Practica judiciara insolventa. Decizia 1098/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1098
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de împotriva sentinței comerciale nr. 443/S/ 25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata-creditoare, lipsă fiind recurentul și intimata-debitoare SC "V "SRL I, prin lichidator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la primul termen de judecată după repunerea pe rol a cauzei.
Intimata-creditoare depune la dosar dovada achitării taxei de timbru pentru cererea de repunere pe rol, cu chitanța nr. - din 06.07.2009 în sumă de 10 lei.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Intimata solicită respingerea recursului, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința comercială nr. 443/S/ 25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, arătând că recurentul a vândut tot ce avea pe firmă și ea nu își mai poate recupera creanța.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința civilă 443/S din 25 septembrie 2008 Tribunalul Iași -judecător sindic, n temeiul art.138 din Legea privind procedura insolvenței, a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar, cu sediul în I, - nr.42.- 4,. A,.19 privind stabilirea răspunderii personale a pârâtului, cu domiciliul în I,-, în calitate de administrator al debitorului SC SRL, cu sediul declarat în I,Bd. - - 1-9,tr.6,parter și stabilit răspunderea personală a pârâtului, pentru pasivul debitorului falit SC SRL I, în sensul că l-a obligat să plătească creditorilor următoarele sume de bani:
- suma de 94.372 lei creditorului Administrația Finanțelor Publice a Mun. I;
- suma de 27.779 lei creditorului, I;
- suma de 211.862,25 lei creditorului;
- suma de 1.504,05 lei creditorului BRD Generale SA - Sucursala
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL, cu sediul declarat în I, Bd. -, - 1-9, tr.6, parter și dispus radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, l-a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.4 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței, instanța a aprobat decontul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar și a dispus plata către acesta, din fondul de lichidare, a sumei de 2.950,39 lei, din care suma de 770,39 lei reprezintă cheltuieli de procedură și suma de 2180 lei remunerație.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul-sindic a reținut că - potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 - se poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportată de organele de conducere sau supraveghere ale societății, care au cauzat starea de insolvență, prin una sau mai multe dintre faptele enumerate la lit. a-g ale acestui articol.
Analizând probatoriul administrat, s-a reținut că societatea debitoare a fost înființată în anul 1994, avându-l ca asociat unic și administrator pe pârâtul care, deși notificat atât cu privire la deschiderea procedurii cât și asupra obligației de a prezenta documentele contabile, spre verificare, lichidatorului judiciar, nu s-a conformat acestei obligații și nici nu s-a prezentat în instanță, pentru a proba îndeplinirea îndatoririlor aferente funcției de administrator, în conformitate cu legea.
Potrivit art.10 din Legea nr.82/1991, organizarea și conducerea contabilității și deci întocmirea și înregistrarea la organele fiscale a raportărilor contabile sunt în obligația și răspunderea administratorului oricărei societăți comerciale, presupusă a fi în activitate, pentru că datele analitice cuprinse în aceste documente oferă o imagine a operațiunilor executate de societatea în cauză și a rezultatelor obținute, iar în conformitate cu prevederile art.73 din Legea nr.31/1990 republicată, administratorii sunt solidari răspunzători pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, a arătat judecătorul-sindic.
În contextul acestor prevederi legale, refuzul prezentării evidențelor contabile lichidatorului judiciar, ca și împrejurarea că sediul debitorului nu mai există și în fapt la adresa înscrisă la registrul comerțului, dovada sediul expirând încă din data de 01.06.2006, după cum rezultă din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, duc la concluzia că pârâtul, în obligația căruia erau organizarea și ținerea contabilității, a făcut dispărute aceste evidențe sau nu le-a ținut în conformitate cu legea, încercând - astfel - să ascundă modul cum au fost folosite capitalul și bunurile societății, situația reală a activului și pasivului social și să atragă aplicarea față de aceasta a prevederilor art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006.
Nu în ultimul rând, lipsa evidenței contabile, cu consecința imposibilității urmăririi activității societății administrate și sesizării dificultăților cu care aceasta se poate confrunta, la un moment dat, coroborată cu omisiunea depunerii raportărilor contabile prevăzute de lege la organele fiscale și a declarării insolvenței pot indica și o administrare frauduloasă a averii debitorului întrucât, într-o astfel de situație, inexistența documentelor contabile sau dispariția lor, ca și ținerea unei contabilități fictive, fac să se prezume intenția de fraudare a legii, scopul urmărit fiind acela de a sustrage controlului statului activități generatoare de venituri și de a ascunde patrimoniul față de creditori.
Din acest punct de vedere, lipsa în cauză a evidenței contabile nu a permis lichidatorului judiciar să stabilească operațiunile economice derulate de societatea debitoare și rezultatele obținute, elementele de activ și pasiv ale patrimoniului acesteia așa încât împrejurarea că cele 13 mijloacele de transport, cu care debitorul figura în evidențele organelor de poliție, nu s-au putut regăsi și faptic și nici nu s-a putut lămuri situația lor, permite concluzia că aceste bunuri sau valoarea lor fie au fost ascunse, fie au fost deturnate, faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr.85/2006.
De asemenea, inspecția fiscală la care debitorul a fost supus în perioada 06.06.2006 - 26.06.2006 reține o serie de nereguli contabile, în ceea ce privește modul de determinare, înregistrare și virare a obligațiilor datorate bugetului de stat, constând în diminuarea bazei de calcul a acestor obligații, prin deducerea eronată a unor cheltuieli nedeductibile fiscal, cu afectarea lor în folosul personal al pârâtului.
În acest sens, din raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 27.06.2006, se reține că în perioada supusă controlului (01.01.2003-30.04.2006) societatea debitoare a obținut profit din activitatea desfășurată, dar acest profit nu a fost direcționat pentru plata pasivului exigibil, mai mult chiar, în perioada menționată baza de calcul a TVA-ului și a impozitului pe profit a fost sistematic diminuată, prin deducerea eronată a unor cheltuieli nedeductibile fiscal, făcute în folosul personal al pârâtului (TVA aferent combustibilului utilizat de acesta, cheltuieli de protocol etc.) constatare ce face să se prezume că pârâtul a dispus - în interes personal - continuarea activități societății administrate, având reprezentarea că prin neplata pasivului exigibil acesta se va agrava, prin acumularea de accesorii, faptă prevăzute de art.138 alin. 1 lit. c din Legea nr.85/2006 și pe care a încercat să o ascundă, prin neîndeplinirea obligației impuse de prevederile art.10 din Legea nr.82/1991.
În condițiile expuse, se impune instituirea răspunderii personale a pârâtului, pentru pasivul debitorului falit, reprezentat de creanțele admise în procedură, pârâtul urmând a suporta din averea proprie acest pasiv.
Constatând că în averea debitorului nu au fost identificate bunuri sau alte elemente de activ, care să poată asigura acoperirea creanțelor și, din acest motiv, finalitatea urmărită de lege nu poate fi atinsă, în temeiul prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006 judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele fiscale și cele ale registrului comerțului, cu descărcarea lichidatorului judiciar de orice responsabilități și îndatoriri privind procedura.
Totodată, pentru activitatea desfășurată s-a încuviințat lichidatorului judiciar devizul de cheltuieli, în sumă totală de 2950,39 lei din care suma de 770,39 lei cheltuieli de procedură efectuate de acesta din fondurile proprii și suma de 2180 lei onorariu, plata urmând să se facă, în lipsa disponibilităților în contul debitorului, din fondul de lichidare constituit potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, arătând că este lovită de nulitate, pentru nerespectarea dreptului la apărare.
Recurentul susține că era necesară comunicarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței prin administratorul debitoarei DV El pretinde că nu a fost citat personal, încălcându-i-se dreptul la apărare și la un proces echitabil.
învederează că judecătorul-sindic a preluat din raportul final al lichidatorului judiciar, fără a analiza temeinic modul în care cel din urmă și- îndeplinit atribuțiile. Pârâtul susține că documentele contabile ale societății debitoare există și că el nu a refuzat să le pună la dispoziția lichidatorului judiciar. El arată că nu a cunoscut existența procedurii falimentului și că situația din anul 2006 fost rezolvată. Recurentul pretinde că societatea deține stocuri de materiale în valoare de 300.000 lei, care pot fi valorificate, pentru recuperarea debitelor, iar creanțele creditorilor, în primul rând aceea a creditoarei, nu sunt certe și exigibile.
În drept, recurentul invocă articolul 304 punctele 5 și 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă și Legea nr. 85/2006.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Punctul 5 al articolului 304 Cod procedură civilă nu este aplicabil în speță, atât timp cât judecătorul-sindic, la pronunțarea hotărârii, nu a încălcat forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de articolul 105 alineat (2) Cod procedură civilă. Instanța de recurs examinează doar sentința supusă căii de atac de față, și nu alte hotărâri pronunțate în cursul procedurii, ce puteau fi atacate de administratorul debitoarei, dar împotriva cărora el nu a formulat recurs.
Or, la judecarea cererii de atragere a răspunderii personale a pârâtului, conform art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, recurentul a fost legal citat, la domiciliul din I,-, pe care el însuși îl indică în declarația de recurs. Dovada de îndeplinire a procedurii de citare (aflată la fila 135 din volumul al II-lea al dosarului Tribunalului Iași ) îndeplinește cerințele art. 100 Cod procedură civilă, făcând dovadă - până la înscrierea în fals - referitor la mențiunile celui care a întocmit-
Nu se constată - față de cele ce preced - că pârâtului i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare ori dreptul al un proces echitabil, prin nelegala citare.
În ce privește punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă, curtea reține că nu este incident în speță, câtă vreme judecătorul-sindic a interpretat și aplicat judicios prevederile articolului 138 alineat (1) din Legea privind procedura insolvenței nr. 85/2006. Criticile care exced cadrului articolului 304 Cod procedură civilă și care se examinează conform articolului 304 ind. 1 Cod procedură civilă se vădesc - de asemenea - nefondate, curtea de apel reținând că situația de fapt stabilită de judecătorul-sindic are pe deplin corespondent în dovezile administrate.
Instanța de recurs reține că lichidatorul judiciar a prezentat un amplu probatoriu, căruia pârâtul nu i-a opus nici o dovadă, deși avea această posibilitate, inclusiv în faza recursului, potrivit articolului 305 Cod procedură civilă.
Curtea de apel constată că judecătorul-sindic a analizat minuțios condițiile răspunderii personale, instituite de alineatul (1) al articolului 138 din Legea nr. 85/2006 și a stabilit corect că pârâtul, în calitate de administrator al debitoarei "DV ", a săvârșit faptele de la literele "c", "d" și "e", fiind întrunite condițiile răspunderii sale patrimoniale.
Susținerile recurentului, vizând existența unei contabilități conform legii, schimbarea situației economico-financiare a debitoarei și deținerea unor stocuri de materiale de 300.000 lei, sunt simple afirmații, cărora curtea de apel nu le poate atașa nicio valoare juridică, în lipsa dovezilor care să le sprijine.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineatul 1 teza a II-a Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul, menținând sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de împotriva sentinței comerciale nr. 443/S/ 25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02. ex. 30.07.2009.
Tribunalul Iași Jud. sindic:
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Liliana Palihovici
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1094/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1188/2009. Curtea de... → |
|---|
