Practica judiciara insolventa. Decizia 1184/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1184/
Ședința publică din 03 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de creditorul SC - SRL cu sediul în C N,-, jud. C și debitorul SC SRL, cu sediul în Târgu M, str. - nr. 11, jud. M, împotriva sentinței nr. 1797/7.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal se prezintă av., în substituirea av., cu delegație la dosar pentru ambii recurenți, la fila 16 dosar, administratorul judiciar SC & prin av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursurile sunt declarate și motivate în termen și sunt legal timbrate, pentru recursul declarat de creditorul SC - SRL fiind achitată taxa de timbru de 39 lei prin OP nr. 2250/06.10.2009 și s-au anulat timbre judiciare de 0,45 lei iar pentru recursul debitorului SC SRL s-a achitat taxa de timbru de 20,00 lei prin chitanțele CEC depuse la filele 23-27 dosar și s-au anulat timbre judiciare de 0,30 lei.
Reprezentantul recurenților depune la dosar delegația de substituire, învederând instanței faptul că dl. av. este angajat de ambele părți, considerând că în prezenta cauză nu există interese contrare.
Reprezentantul administratorului judiciar invocă excepția lipsei calității procesuale active și a calității de reprezentant al debitoarei, considerând că recursul formulat în numele debitoarei a fost formulat de către o persoană care nu mai deține drept de administrare asupra societății debitoare, având în vedere faptul că s-a ridicat dreptul de administrare administratorului statutar, astfel, acesta nu avea nici dreptul de a emite un mandat pentru reprezentarea intereselor acesteia.
Instanța pune în discuție excepția invocată.
Reprezentantul recurentului debitor solicită respingerea excepției invocate, susținând că are calitate de a susține acest recurs, formulat de debitorul SC SRL.
Instanța respinge excepția invocată, având în vedere că s-a atacat hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței față de societatea debitoare.
Reprezentantul recurentului debitor depune la dosar extrase de conturi pentru a dovedi faptul că debitorul are lichidități; depune și adresa emisă de Administrația Finanțelor Publice a mun. Târgu M din care reiese faptul că debitorul are datorii la bugetul de stat în cuantum de 3 lei.
Reprezentantul administratorului judiciar depune la dosar copia declarației de creanță formulată de SC LEASING ROMANIA SA împotriva debitorului SC SRL.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Reprezentantul recurenților susține recursurile astfel cum au fost formulate și motivate în scris, solicitând instanței admiterea acestora și în consecință, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de deschiderii a procedurii insolvenței față de debitorul SC SRL. Față de recursul creditorului SC - SRL, învederează instanței că datorită faptului că a fost achitată datoria față de acesta, creditorul a înțeles situația creată debitorului și a înțeles să formuleze și cererea de renunțare la judecată cu privire la cererea de faliment. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul administratorului judiciar depune la dosar concluzii scrise, față de recursurile declarate în cauză, pe care le susține și în fața instanței, solicitând respingerea acestora ca nefondate și inadmisibile, fără cheltuieli de judecată. Față de recursul creditorului SC - SRL solicită instanței a constata faptul că acesta a formulat cerere de renunțare la judecată a cererii de deschidere a procedurii față de debitoarea SC SRL printr-o adresă emisă la data de 14 octombrie 2009, ulterior pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței. Față de recursul debitorului SC SRL, învederează instanței faptul că acesta, în fața judecătorului sindic, nu a înțeles să se apere în nici un fel, și nu a înțeles să formuleze contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii. De altfel, consideră că în cauză este dovedită foarte clar starea de insolvență a debitorului.
La întrebarea instanței, reprezentantul administratorului judiciar declară că nu s-au pus la dispoziție actele contabile ale societății debitoare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1797 din 7 octombrie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr- a admis cererea creditoarei "Ax " SRL C N, pronunțată în contradictoriu cu debitoarea SRL Târgu-M, a constatat că debitoarea se află în încetare de plăți și a deschis procedura generală a insolvenței cu toate consecințele juridice, desemnând în calitate de administrator judiciar provizoriu " & " C
Judecătorul sindic a reținut că, potrivit documentelor depuse de creditoare la dosar, societatea debitoare nu și-a achitat integral contravaloarea mărfurilor de care a beneficiat în cuantumul total de 7.464,80 lei cu accesoriile aferente în sumă de 74.648 lei.
De asemenea, judecătorul sindic a constatat că debitoarea nu a înțeles să promoveze contestația pusă la îndemână prin dispozițiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată și prin atitudinea sa procesuală pasivă nici nu a încercat să răstoarne prezumția de insolvabilitate.
Creditoarea "Ax " SRL CNa declarat recurs împotriva sentinței nr. 1797 din 7 octombrie 2009, solicitând modificarea în sensul de a i se respinge cererea inițială de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei, motivând că, cererea a rămas fără obiect, deoarece debitoarea și-a achitat debitul "la scurt timp după trimiterea cererii la Tribunalul Mureș ".
Din motivarea recursului rezultă chiar că, abia la 13 octombrie 2009 aflat de la administratorul debitoarei că procedura a continuat "nestingherită" și recurenta a precizat că, cel puțin la prima vedere, această situație se datorează unui viciu de procedură cu debitoarea care nu a fost notificată conform art. 33 din Legea nr. 85/2006 și nici nu a fost citată vreuna dintre părți pentru termenul din 1 octombrie 2009.
Împotriva sentinței de deschidere a procedurii insolvenței a declarat recurs și debitoarea SRL, care a solicitat respingerea cererii creditoarei, deoarece la data de 21 aprilie 2009 achitat integral datoria și nu se află în încetare de plăți.
Recurenta debitoare a mai precizat că a primit asigurări din partea reprezentanților creditoarei că vor stopa toate litigiile pornite împotriva societății, motiv pentru care nu mai dat importanță evoluției prezentului proces.
Recurenta a depus la dosar și o cerere de renunțare din partea creditoarei care i-a fost trimisă în regim de urgență pentru a fi depusă la dosar (fila 7 dosar recurs).
Administratorul judiciar desemnat în cauză, & CNa formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului debitoarei, deoarece aceasta nu mai deține dreptul de administrare a debitoarei, nu și-a manifestat intenția de reorganizare și nu a contestat în nici un mod starea de insolvență, iar în subsidiar, a se ține cont de faptul că debitoarea a fost legal citată dar nu a ales să se apere, nu a uzat de mijloacele legale pe care le avea la îndemână, iar dacă nu a formulat contestație pentru a înlătura prezumția de insolvență, nu poate exercita prin calea recursului acest demers procedural.
S-a mai precizat că efectuarea de plăți de către Ax SRL nu echivalează cu inexistența stării de insolvență, atâta timp cât împotriva debitoarei sunt deținute creanțe certe, lichide, exigibile de mai mult de 30 de zile de către alți creditori, iar în speță, acest fapt poate fi verificat doar ulterior notificării creditorilor, or, administratorul statuar nu a înțeles să pună la dispoziția administratorului judiciar documentele solicitate potrivit art. 28 din lege.
La dosar s-a mai depus și o copie a unei cereri de înscriere la masa credală a unui creditor Leasing (Romania) SA, împotriva debitoarei SRL pentru o creanță de 5.737.925,72 lei.
Analizând cele două recursuri prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că ambele sunt nefondate.
Creditoarea recurentă, solicită să i se respingă cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea din litigiu, invocând plata sumei datorate acesteia și crezând că, dacă nu a primit până la 13 octombrie 2009 nicio informație cu privire la soarta cererii sale, procedura a fost stopată. Poziția procesuală a acestei creditoare se află înafara oricărei logici procesual juridice, deoarece nu există nici un argument pentru care, din moment ce a înregistrat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, a anexat documentele doveditoare și a nu a formulat în fața instanței respective nicio cerere de renunțare, să considere că procedura ar fi fost stopată. Mai mult decât atât, invocă nereguli procedurale care o vizează pe debitoare și anume viciu de procedură cu aceasta, în contextul în care debitoarea, în recursul său, nu invocă faptul că nu ar fi fost legal citată, ci doar că la 21 aprilie 2009 achitat debitul și că a primit asigurări din partea creditoarei că va stopa litigiile împotriva sa.
Cert este că nu există nici un viciu de procedură, debitoarea nu a uzat de posibilitatea conferită de lege de a contesta starea de insolvență, procedura și-a urmat cursul firesc și legal în situația dată, deficiențele de comunicare dintre cei doi parteneri de afaceri neputând fi imputate judecătorului sindic.
Fără nicio explicație, la dosar s-a depus o cerere de renunțare la judecată, înregistrată la societatea creditoare la 14 octombrie 2009, fără a exista dovada că aceasta ar fi fost înregistrată la dosarul instanței, ba mai mult decât atât, debitoarea, în recursul său, precizează că cererea de renunțare la judecată a primit-o din partea creditoarei, trimisă în regim de urgență pentru a fi depusă la dosar. Nu se cunoaște motivul pentru care creditoarea nu a trimis cererea de renunțare la judecată instanței competente, pe care ea însăși a investit-o cu judecarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În altă ordine de idei, cererea a fost înregistrată la 7 aprilie 2009, conform adresei de la fila 8 dosar recurs, fișa analitică din 22 aprilie 2009 indica faptul că debitoarea nu mai avea nicio datorie față de creditoare și, cu toate acestea, nici creditoarea și nici debitoarea care a intrat în posesia cererii de renunțare la judecată la 14 octombrie 2009, dată ulterioară celei la care s-a pronunțat sentința, nu a încunoștințat judecătorul sindic despre situația plăților. Lipsa de interes pe deplin dovedită, nu le poate profita celor două recurente și de altfel, din punct de vedere procedural, ținând cont de caracterul special al Legii insolvenței, faptul că debitul s-a achitat trebuia adus la cunoștința judecătorului sindic care trebuie să dispună cu privire la posibilitatea închiderii procesului în raport și cu celelalte acte din dosar, cu eventualele declarații de creanță depuse la dosarul de fond și cu actele întocmite între timp de administratorul judiciar, competența instanței de recurs fiind restrânsă doar la a soluționa în calea de atac doar ceea ce a dispus judecătorul sindic în raport de actele și datele avute la îndemână la vremea respectivă, fără a se ignora faptul că debitorul nu a formulat nicio contestație, iar la dosar s-a depus o cerere de înscriere la masa credală. Judecătorul sindic este în măsură să dispună cu privire la soarta procedurii, iar cererea creditoarei, în contextul celor arătate, a fost corect soluționată.
Nu se poate reține susținerea administratorului judiciar din concluziile scrise, potrivit căreia debitoarea nu mai deține dreptul de administrare, deoarece, prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței nu s-a dispus și ridicarea dreptului de administrare iar obiectul recursului îl formează tocmai deschiderea procedurii insolvenței, ca urmare a admiterii cererii creditoarei.
Față de cele ce preced, ținând cont și de atribuțiile judecătorului sindic, așa cum sunt ele reglementate de art. 11 din Legea nr. 85/2006 republicată și de ceea ce face obiectul controlului judiciar și anume admiterea cererii creditoarei și deschiderea procedurii insolvenței, în raport de actele dosarului la data soluționării cererii și modul în care părțile au înțeles să uziteze de mijloacele procesuale acordate de legiuitor creditorului, inclusiv de a renunța în termen procedural la judecată printr-o cerere adresată instanței, nu debitorului, iar debitorul de a formula contestație, mai corect spus, ținând cont de pasivitatea procesuală și de lipsa de interes, instanța va respinge ca nefondate recursurile.
Judecătorul sindic va aprecia dacă, nu sunt înregistrate declarații de creanță și după clarificarea activității administratorului judiciar, se impune măsura închiderii procedurii, în condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de Ax SRL, cu sediul în C N,-, județul C și SC SRL, cu sediul în Târgu M, str. - nr. 11, județul M, împotriva sentinței nr. 1797 din 7 octombrie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-28.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1550/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1046/2009. Curtea de... → |
|---|
