Practica judiciara insolventa. Decizia 1170/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1170/
Ședința publică din 19 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul, cu domiciliul în Târgu-M-.1, împotriva sentinței comerciale nr. 942/16.09.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile pârâtului-recurent au fost consemnate în încheierea de ședință din 11.12.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 19.12.2008.
CURTEA,
Prin sentința nr. 942 din 16 septembrie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr- a admis cererea promovată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, împotriva pârâtului și a dispus angajarea răspunderii personale a acestui pârât pentru datoriile debitoarei falite Insta SRL până la concurența sumei de 60.348 lei, în solidar cu pârâtul potrivit dispozițiilor sentinței civile nr. 692/2006 irevocabilă prin decizia nr. 918/R/2007.
Judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr. 692/2006 s-a admis cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva pârâților și și s-a dispus angajarea răspunderii personale a amândurora, în solidar, pentru pasivul neacoperit al debitoarei. Prin decizia nr. 918/R/2007,
Curtea de Apel Târgu -M a admis recursul formulat de pârâtul și a casat parțial hotărârea în ceea ce-l privește pe acesta, trimițând cererea de angajare a răspunderii personale spre rejudecare instanței de fond. în acea decizie instanța de recurs a reținut că prima instanță, în ceea ce-l privește pe pârâtul, a omis să constate că procedura de citare nu era legal îndeplinită și pârâtul nu și-a putut exercita dreptul la apărare.
În rejudecare, creditoarea a invocat în esență aceleași motive de angajare a răspunderii, indicând prevederile art. 137 lit. a,e și d din Legea nr. 64/1995 în vigoare la data promovării cererii sale.
Judecătorul sindic a avut în vedere faptul că lichidatorul judiciar a întocmit raportul cu privire la cauzele și motivele ajungerii debitoarei în stare de insolventă în baza bilanțului contabil din 31 2000, întrucât actele contabile nu au fost predate de către administratorul societății. în cadrul acestui raport, a fost prezentată situația contului de profit și pierderi aferentă perioadei 1999-2000, rezultatele nete ale exercițiului financiar 1999-2000 precum și structura activului și pasivului pentru aceeași perioadă. S-a reținut astfel din raport că în evidențele contabile ale debitoarei, figura active imobilizate în valoare de 91.299.000 lei, stocuri în valoare de 11.046.000 lei și creanțe nerecuperate în valoare de 571.507.000 lei.
Motivul invocat de pârâtul în sensul că nu este în culpă pentru modul în care a fost administrată societatea, bazat pe împrejurarea că la 22 martie 1999 renunțat la calitatea de asociat și retragerea sa din societate a fost aprobată de Adunarea Generală a Acționarilor, a fost înlăturat de judecătorul sindic. Aceasta pentru că, renunțarea la calitatea de asociat nu înseamnă implicit și renunțare la funcția de administrator iar calitatea de administrator a acestuia rezultă din actele constitutive ale firmei debitoare. S-a mai reținut în considerente că însuși pârâtul recunoaște, prin întâmpinare, că a exercitat atribuțiile specifice funcție de administrator și în anul 1999, or raportul lichidatorului judiciar a avut în vedere situația financiar contabilă din perioada 1999-2000. în condițiile în care societatea nu a avut ținută contabilitatea în conformitate cu prevederile legale nici bunurile care au figurat în evidență nu au putut fi identificate cu excepția a două autovehicule, iar cei doi administratori nu au putut fi contactați pentru a da explicații judecătorului sindic, a apreciat cererea creditoarei întemeiată. S-a considerat relevant și că potrivit declarațiilor rudelor administratorului pârât, acesta de aproximativ 3 ani plecase din țară, cu referire la data de 6 noiembrie 2003, context în care s-a pus întrebarea cine a întocmit ultimele evidențe contabile din 1999 și 2000. ajungându-se la concluzia că acesta, în lipsa celuilalt administrator, nu putea fi decât,care s-a retras doar
din calitatea de asociat, nefăcând nicio specificare la funcția de administrator.
Pornind de la starea de fapt relatată, având în vedere că practic a avut loc o abandonare a activității acestei societăți, care a funcționat până în 2000, fără a exista o preocupare din partea administratorilor pentru recuperarea creanțelor și plata datoriilor, nefiind îndeplinite obligațiile legale de ținere la zi a contabilității societății, iar lipsa bunurilor menționate scriptic conducând la prezumția că acestea au fost folosite în folos personal, judecătorul sindic a concluzionat că și pârâtul administrator trebuia să răspundă personal pentru pasivul societății.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de pârâtul, care a solicitat schimbarea în tot în sensul respingerii cererii Direcției Generale a Finanțelor Publice
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanta nu și-a motivat faptic cererea, simpla trimitere la sentința comercială nr. 692 din 17 mai 2006 nu echivalează cu o motivare iar hotărârea invocată nu are autoritate de lucru judecat în raport cu recurentul pârât.
Recurentul a susținut în continuare că era necesar a se face dovada că înainte de retragerea sa din societate a săvârșit vreuna din faptele indicate, subliniind că până în momentul retragerii actele contabile au fost corect întocmite și depuse la organele competente și tot până în acel moment nu a avut cunoștință de existența vreunor lipsuri din patrimoniul societății. S-a mai precizat că recurentul pârât a încetat să mai exercite acte de administrare în firmă începând cu 1998, astfel că simpla menționare în registrul comerțului a calității sale de administrator, nu este de natură să conducă la starea de insolventă a debitoarei.
Intimata creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice
M a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, practic achiesând la argumentele pentru care judecătorul sindic i-a admis cererea de angajare a răspunderii personale. S-a subliniat și că răspunderea delictuală operează și pentru culpa cea mai ușoară, iar obligația de reparare a prejudiciului fiind integrală.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul pârâtului este nefondat.
Judecătorul sindic a reținut o corectă stare de fapt, pornind de la momentul formulării cererii de angajare a răspunderii personale a celor doi administratori și făcând trimitere la hotărârea irevocabilă prin care s-a angajat răspunderea primului, a lui, întrucât față de pârâtul recurent s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare pentru motiv de ordin procedural: lipsa procedurii de citare cu acesta. Nici nu s-a pus problema existenței autorității de lucru judecat a sentinței
comerciale 692/2006 față de, ci s-a precizat existența ei, în derularea firească a etapelor procedurale ca urmare a solicitării formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Totodată, nu se poate reține ca motiv de recurs faptul că cererea reclamantei nu ar fi fost motivată în fapt, cu precizarea că simpla trimitere la sentința nr. 692/2006 nu echivalează cu o motivare.
Judecătorul sindic a soluționat cererea de angajare a răspunderii prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M la data formulării acesteia față de ambii administratori pârâți, pentru rejudecarea cererii nefiind nevoie de o nouă cerere de angajare a răspunderii. Cu toate acestea, recurentul omite a observa că la fila 33 dosar fond, pentru termenul din 19 iunie 2008, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Mar eiterat cererea de angajare a răspunderii personale a pârâtului, iar în fapt a făcut trimitere la raportul de inspecție fiscală, la faptul că neintrându-se în posesia documentelor financiar contabile se instituie prezumția că acesta au dispărut, ori că nu au fost în conformitate cu lege. Trimiterea la sentință are relevanță sub aspectul reținerii unei stări de fapt cu privire la starea de insolventă a debitoarei și de cauzele care au generat-o și care au stat efectiv la baza angajării răspunderii față de pârâtul. Judecătorul sindic însă a reluat această stare de fapt, făcând din nou referiri la raportul lichidatorului și la concluziile acestuia, privind starea financiară a firmei cu referire la perioada 1999-2000, aspecte pe care recurentul nu reușește să le combată. Din moment ce s-a constatat că nu s-a ținut la zi evidența contabilă și nu s-au identificat toate bunurile evidențiate scriptic, că nu s-au recuperat creanțele, iar firma a avut efectiv activitate doar până în anul 2000, recurentul nu poate invoca lipsa sa de implicare. în mod corect judecătorul sindic a apreciat că retragerea din calitatea de asociat nu atrage automat retragerea din funcția de administrator și nici nu o exclude, iar evidențele ORC sunt elocvente.
Împrejurarea că nu ar fi avut cunoștință de existența vreunor lipsuri din patrimoniul societății, nu absolvă administratorul de drept de răspundere și de îndeplinirea atribuțiilor conferite de statutul de administrator, potrivit evidențelor ORC. Cert este că, recurentul nu poate să dovedească ținerea contabilității la zi, de fapt el invocă doar că actele contabile au fost corect ținute până la retragerea lui din societate, or, nici acest aspect nu este dovedit. în plus, recurentul nu face vreo dovadă cu privire la existența faptică a bunurilor evidențiate scriptic, iar faptul că acestea nu mai există, precum și că nu s-au recuperat creanțele firmei, atrag deopotrivă și față de el, în calitate oficială de administrator, răspunderea materială.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, domiciliat în Târgu-M-.1, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 942 din 16 septembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.; tehnored. BI/2ex:jud.fond:.-22.01.2009-
Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 280/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 206/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
