Practica judiciara insolventa. Decizia 993/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 993/
Ședința publică din 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de SC P - cu sediul în P-, jud. I, și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE R, cu sediul în Reghin,-, jud. M, împotriva sentinței nr. 1422/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată faptul că s-a acvirat la prezentul dosar, dosarul nr-, în vederea conexării. Existând identitate de părți și obiect în cele două dosare, se conexează dosarul nr- al Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, la dosar nr- și față de actele dosarelor reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1422 din 3 iunie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul tribunalului Comercial Mureș nr-, a admis propunerea înaintată de lichidatorul judiciar și în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei 2004 SRL și radierea debitoarei din Registrul comerțului cu toate consecințele juridice.
Judecătorul sindic a reținut că, prin raportul depus la 30 aprilie 2009 lichidatorul judiciar a precizat că nici societatea falită și nici administratorul acesteia nu dețin bunuri pentru valorificare în vederea acoperirii datoriilor debitoarei și că la data de 29 aprilie 2009 creditoarea P - a formulat obiecții la închiderea procedurii, iar la data de 22 mai 2009 și creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, prin Reghin a contestat propunerea de închidere a procedurii.
Împotriva debitoarei a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței la termenul din 20 octombrie 2008 fost depus raportul privind cauzele care au determinat ajungerea debitoarei în încetare de plăți, iar în tabelul definitiv al creanțelor au fost înscrise trei creditoare: P -, Direcția Generală a Finanțelor Publice M și SRL. Prin rapoartele pentru termenele din 18 februarie 2009 și 26 martie 2009, lichidatorul judiciar a prezentat demersurile efectuate pentru identificarea bunurilor în patrimoniul debitoarei și fostului administrator, demersuri care au rămas fără rezultat pozitiv.
Judecătorul sindic a calificat obiecțiile celor două creditoare ca fiind apărări înaintate pe calea întâmpinării în raport cu propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii și a considerat că, în situația în care creditoarele considerau că se impune angajarea răspunderii personale în cauză, aveau posibilitatea să mobilizeze celălalt creditor SRL pentru a înainta o cerere în acest sens, or, acest demers nu a fost inițiat.
În condițiile în care în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri pentru a putea fi valorificate în cadrul procedurii, s-a apreciat că, dacă ar continua s-ar acumula noi cheltuieli de lichidare care nu ar fi justificate în condițiile în care scopul procedurii nu va putea fi atins.
Împotriva hotărârii judecătorului sindic a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Reghin - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în dosarul nr- precum și creditoarea P - în dosarul nr-, cele două dosare fiind conexate.
Recurenta P - a solicitat reluarea procedurii insolvenței debitoarei în vederea îndeplinirii procedurii de angajare a răspunderii personale a administratorului în solidar cu foștii administratori ai societății, motivând că în mod netemeinic și nelegal i-a fost respinsă cererea de a pune în vedere lichidatorului ca în cazul în care nu formulează acțiune de angajare a răspunderii, să convoace comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor pentru a da posibilitatea lor să decidă dacă formulează o asemenea acțiune. Recurenta a mai subliniat că din însăși raportul lichidatorului judiciar rezultă că vinovat de faptul că societatea a acumulat datorii în numai doi ani, de peste 32.000 lei, este administratorul care se pare că a preluat societatea cu mari datorii.
S-a mai precizat că lichidatorul judiciar nu poate stabili dacă administratorul deține avere personală care să poată fi executată silit, acest aspect urmând a fi stabilit de către executorul judecătoresc ulterior promovării acțiunii în răspundere și pronunțării unei hotărâri judecătorești.
Totodată, recurenta menționează că este real că societatea debitoare nu deține bunuri care pot fi urmărite, astfel cum a constatat și executorul judecătoresc, dar, acesta este și motivul pentru care s-a promovat acțiunea pentru angajarea răspunderii personale a administratorului statutar și foștilor administratori.
Recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice M - Reghin a solicitat de asemenea, modificarea sentinței atacate în sensul continuării procedurii de lichidare, motivând că, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile debitorului au fost distribuite și fondurile nereclamate depuse la bancă. Recurenta a precizat și că nu sunt îndeplinite cerințele de aplicare a art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată, câtă vreme nu există certitudine privind existența sau inexistența vreunui bun, insolvabilitatea trebuind dovedită. Recurenta a mai invocat și neîndeplinirea scopului procedurii, consacrat de art. 2 din lege.
Lichidatorul judiciar a formulat note de ședință, solicitând respingerea recursurilor și susținându-și argumentele pentru care a formulat propunerea de închidere a procedurii, subliniind că este vorba de o procedură simplificată a insolvenței, necontestată la vremea respectivă, că sunt îndeplinite cerințele art. 131 din lege și precizând că, dacă aveau informații legate de aplicarea art. 138, creditorii puteau uzita de aceste prevederi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă instanța constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice M susține neaplicarea prevederilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, republicată, în condițiile în care, judecătorul sindic a făcut aplicarea art. 131, tocmai pe considerentul că nu s-a identificat vreun bun în patrimoniul debitoarei, că s-a deschis procedura simplificată a insolvenței, context în care nu se mai pune problema vreunui raport final, textul art. 131 nefăcând vreo referire la un asemenea raport. Tocmai de aceea, judecătorul sindic a calificat obiecțiunile drept apărări față de propunerea de închidere a procedurii în condițiile arătate. În timp ce creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M contestă și aplicarea art. 131 din lege, considerând că nu există certitudinea/incertitudinea identificării vreunui bun și că insolvența trebuie dovedită, cealaltă creditoare recurentă P - precizează că este real că societatea debitoare nu deține bunuri care pot fi urmărite, astfel cum a constatat executorul judecătoresc în dosarul de executare silită demarată la cererea acestei creditoare.
De altfel, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice M nu reușește să indice vreun element concret care să ducă la identificarea vreunui bun rezumându-se la a invoca motive, argumente teoretice de ordin general, fără vreo referire concretă la actele dosarului.
Ambele recurente creditoare susțin necesitatea angajării răspunderii personale în temeiul art. 138 din lege, la un moment procedural situat spre finalul procedurii, ignorând faptul că, textul art. 138 din Legea nr. 85/2006 mai precis alin. 3, oferă posibilitatea comitetului creditorilor sau creditorului care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor să ceară judecătorului sindic autorizarea pentru introducerea acțiunii în angajarea răspunderii personale, în condițiile stabilite de acest text legal.
Față de aceste prevederi legale judecătorul sindic în mod corect a reținut în considerente că nu poate iniția vreo cerere și nu poate da dispoziții în legătură cu modul de gestionare a procedurii câtă vreme legea conferă atât lichidatorului judiciar cât și comitetului creditorilor niște atribuții, iar judecătorul sindic poate doar să se pronunțe asupra sesizărilor litigioase.
De asemenea, judecătorul sindic în mod justificat a reținut că, a veni la finalul procedurii și a afirma că nu s-au întreprins toate demersurile necesare în pofida faptului că legea conferă și comitetului creditorilor un rol important, nu numai de control dar și de implicare activă în procedură, nu poate fundamenta o soluție de continuare a procedurii.
În condițiile în care societatea debitoare nu deține vreun bun valorificabil sau fonduri bănești, orice continuare a demersurilor procedurale implicând cheltuieli de administrare și nu ar face decât să ducă la acumularea de noi cheltuieli și la mărirea pasivului debitoarei.
Față de cele ce preced, instanța de recurs constată că în mod justificat și legal s-a făcut aplicarea art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată, astfel că recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de P -, cu sediul în P,-, județul I și Administrația Finanțelor Publice Reghin, cu sediul în Reghin,-, județul M, împotriva sentinței nr. 1422 din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 179/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/5ex
-26.11.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 284/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1155/2009. Curtea de... → |
|---|
