Practica judiciara insolventa. Decizia 1046/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.1046/COM
Ședința publică din 1 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței civile nr.926/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată SERV prin lichidator judiciar IT MANAGEMENT T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza asrt.242 alin.2 proc.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr.926/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, judecătorul sindic închide procedura insolvenței declanșate de F-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A cu sediul în A,B-dul -, nr.77, jud.A pentru aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006,împotriva debitoarei SC " SERV A" SRL,cu sediul în localitatea A, Str - -, Bl 149,Ap 2, jud. înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. J- ȘI CUI nr - și în consecință:
Descarcă lichidatorul judiciar al debitoarei Societatea Profesională-,T MANAGEMENT -FILIALA A,cu sediul în A,-, Ap 1, jud. A, și toate persoanele ce l-au asistat de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Dispune plata retribuției lichidatorului în sumă de 2.500 lei pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, plată ce se va efectua din fondul de lichidare prevăzut la art.4 al.4 și 5 din Legea nr. 85/2006.
Dispune din același fond de lichidare, efectuarea plății către același lichidator sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli ale procedurii.
Dispune radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Notifică sentința de închidere a procedurii DGFP și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea operațiunii de radiere precum și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin Sentința nr. 607/12 mai 2008 s-a admis cererea formulată de creditoarea F - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, împotriva debitoarei SC " SERV A" SRL, fiind deschisă procedura simplificată de insolvență, prin intrarea direct în procedura falimentului prevăzută de Legea nr.85/2006 și desemnat ca lichidator provizoriu al debitoarei,T MANAGEMENT -FILIALA A, stabilind-se obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006 cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei.
Din adresa nr.23161/31.10.2007 emisă de Primăria mun. A reprezentată prin Primar - prin Direcția venituri, rezultă că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile (f 14).
Prin raportul depus în ședința publică din 12 mai 2009, reprezentanta lichidatorului judiciar, întrucât în averea debitorului, nu au fost identificate bunuri, a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații.
Judecătorul sindic văzând că din probele dosarului rezultă imposibilitatea acoperirii creanțelor și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că, debitoarea nu deține bunuri, iar cheltuielile administrative ale procedurii până în prezent se ridică la suma de 700 lei reprezentând contravaloarea anunțurilor și creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare în acest sens, în baza art. 131 din Legea nr.85/2006 va aproba raportul lichidatorului judiciar și va proceda la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei.
În baza art.136 din același act normativ, judecătorul sindic va proceda la descărcarea lichidatorului judiciar, de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
În baza art.4 al.4 și 5 din Legea nr. 85/2006 din aceeași lege, va stabili retribuția lichidatorului judiciar, la suma de 2.500 lei pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, 12 mai 2008 - 12 mai 2009, plată ce se va efectua din fondul de lichidare.
A dispus din același fond de lichidare, efectuarea plății către același lichidator sumei de 700 lei,cu titlu de cheltuieli ale procedurii.
Ca consecință a închiderii procedurii, raportat la art. 131 teza finală din Legea nr. 85/2006, a dispus radierea debitoarei din evidențele de pe lângă Tribunalul Arad.
În baza art.135 din Legea nr.85/2006 a dispus notificarea sentinței de închidere către DGFP A și ORC pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Împotriva sentinței civile nr.926/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A solicitând modificarea acesteia pentru următoarele motive:
Astfel, conform art. 2 din Legea 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligente în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum si numai dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea 85/2006.
În primul rând, trebuie remarcat că în Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență (art. 20 alin. 1 lit. b) din Legea 85/2006), se constată că nu există acte contabile și astfel nu se poate stabilii existența vreunor bunuri ale societății si nici vinovăția fostului administrator. în opinia noastră, era un motiv suficient ca lichidatorul judiciar să formuleze acțiune în atragerea răspunderii administratorului, constatând că, chiar lipsa actelor duce la această situație de imposibilitate a derulării procedurii. Acest aspect îl reține, în mod eronat considerăm noi, și judecătorul sindic.
Potrivit art. 5 din Legea 85/2006 "Organele care aplica procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operațiunilor prevăzute de prezenta, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor si obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte si operațiuni."
Conform art. 131 din Legea 85/2006 "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă sa avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentința de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Legea 85/2006 administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolventei debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă."
Se poate observa că legea impune în mod imperativ întocmirea unui raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolventei debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, fără a face nici o diferență cu privire la existenta sau inexistenta unor bunuri sau a lipsei contabilității debitoarei falite. Tocmai faptul că aceste fapte s-au reținut constituie un motiv suficient de răspundere administrativă.
Lipsa actelor contabile și neținerea contabilității potrivit dispozițiilor legale echivalează cu o prezumție de ducere a societății în stare de faliment, în acest fel fostul administrator fiind vinovat de încălcarea mai multor dispoziții legale și anume: art. 138 lit. d) din Legea 85/2006, art. 73 alin. 1 lit. c) și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2 și art. 181 din Legea 31/1990, republicată, art. 11 alin. 4 din Legea Contabilității, cu atât mai mult cu cât relația administratorului cu societatea comercială se supune regulilor mandatului, conform art. 1540C.Civil.
Faptul că aceste dispoziții legale sunt stabilite prin alte acte normative decât Legea 85/2006, nu impietează asupra răspunderii administrative, datorită faptului că Legea 85/2006 este specială doar pentru derularea procedurii falimentului, iar faptele care se definesc la modul general la art. 138 din Legea 85/2006, sunt detaliate ca si modalități de săvârșire în legile speciale indicate de noi! Ar fii fost lipsit de rațiune juridică reluarea acestor fapte în cuprinsul Legii 85/2006 din moment ce ele sunt enunțate si definite în legi speciale, iar potrivit principiului specialia generalibuss derogant, acestea sunt norme speciale cu privire la răspunderea administrativă fată de cele generale ale Legii 85/2006.
De asemenea, trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.
Consideră că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii 85/2006.
Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății {Prof univ. - Falimentul-Noua Procedură, ed. B, 2003, pag 395-406), este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmii și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligentă în conducerea activității societății, atragerea răspunderii, potrivit autorului citat, având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
În concluzie, având în vedere cele expuse, solicită Instanțe admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a formulării unei acțiuni de atragere a răspunderii administrative față de fostele organe de conducere a societății, conform art. 138 din Legea 64/1995, republicată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate de recurentă și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursul declarat nu este fondat.
Singurele critici aduse de creditoare sentinței civile se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare, însă aceste critici nu pot fi primite. Aceasta întrucât acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi pornită numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar conform art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 sau, în cazurile prevăzute de alin.3 din aceeași lege, de comitetul creditorilor, iar nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală.
Așadar, norma cuprinsă în art. 138 din legea insolvenței nu include printre titularii acțiunii în răspundere civilă și creditorii, fiind evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din lege, și de altfel nici nu a formulat o astfel de cerere, cu atât mai mult ea nu poate solicita în recurs acest lucru. Deși nici unui creditor nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea în mod direct a textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare a înțeles să modifice condițiile în care creditorii - prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului sindic o astfel de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a persoanelor care au determinat sau au contribuit la starea de insolvență a debitoarei.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva sentinței civile, Curtea constată că recursul declarat de creditoarea A Municipiului A nu poate fi primit, urmând a fi respins.
Referitor la invocarea de către recurentă a răspunderii contractuale a administratorului, răspundere izvorând din dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990, completate cu dispozițiile art.1540 Cod civil, cu referire la răspunderea mandatarului pentru dol, Curtea relevă că, o atare răspundere nu se află în conexiune juridică cu răspunderea patrimonială personală reglementată de art.138 din Legea 85/2006, aceasta din urmă având un caracter special cu un regim juridic special. Cele două categorii ale răspunderii juridice ale administratorului societății comerciale pot coexista, însă, mijlocul juridic de accesare a fiecăreia dintre ele este deosebit, în sensul că, răspunderea socială a administratorului întemeiată pe contractul de mandat se dispută vizavi de societatea comercială însăși, care în acest context are calitatea de mandant, iar cadrul judiciar de promovare a unei acțiuni în atragerea unei astfel de răspunderi excede procedurii judiciare concursuale prevăzute de legea insolvenței. În concret, o atare răspundere urmează calea dreptului comun. În schimb, răspunderea personală patrimonială a administratorului, în calitate de membru al organelor de conducere a societății comerciale ajunsă în insolvență, dispune de un cadru judiciar special care se referă la titularul acțiunii în răspundere (administratorul/lichidatorul judiciar sau, după caz, Comitetul creditorilor), exercitarea acestei acțiuni în cadrul procedurii speciale a insolvenței în fața judecătorului sindic, demonstrarea faptelor limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea unei astfel de răspunderi. Prin consecință, cele două categorii de acțiuni în răspundere nu pot fi reunite în același cadru procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul creditoarei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței civile nr.926/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.19.10.2009
Tehnored 2 ex.19.10.2009
Instanță fond: Tribunalul Arad
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Dorin Ilie
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1184/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1487/2009. Curtea de... → |
|---|
