Practica judiciara insolventa. Decizia 1188/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1188
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI I și pe intimat " - COM ", lichidatorul judiciar LICHIDATOR - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PT.. DEBITOARE " - COM ", având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 146/S din 12 martie 2009 a Tribunalului iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen;
- recurent scutit de taxele judiciare;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 146/S din 12.03.2009 a Tribunalului iași -Comercial Faliment, judecătorul sindic a respins cererea vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun.
A aprobat raportul final întocmit de administratorul judiciar Lichidator I și,în consecință,
În temeiulart.131din Legea privind procedura insolvenței,
A dispus închiderea procedurii generale a insolvenței debitorului SC - COM SRL, cu sediul social declarat în mun. I,str. - nr.88,.1,având număr de ordine în registrul comerțului J- și cod unic de înregistrare -.
A dispus radierea debitorului SC - COM SRL I din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiulart.136din Legea privind procedura insolvenței,
A descărcat pe administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
În temeiul art.4 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței,
A aprobat decontul prezentat de administratorul judiciar Lichidator I și dispune plata către acesta,din fondul de lichidare, a sumei de 1798,60 lei din care suma de 798,60 lei cheltuieli de procedură și suma de 1.000 lei reprezentă remunerație.
În temeiulart.135din Legea privind procedura insolvenței,
A dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor,Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a dispune astfel judecătorul sindic a reținut următoarele:
Cererea de autorizare nu întrunește condițiile impuse de prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 pentru a fi admisă,prevederi care nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiune în răspundere personală ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor și numai dacă administratorul sau lichidatorul judiciar omit să indice în rapoartele lor cauzele insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006,în cazul în care în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului,sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență,judecătorul-sindic,la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică,ajuns în stare de insolvență,să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății iar potrivit alin.3 al acestui articol,comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a organelor de conducere ale debitorului numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar omit să indice în raportul lor asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau omit să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Din conținutul acestor prevederi legale rezultă că legitimarea procesuală activă pentru un astfel de demers aparține în primul rând administratorului judiciar sau lichidatorului și doar în subsidiar și cu îndeplinirea anumitor cerințe,comitetului creditorilor.
Verificând raportul întocmit potrivit art.20 din Legea nr.85/2006 de către administratorul judiciar rezultă că acesta nu a omis să indice persoanele care se fac vinovate de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ci a arătat că,în lipsa documentelor financiar-contabile ale debitorului și analizând doar indicatorii raportați pentru exercițiul financiar al anului 2005,apreciază că insolvența se datorează unei proaste gestionări a patrimoniului de către administratorul statutar.
Prin urmare, arată judecătorul de fond că nu se poate vorbi în cauză de o omisiune în sensul prevederilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 care să îndreptățească o eventuală autorizare pentru promovarea unei acțiuni în răspundere, administratorul judiciar neputând inventa fapte și persoane vinovate și completa raportul final cu fapte a căror săvârșire nu a putut fi constatată și respectiv autori pe care nu i-a putut identifica,după cum,nu orice deficiență managerială este de natură a motiva suportarea pasivului de către administratorii statutari.
Dacă creditorul bugetar avea date despre existența unor fapte de natura celor enumerate de art.138 alin.1 lit. a-g din Legea nr.85/2006 și a identificat pe autorii acestora,nimic nu l-a împiedicat să le sesizeze pe parcursul procedurii însă demersul său în sensul autorizării motivat doar pe simpla existență a creanței fiscale,nu pot crea premisele necesare antrenării răspunderii personale atât timp cât nu sunt coroborate cu alte probe care să conducă la concluzia că sumele destinate plății acestei creanțe au fost folosite în alte scopuri.
Nici cu ocazia demersului în vederea autorizării creditorul nu a dat dovadă de minimă diligență în sensul indicării persoanei pentru care se solicită autorizarea pentru promovarea acțiunii în răspundere,a faptelor imputate acesteia.
Judecătorul de fond arată că față de considerentele expuse și constatarea că în averea debitorului nu există bunuri sau creanțe care prin valorificare să asigure stingerea pasivului și acoperirea cheltuielilor administrative pe care le presupune prezenta procedură și că în aceste condiții,derularea în continuare a procedurii nu ar avea alt efect decât acela de a genera cheltuieli suplimentare ce ar greva nejustificat fondul de lichidare, cererea de autorizare pentru promovarea acțiunii în răspundere formulate de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I va fi respinsă și,în baza disp.art.131 din Legea nr.85/2006, admisă propunerea administratorului judiciar privind închiderea procedurii cu toate consecințele prevăzute de lege pentru aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii privind autorizarea sa de a formula acțiune pentru atragerea răspunderii persoanelor vinovate de intrarea debitoarei în incapacitate de plată și trimiterea cauzei instanței de fond pentru continuarea procedurii.
În dezvoltarea motivelor de recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I arată următoarele:
Consideră că hotărârea judecătorului sindic de respingere a cererii vizând autorizarea Administrației Finanțelor Publice a municipiului I de a introduce acțiunea pentru stabilirea răspunderii personale nu este nici legală, nici temeinică. Apreciază că această soluție contravine dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
Învederează instanței de recurs că, Administrația Finanțelor publice a municipiului I, în calitate de creditor bugetar, a dat dovadă de rol activ în recuperarea creanțelor de la debitoarea în cauză, sens în care anterior deschiderii procedurii a întreprins toate măsurile de executare silită prevăzute de nr.OG 11/1996 și ulterior, de Codul d e procedură fiscală. Întrucât debitoarea se află în stare de incapacitate de plată, în data de 30.10.2007, Iaf ormulat cerere pentru deschiderea procedurii. De asemenea, instituția a manifestat aceeași atitudine și pe parcursul derulării procedurii insolvenței, formulând cerere de admitere a creanței, cerere de autorizare, participând la adunările creditorilor.
În ceea ce privește a doua cerință impusă de art. 138 alin.-- al Legii 85/2006 referitoare la omisiunea administratorului/lichidatorului judiciar a indica persoanele culpabile de starea de insolvență, instanța de fond a apreciat că nici această condiție nu este îndeplinită, nefiind vorba de o omisiune, motivat de faptul că în raportul final s-a menționat că <lipsa documentelor financiar -contabile și analizând doar acești indicatori raportați (aferenți anului 2005). Deduce că starea de incapacitate de plată și acumularea de datorii se datorează unei proaste gestionări a patrimoniului care se datorează în mod cert administratorului și asociatului unic.
Administratorul judiciar nu num ai că nu a menționat că nu există elemente care să antreneze răspunderea personală, ci mai mult decât atât, a precizat în mod expres că "starea de incapacitate de plată și acumularea de datorii se datorează unei proaste gestionări a patrimoniului care se datorează în mod cert administratorului și asociatului unic ". Deși a individualizat persoana care se face răspunzătoare de starea de insolvență a debitorului, administratorul judiciar nu a înțeles să introducă acțiunea prevăzută de art. 138 din lege. În această situație, unicul creditor a dat dovadă de un rol activ, uzând de toate căile necesare recuperării creanței, inclusiv introducerea acestei cereri de autorizare.
Soluția judecătorului sindic de respingere a cererii formulate de I aduce atingere dreptului și interesului legitim al creditorului bugetar în recuperarea creanțelor. Autorizarea instituției recurente de a formula acțiunea în răspundere personală a organelor de conducere a debitoarei se circumscrie scopului stabilit de legiuitor în art. 2, respectiv instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insilvență. Dacă lichidatorul judiciar nu a depistat fapte de natura celor prevăzute la alin. 1 al art. 138, apreciază că solicitarea Administrației Finanțelor Publice a municipiului I de a dovedi existența unor astfel împrejurări sau fapte dintre cele menționate de lege, care să conducă la incriminarea persoanelor vinovate de starea de insolvență a debitoarei, este pe deplin legală, astfel încât el nu trebuie privat de dreptul conferit de legiuitor de a formula acțiunea prevăzută la alin. 1. Datoriile foarte mari pe care societatea le înregistrează față de bugetul de stat, constând în, impozit pe profit, impozit pe veniturile din salarii, CASS, demonstrează că debitoarea a desfășurat activitate, dar că veniturile obținute au fost destinate personal și în detrimentul creditorului bugetar,
Obligarea organelor de conducere ale societății debitoare la suportarea pasivului acesteia cu bunurile personale reprezintă, în situația închiderii procedurii falimentului fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori, singura posibilitate a creditorilor de a-și recupera creanțele.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin legea insolvenței textul legal ce reglementează răspunderea membrilor organelor de conducere indică expres persoanele care au legitimitate procesuală activă să formuleze o atare acțiune.
Astfel, conform art. 138 alin. 1, legiuitorul recunoaște calitatea procesuală activă în formularea acțiunii mai sus menționate în principal administratorului judiciar sau lichidatorului, aceștia trebuind să introducă o cerere judecătorului-sindic.
În speță, lichidatorul judiciar a arătat expres că nu se impune formularea unei astfel de cereri, deoarece nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere.
Cu toate acestea,dreptul la acțiune în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din lege mai este recunoscut și altor persoane în afara administratorului judiciar.
Dispozițiile art. 138 alin. 3 recunosc legitimitatea procesuală activă comitetului creditorilor dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, respectiv atunci când administratorul judiciar sau lichidatorul au omis să indice în raportul pe care îl întocmește în conformitate cu prevederile art. 59 din lege, persoanele vinovate provocarea stării de insolvență a debitorului.
Este adevărat că în condițiile în care există numai doi creditori cererea o poate face oricare dintre ei dar numai în condițiile enumerate mai sus.
În speță, aceste condiții nu sunt îndeplinite deoarece prin însăși raportul întocmit de lichidatorul judiciar, acesta a arătat că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 138 din legea insolvenței pentru instituirea răspunderii organelor de conducere, deci nu a omis să se pronunțe cu privire la acest aspect.
Față de toate cele mai sus expuse, Curtea constată că în mod întemeiat, judecătorul sindic a respins cererea recurentei, criticile acesteia nefiind fondate, așa încât în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 146/S din data de 12.03.2009 a Tribunalului iași, Secția comercială și de contencios administrativ, Faliment, Judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.10.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Geta Sandu, Cipriana Poiană
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1098/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1206/2009. Curtea de... → |
|---|
