
Judecătorul sindic a reținut în fapt încheierea între părți a unui protocol prin care debitoarea a recunoscut că are de achitat suma de 98.320 Euro și s-a obligat la plata în tranșe a acestor sume la date fixe, până la 15 iunie 2008, după care s-a stabilit că debitoarea a livrat în lunile iulie-august 2008 o cantitate de țeavă creditoarei în valoare de 61.230 euro iar la altă dată calendaristică a livrat și o platformă în valoare de 37.000 euro.
În aceste condiții, s-a constatat că nu este certă creanța solicitată în sensul existenței sale neîndoielnice raportat la art. 379 alin.3 din pr.civ. și, ca o consecință, că nu sunt întrunite condițiile pentru deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC A care a solicitat modificarea în totalitate a sentinței și a se dispune admiterea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenție prevăzută de Legea nr. 85/2006, respingerea contestației formulată de debitoare și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, întemeindu-se în drept pe art. 304 ind.1, 304 pct.9 și 312 alin.3 proc.civ.
În motivele de recurs s-a reiterat în primul rând starea de fapt din speța dedusă judecății, după care s-a considerat că instanța de fond în mod eronat a stabilit faptul că ar exista o corespondență între convenția de eșalonare și relațiile comerciale invocate de debitoare, întrucât nu rezultă că în cauză ar fi intervenit novația iar cererea de aplicare a insolvenței a fost formulată datorită existenței restanței din partea debitoarei constând într-o creanță bănească certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 33 alin.4 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, aprecierea instanței este greșită în legătură cu caracterul incert al creanței, cu atât mai mult cu cât în procesul verbal depus de debitoare se face trimitere la un angajament încheiat în luna iulie 2008, pe când convenția de eșalonare poartă data de 12.12.2007 și pe de altă parte nu s-a avut în vedere că atât -ul și procesul verbal nu poartă semnătura reprezentantului legal al societății recurente și nici date de identificare ale acestuia și nu pot avea forță probantă având în vedere și prevederile art. 1176.civ. ceea ce duce la inopozabilitatea actelor față de această parte.
Intimata a depus în ședință publică concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, motivând temeinicia și legalitatea acesteia și contestând existența unei datorii bănești față de recurentă.
Examinând recursul creditoarei prin prisma motivelor invocate în scris și prin coroborarea înscrisurilor de la dosar, Curtea reține ca nefondată calea de atac pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre prin aprecierea corectă a înscrisurilor depuse cu titlu probator de către părți și prin aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie de insolvență, în concret a celor care se referă la condițiile de deschidere a unei proceduri generale de insolvență între care Legea 85/2006 stabilește și necesitatea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Între aceste condiții, se disting în litigiu cele care vizează caracterul cert al creanței astfel cum este și definit în art. 379 alin.3 proc.civ. și care presupune o datorie a cărei existență este neîndoielnică, asupra căreia nu există nici un fel de "litigiu" între părți precum și cel de lichiditate astfel cum este prevăzut în alin.4 al aceluiași articol și care presupune că are un cuantum precis determinat, nefiind lichide creanțele a căror valoare urmează a fi stabilită prin altă modalitate, inclusiv justiție.
Pentru caracterul lichid al creanței este suficient un act de creanță sau alt act neautentic emanând de la debitor sau recunoscut de el, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță.
Cu toate acestea, în speță s-a apreciat corect de către judecătorul sindic că dacă în baza protocolului debitoarea avea de achitat o creanță precis recunoscută de aceasta prin înscris, ulterior în baza unor relații comerciale ce s-au derulat în intervale mari de timp, debitoarea a livrat marfă și un utilaj către creditoare, fiind de necontestat această operațiune care de altfel este și dovedită prin înscrisurile de la filele 16-18 dosar precum și cel de la fila 19, fiind înlăturate susținerile recurentei în legătură cu valoarea probantă a acestor înscrisuri care toate poartă ștampila societății creditoare iar unele chiar și semnătura și numele, prenumele persoanei care le-a semnat din partea acesteia, fiind un aspect propriu al creditoarei de a se lămuri dacă această persoană a avut calitatea de reprezentant legal al societății cât timp în înscrisuri a semnat în această calitate și nu există alte dovezi contrare la dosar.
Procesul-verbal de la fila 20 nu are decât ștampila societății însă acesta nu are relevanță în cauză întrucât se referă la temeiul în baza căruia debitoarea a livrat cantitatea de țeavă și care oricum a fost recepționată de către creditoare.
În aceste condiții creanța pentru care se solicită deschiderea unei proceduri speciale de recuperare a sa cum este cea a insolvenței, nu poartă un caracter cert și lichid cât timp este contestată existența și cuantumul său iar pe de altă parte nu există nici un elemente din care să se rețină o stare de insolvență pentru debitoare, ce este o altă condiție necesară deschiderii procedurii.
Față de cele expuse mai sus și constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea intimatei, conform art. 312.proc.civ. urmează a se respinge ca nefondat recursul creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Ungaria împotriva sentinței comerciale nr. 1067/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Dr.
GREFIER
RED.//13.10.2009
TEHNORED. /13.10.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Magdalena
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 993/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1565/2009. Curtea de... → |
|---|
