Practica judiciara insolventa. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr. 1,-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 116/2010
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS împotriva Sentinței nr.809/F din 14.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Hunedoara în dosar -.
La apelul nominal se prezintă avocat pentru intimatul pârât, lipsă fiind recurenta creditoare.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr.809/F/14.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr.- al Tribunalului Hunedoaras -a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar SP Expert Insolvență H împotriva pârâtului, pentru antrenarea răspunderii patrimoniale în calitate de administrator al debitorului SC SRL.
A fost admisă, apoi, cererea formulată de lichidatorul judiciar SP Expert Insolvență și, în temeiul art.132 al.2 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL cu sediul social în comuna, sat, nr.27, județul H, înregistrat la ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara sub nr.J- CUI -.
S-a dispus, totodată, radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.4 al.4 și art.19 al.2 din Legea nr.85/2006 s-a aprobat plata din fondul de lichidare a retribuției lichidatorului judiciar de 1190 lei, precum și a sumei de 581,50 lei cheltuieli de lichidare.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că:
Debitoarea a fost dizolvată de drept prin încheierea nr.5626/04.05.2006 a judecătorului delegat la Oficiul registrului comerțului.
Lichidator a fost numit Expert Insolvență.
Prin sentința nr.343/F/2008 s-a deschis procedura falimentului debitoarei, fiind numit lichidator judiciar Expert Insolvență.
Constatând că s-a întocmit raportul final de lichidare și bilanțul general, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform Raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a Tabelului de distribuire final aprobat, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în temeiul art.132 alin.2 din Legea privind procedura insolvenței judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
Conform art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități ce îi revin în cadrul procedurii.
Având în vedere art.4 al.4 și 5 din Legea insolvenței, față de lipsa disponibilităților bănești din contul debitoarei, pe baza sentinței de intrare în faliment și a decontului de cheltuieli depus la dosar, s-a dispus plata către lichidator a sumei de 1190 lei, retribuție și 581,50 lei cheltuieli de lichidare, din fondul unic de lichidare.
Cu privire la cererea privind antrenarea răspunderii patrimoniale judecătorul sindic a reținut că:
Potrivit art.138 din Legea nr.85/2006 răspunderea organelor de conducere pentru pasivul societății debitoare se poate antrena în cazul săvârșirii faptelor limitativ prevăzute de textul de lege menționat și numai dacă faptele respective au determinat starea de insolvență a debitoarei.
Atragerea acestei răspunderi implica îndeplinirea cerințelor art.129 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile comune în materia răspunderii civile delictuale, respectiv art.998, 999 Cod civil, astfel încât creditorul sau lichidatorul judiciar este dator să probeze, conform art.1169 cod civil săvârșirea faptei ilicit determinate, raportul de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu și cuantumul pagubei produse ca urmare a delictului comercial.
S-a arătat că această concluzie se impune având în vedere dispozițiile de mai sus și nu instituie o prezumție de culpă în sarcina fostului administrator al debitoarei.
S-a motivat că lichidatorul s-a limitat la a invoca, în susținerea cererii, prezumția vinovăției întemeiată pe neîntocmirea actelor contabile în conformitate cu legea, ori chiar în această situație, prezumția este relativă și generală și trebuie completată cu probe administrate nemijlocit în instanță care să dovedească raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, cu atât mai mult cu cât din rezoluția nr.647/P/2008 din 02.12.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara rezultă că pârâtul nu a refuzat să depună aceste acte, iar din adresa nr.9815/2009 emisă de Primăria rezultă că societatea debitoare nu a înstrăinat vreun bun în ultimii trei ani.
Astfel, judecătorul sindic a apreciat că nu s-a dovedit săvârșirea de către pârât a faptei delictuale care să conducă nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei.
Împotriva acestei sentințe, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS a declarat recurs, în termen și motivat, solicitând să fie modificată în parte, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei, în drept fiind invocate dispozițiile art.304/1, art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
A motivat că fostele organe de conducere sunt vinovate de fapta prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reieșind din dispozițiile art.73 al.1 lit.c și al.2, ale art.134 al.1 și 2 și ale art.181 din Legea nr.31/1990 republicată, ale art.11 al.4 din Legea nr.82/1991, iar instanța ar fi trebuit să aibă în vedere și dispozițiile art.1540 Cod civil raportat la art.72 din Legea nr.31/1990 și art.374 Cod comercial.
A arătat că a suferit un prejudiciu, constând în creanța cedată de CAS H, având caracter cert și nefiind recuperată, că este prezumată culpa administratorului, acesta acționând în temeiul unui mandat comercial.
Prin întâmpinare (11) pârâtul a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele, în aplicarea prev. art.304/1 Cod procedură civilă, se constată că recursul nu este fondat.
Răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează ca fiind o formă a răspunderii civile delictuale.
Art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile Codului civil privitoare la mandat, respectiv la art.1540 Cod civil, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare. Prin urmare, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat, dar numai față de societate. Dispozițiile legale fiind speciale, deci de strictă interpretare, nu pot fi extinse prin analogie și la raporturile dintre societate și terți creditori, cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, deoarece o atare extrapolare ar adăuga la lege.
În consecință, în mod legal și temeinic a reținut judecătorul sindic că, în speță, trebuiau dovedite toate elementele răspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurentă relativ la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei neputând fi reținute de instanța de recurs.
Lichidatorul nu a făcut dovada acestor elemente, a căror îndeplinire e impusă cumulativ, nefiind probată nici culpa persoanei vizate, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și fapta descrisă în cererea de atragere a răspunderii.
Ca atare, simplele afirmații nedovedite în condițiile art.1169 Cod civil, nu pot fundamenta admiterea cererii, neținerea contabilității, fără raportare la celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, nu echivalează cu dovada elementelor răspunderii civile delictuale.
Față de cele expune, în aplicarea prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, va fi respins ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS împotriva sentinței nr.809/F/14.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr.- al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.02.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored, SM.
2ex/08.03.2010.
Jud. sind
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu, Gilica
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 847/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 318/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
