Practica judiciara insolventa. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 206
Ședința publică de la 21 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
Judecător I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Miler
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent - I și pe intimat " ", lichidator judiciar LICHIDATOR, intimat, intimat, intimat I, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 24/S din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul creditor prin reprezentantul delegat, d-na cons.jr..
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
D-na cons. jr. precizează, la interpelarea instanței, că nu mai are de formulat alte cereri sau de administrat probe noi.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
D-na cons. jr. pune scurte concluzii de admitere a recursului formulat de creditorul jud. I - Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței comerciale nr. 24/S din 22.01.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii privind stabilirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere a debitorului
Declarînd închise dezbaterile, instanța rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin cererea înregistrată sub nr. 131/COM/2004 creditorul jud. I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului Ias olicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului împotriva debitoarei " " I, pentru creanța în sumă de 208.720.040 lei.
Prin sentința comercială nr. 114 S/12.04.2005 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului împotriva debitoarei " " I, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 64/1995, act normativ în vigoare la acea dată, iar prin sentința comercială nr. 526/S/09.09.2005 s-a.dispus intrarea în faliment a debitorului.
Tabelul definitiv al creanțelor asupra averii debitoarei, definitivat prin încheierea nr. 369/05.07.2005 cuprinde un singur creditor, a municipiului I, valoarea creanței fiind de 72.714 lei.
Din conținutul raportului final întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că nu au fost identificate condiții privind antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului, defunctul administrator fiind C care a dispus și administrat întreg patrimoniul societății, care a rămas în posesia moștenitorilor săi, precizându-se că societatea nu are disponibilități în conturi bancare și nu s-a putut intra în posesia vreunui bun valorificabil proprietatea societății debitoarei, nefiind identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acesteia.
Creditorul a municipiului Iaf ost autorizat prin sentința comercială nr. 102/S/27.02.2007 să introducă și să susțină cererea de atragere a răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei " "
Creditorul a municipiului Ias olicitat stabilirea răspunderii personale a administratorului și a soției defunctului, susținând că, starea de insolvabilitate a debitoarei este urmarea unui management neperformant, a unei activități lipsite de eficiență economică și a unei administrări total necorespunzătoare a societății.
Tribunalul Iași prin sentința comercială nr. 24 S/22.01.2008 a hotărât următoarele:
Respinge cererea formulată de către creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, cu sediul în mun. I, str. -, nr. 26, județul I, având ca obiect stabilirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei " ", domiciliat în comuna, sat, județul I și, domiciliată în mun. I,-, bloc 839,. C,. 3, județul I, ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului " " cu sediul în mun. I, str. -. -, nr. 17, --2,. A,. 19, județul I, nr. de înregistrare în Registrul comerțului J/- și cod de înregistrare fiscală -.
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilor art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, descarcă lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Aprobă devizul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar LICHIDATOR I, cu sediul în mun. I,-, bloc 8,. A,. 4,. 19, județul I și dispune plata către acesta a sumei de 503,37 lei din fondul de lichidare.
În temeiul dispozițiilor art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a reținut că în cauză, creditorul autorizat nu a făcut dovada săvârșirii de către pârâți a faptelor enumerate de art. 138 din Legea nr. 185/2006 și nici existența legăturii de cauzalitate dintre faptele expuse și starea de insolvență.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditorul jud. I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că, în calitate de administrator și asociat, avea obligația de a reglementa situația debitelor la momentul în care a decis să se retragă din firmă, iar împrejurarea că s-a retras din societate faptic și nu a întocmit formele legale nu-l absolvă de răspunderea privind neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr. 31/1990, debitele provenind din perioada anului 1998 și reprezentând rezultatul activității desfășurate de acesta și asociatul și care nu coincide cu perioada din care societatea nu a mai desfășurat activitate.
Arată creditorul că, nu s-a luat în considerare raportul final al lichidatorului judiciar care menționează faptul că, nu au fost identificate condiții de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorului, din lipsa înscrisurilor și documentelor debitoarei și nu că acestea nu ar fi existat.
Precizează recurenta că, lichidatorul judiciar a fost împiedicat să-și exercite atribuțiile neintrând în posesia documentelor contabile, iar lipsa de cooperare a administratorului și a moștenitorilor legali ai defunctului, respectiv au condus la imposibilitatea creditorilor de a-și satisface creanțele.
Consideră recurenta că, instanța de fond nu a apreciat în mod corect asupra documentelor depuse și nici asupra încălcării dispozițiilor legii în materie economico-financiară și care au legătură cu intrarea debitoarei în incapacitate de plată.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată următoarele:
Potrivit textului prevăzut de art. 138 alin. 1 pct. (1) din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin una dintre faptele enumerate la literele "a-g".
Răspunderea organelor de conducere reglementată de textul citat, este o răspundere comercială delictuală, pentru antrenarea căreia este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii delictuale: fapta ilicită, prejudiciul provocat societății, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăție.
În mod corect judecătorul sindic a apreciat că în cauză nu s-a dovedit săvârșirea de către pârâți a faptelor revăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, lipsa de interes manifestată în nerecuperarea datoriilor și desfășurarea unei activități nerentabile, care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, respectiv managementul defectuos invocate de creditorul-recurent nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. "c", deoarece nu se poate aprecia că această activitate a fost dispusă în interesul personal al administratorilor.
În ceea ce privește vinovăția, aceasta rezultă din chiar modul de prezentare a faptelor care presupun un interes străin societății debitoare, o cauză nelicită sau o încălcare vădită a dispozițiilor. Vinovăția apare în această situație sub forma intenției, directe sau indirecte, în sensul că autorul faptei prevede rezultatul și urmărește producerea lui sau, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. Prin urmare, este necesar ca intenția să fie dovedită, neputând fi reținută doar culpa autorului.
Referitor la raportul de cauzalitate, acesta se prezumă în condițiile art. 138 din lege, prezumția fiind o prezumție absolută ce nu poate fi răsturnată prin nici un mijloc de probă. Este suficient a se proba încetarea plăților și săvârșirea uneia sau mai multor fapte din cele prevăzute de art. 138 fără a mai fi necesară dovedirea legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Corect s-a reținut că, pentru a fi antrenată răspunderea personală a administratorilor, aceștia trebuie să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar faptele să se fi săvârșit cât timp au fost în exercitarea mandatului, elemente care nu au fost dovedite în persoana administratorului.
Critica recurentei privind faptul că, pârâtul s-a retras faptic din cadrul societății, fără a întocmi formele legale, iar debitele ce provin din 1998, sunt rezultatul activității desfășurate de acesta și de asociatul său sunt neîntemeiate și urmează a se respinge, nefăcându-se dovada că, pârâtul-administrator ar fi luat efectiv decizii ce ar fi determinat continuarea activității ce conducea în mod vădit societatea în încetare de plăți.
În mod justificat a apreciat prima instanță că, deși lipsa de colaborare a pârâtei a îngreunat sarcina lichidatorului judiciar de a identifica documentele contabile și bunurile existente în patrimoniul debitoarei, iar omisiune administratorului-pârât de a declara insolvența a dus la agravarea pasivului social, nu s-a făcut dovada că, aceste elemente au generat starea de insolvență a debitoarei.
Corect s-a reținut, în urma analizei documentelor aflate la dosarul cauzei și din conținutul raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, că, în cauză nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 138 din Legea nr.85/2006 cu privire la antrenarea răspunderii personale a administratorilor debitoarei, nefăcându-se dovada săvârșirii de către aceștia a actelor și faptelor prevăzute de textul sus-menționat.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge recursul formulat, menținând sentința recurată, fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 24 S/22 ianuarie 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 aprilie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
02.06.2008
2 ex.-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Iulia Miler, Cipriana Poiană
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1170/2008. Curtea de... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 18/2009.... → |
|---|
