Practica judiciara insolventa. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.124/
Ședința publică de la 25 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Veronica Pacurariu
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată judecarea recursului declarat de către debitoarea - P SA, cu sediul in str.-,nr.24, jud.V, împotriva sentinței comerciale nr.1107 din 12.11.2008 pronunțată de către judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea -secția comercială, în contradictoriu cu intimații: - Protecție Pază și Gărzi de Corp - prin lichidator judiciar - Expert MBV SRL, - SRL B, Asist Cont Focșani și C de pe lângă Tribunalul Vrancea, având ca obiect procedura enței.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 februarie 2009 și consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2009 când instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr.433/91/26.07.2006 creditoarea CAB, prin reprezentant legal a solicitat deschiderea procedurii enței față de debitoarea CPS.A, cu sediul în oraș P, judet
În motivarea cererii s-a arătat că avea de încasat de la debitoare suma de 141.101,85 lei RON sumă pentru care aceasta i-a eliberat bilete la ordin, ultimul având scadența în februarie 2005.
A mai arătat creditoarea că deși a solicitat decontarea acestor bilete la ordin, plata prin Bancă a fost refuzată din lipsă de disponibil.
Din debitul de 141.101,85 lei a arătat creditoarea că mai are de încasat suma de 94.103,74 lei la care se adaugă dobânzi comerciale calculate conform OG nr.9/2000 în sumă de 27.310,91 lei, rezultând un debit în sumă totală de 121.414,65 lei.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 din Legea nr.85/2006 legea enței.
La data de 28.09.2006 alt creditor respectiv C Agenție de Protecție și Pază SRL Focșani formulează cerere de deschidere a procedurii față de aceeași debitoare, solicitând deschiderea procedurii enței față de debitoare, pentru recuperarea unei creanțe în sumă de 140.225 lei din care debitul principal este în sumă de 75.308,75 lei, iar 64.916,25 lei reprezintă penalități de întârziere.
În dovedirea creanței sale creditoarea a depus la dosar sentința civilă nr.814/2004 a Tribunalului Vrancea.
La data de 10.10.2006 creditoarea CABa depus la dosar un înscris prin care arată că renunță la judecarea cererii sale, motivat de faptul că a încheiat cu debitoarea un protocol privind plata eșalonată a debitului.
Cum creditoarea Agenție de Protecție și Pază L Focșani a menținut cererea sa, prin sentința comercială nr.309 din 26.10.2006, judecătorul sindic a luat act de renunțarea creditorului inițial la judecată și cum în dosar intervenise un alt creditor în condițiile art.31 din Lege, s-a dispus continuarea procedurii.
Debitoarea a formulat contestație împotriva creanței C Agenție de Protecție și Pază L Focșani la data de 4 decembrie 2006 motivat de faptul că în condițiile în care creditorul inițial a renunțat la cererea sa în cauză nu se poate face aplicarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.85/2006, text legal aplicabil altor cereri de deschidere a procedurii și nu unei cereri de admitere a creanței cum a fost formulată în cauză de această creditoare.
La data de 15.03.2007 creditoarea Agenție de Protecție și Pază L Focșani a solicitat suspendarea judecării cererii sale motivat de faptul că a încheiat cu debitoarea un program de plată eșalonată a debitului.
A depus la dosar programul de plată, cu termen de finalizare în luna octombrie 2008.
Prin încheierea din data de 15.03.2007 judecătorul sindic, având în vedere principiul disponibilității părților a dispus suspendarea judecării cauzei în conformitate cu dispozițiile art.242 alineat 1, punct 1 din Codul d e procedură civilă(fila 110).
La data de 20.03.2008 creditorul CBa solicitat judecătorului sindic deschiderea procedurii enței față de debitoare, pentru o creanță în sumă de 24.418,80 lei, pentru care a depus titlurile.
Ulterior, la data de 30.10.2007 această creditoare a depus la dosar adresa nr.6791/22.10.2007 prin care a solicitat să se ia act de renunțarea la judecarea cauzei motivat de faptul că pretențiile sale au fost achitate de către debitoare.
La data de 15.09.2008 alți doi creditori adresează Tribunalului Vrancea cererea de deschidere a procedurii față de debitoarea C P, și anume:
- CLB care a invocat o creanță în sumă de 242.764,04 lei creanță dovedită cu contractul nr.1209/29.04.2004 și nr.- din 13.05.2004 (filele 140-157).
A arătat această creditoare că au existat mai multe încercări de recuperare a debitului, cu fiecare ocazie debitoarea recunoscând debitul.
Ultima confirmare este adresa nr.4819/20.09.2005.
A depus la dosar înscrisuri doveditoare privind creanța invocată.
- L B, pentru o creanță în sumă de 31.642,96 lei creanță care rezultă din contractul de vânzare nr.172/05.04.2005 și factura fiscală nr.- din 23.12.2005 (filele 158-175).
A depus la dosar dovada creanței pretinse în cauză.
Împotriva acestor cereri, debitoarea CPS.A, prin reprezentant legal, a formulat contestație la data de 7.10.2008.
A arătat debitoarea că nu datorează sumele de bani pretinse de cele două creditoare, motivat de faptul că s-a convenit ca pentru produsele livrate de acestea plata să se facă în contrapartidă cu produse ale debitoarei.
A invocat debitoarea procesele verbale de custodie nr.2257/13.05.2004 și respectiv 297/25.07.2005.
A solicitat respingerea cererilor creditoarelor ca neîntemeiate.
Din oficiu, în condițiile art.129 Cod procedură civilă judecătorul sindic a pus în vedere debitoarei să depună la dosar în copie balanța și bilanțul la 31.12.2007, înregistrate la organele fiscale.
Judecătorul sindic, prin sentința nr.1107/12.11.2008, a respins, ca neîntemeiate, contestațiile formulate de debitoarea
A admis cererile formulate de creditorii L Focșani,CLB și CLB.
În temeiul art.33 alin.4 din Legea 85/2006, a dispus deschiderea procedurii enței împotriva debitoarei C
A numit administrator judiciar pe Asist Cont L Focșani cu atribuțiile prevăzute de art.20 din lege, cu o retribuție de 7000 lei net lunar și un onorariu de succes de 7% din sumele încasate în contul averii debitoarei.
A stabilit, că administratorul judiciar are obligația emiterii notificărilor prev. de art.62 din legea 85/2006, prin care să fixeze și termenele.
Conform art.4 din Legea 85/2006, a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar la o bancă comercială cu sediul în Focșani, iar în cazul neîndeplinirii acestei obligații deschiderea contului de către administratorul judiciar.
În temeiul art.48 din Lege, a dat dispoziție tuturor băncilor, la care debitoarea are conturi să nu dispună de disponibil fără ordinul scris al judecătorului sindic.
A fixat termen la data de 15.01.2009, termen la care administratorul judiciar să depună raportul prev. de art.54 și art.59 din Legea 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut, în esență, următoarele:
Creditoarea C Agenție de Pază și Protecție Laa vut o creanță în cuantum de 140.225 lei (RON), constatată prin titlu executorii (sentința nr.814/2004 a Tribunalului Vrancea ) și recunoscută de debitoare prin convenția de plată eșalonată a debitului.
Conform documentului depus la dosar de această creditoare, la 6.11.2007, din suma totală de 307.352 lei debitoarea a achitat numai suma de 237.187 lei, rămânând un rest de plată de 70.167 lei.
A mai reținut judecătorul sindic că plata integrală a debitului, potrivit protocolului încheiat de părți, trebuia efectuată până la data de 30.10.2008, astfel că programul nu a fost respectat. Sub acest aspect, este lipsit de relevanță că debitoarea a emis instrumente de plată.
Cât privește contestația formulată de debitoare împotriva acestei cereri introductive, a reținut că nu s-a contestat nici starea de ență și nici creanța în sine, ci numai împrejurarea dacă o cerere de înregistrare a creanței poate fi apreciată ca cerere de deschidere a procedurii, în condițiile în care primul creditor ( A B), a renunțat la judecată. Or, asupra acestor chestiuni judecătorul sindic s-a pronunțat printr-o sentință anterioară, irevocabilă.
În ce privește cererea creditoarei CLB, a reținut că între părți a intervenit contractul nr.1209/29.04.2004, prin care creditoarea s-a obligat să livreze debitoarei pesticide, iar aceasta din urmă să ofere CLp ropriile produse, respectiv vinuri albe și roșii, vin spumant, ce trebuiau livrate din prima zi după primirea pesticidelor, respectiv 13.05.2004 (art.9 din contract).
Prin art.11 din contract părțile au convenit, ca debitoarea să garanteze valoarea contractului cu produsele sale viticole, pe care se obliga să le păstreze în condiții optime.
A mai reținut judecătorul sindic că, la data de 13.05.2004, s-a încheiat un proces verbal din care rezultă că creditoarea a lăsat în custodie la debitoare cantitatea de vin vrac ce i se cuvenea pentru marfa livrată potrivit facturii fiscale nr.61517/13.05.2004. A constatat că acest proces-verbal nu este semnat în baza vreunui mandat acordat de creditoare și nu poartă ștampila acestei societăți, după cum nu reglementează nici termenul pentru care s-a lăsat în păstrare debitoarei cantitatea de 118.809 litri vin.
Judecătorul sindic a constatat că, deși au trecut 4(patru) ani de la perfectarea contractului, creditoarea nu a primit prețul produselor livrate nici în numerar, nici în produse.
Că, în condițiile în care debitoarea nu a emis factură fiscală pentru cantitatea de vin cuvenită creditoarei, aceasta din urmă nu putea încheia un proces-verbal de custodie neavând titlu de proprietate pentru marfa primită.
Neemiterea facturii fiscale de către debitoare a avut consecințe cu privire la nedeclararea A-ului de colectat, neplata impozitului pe profit și a fost de natură să încalce prevederile art.155 din Legea 571/2003.
Din împrejurarea neemiterii facturii pentru vin și față de disp.Secțiunii a 6-a, punctul 49 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr.1752/17.11.2005, judecătorul sindic a reținut că părțile au optat prin acord tacit asupra plății cu numerar de către debitoare.
În sprijinul aceleiași concluzii, a reținut și conținutul corespondenței purtate de părți, și anume:
Prin adresa nr.281/25.01.2006, debitoarea a comunicat creditoarei faptul că din vânzarea vinului efectuează o plată în sumă de 89.427 lei.
Creditoarea, prin adresa nr. 26/12.02.2007, a transmis debitoarei acordul său privind vânzarea de vin, înțelegând să primească plata în bani pentru marfa livrată în anul 2004.
În ce privește cererea creditoarei CLB, a reținut că, prin contractul nr.172/5.04.2005, părțile au convenit ca creditoarea să livreze debitoarei pesticide, iar potrivit art.14 din contract, în situația în care plata în bani nu se poate face până la 15.08.2005, plata să se efectueze și în contrapartidă cu produse agricole din recolta anului 2005.
Creditoarea a livrat marfa în aprilie 2004 și a emis factura fiscală nr.-/2005.
Părțile au încheiat contractul de custodie din 25.07.2005, prin care creditoarea a lăsat în custodie cantitatea de 77.842 litri vin până la 15.12.2005.
Judecătorul sindic a reținut că, și în acest caz, contractul de custodie a fost lipsit de obiect, în condițiile în care debitoarea nu a emis factură fiscală.
Judecătorul sindic a dedus intenția reală a părților de plată a prețului, în numerar, de către debitoare din adresa nr.281/25.01.2006, potrivit căreia din vânzarea de vin, debitoarea a achitat creditoarei suma de 89.427 lei.
Judecătorul sindic a mai reținut că debitoarea nu are disponibilități bănești pentru plata datoriilor sale exigibile, fiind în evidentă stare de ență, conform art.3 pct.1 din lege, fapt ce ar rezulta din copia balanței și a bilanțului contabil la data de 31.12.2007.
Astfel, debitoarea are datorii scadente în viitorul an de 17.301.445 lei, la care se adaugă datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an în sumă de 5.494.844 lei (bilanț lit.D și G- coloana 45 și 56) și dispune de fonduri bănești în sumă de 60.531 lei (casa și conturi-coloana 34).
Ca atare, a făcut aplicarea disp.art.33 alin.4 și art.34 din Legea 85/2006.
Referitor la onorariul solicitat de practicianul în ență Asist Cont L, de 10.000 lei net lunar și 15% din sumele aduse în contul averii debitoarei, a reținut că, în raport de mărimea debitoarei, de valoarea creanțelor de recuperat, de volumul de muncă pe care îl presupune administrarea procedurii, un onorariu în sumă de 7.000 lei net lunar și o cotă procentuală de 7% din sumele atrase în averea debitoarei este suficient.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs debitoarea CPS. înreg.sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
În ce privește creanța C Agenția de Pază și Protecție, părțile au încheiat un protocol de eșalonare a plăților și au solicitat suspendarea soluționării cauzei, în temeiul art.242 alin.1 pct.1 pr.civ.
În condițiile în care această creditoare nu a formulat o cerere de repunere pe rol, în condițiile art.245 alin.1 pct.1 pr.civ. judecătorul sindic a încălcat principiul disponibilității părților.
Mai mult, din raportul depus de această creditoare rezultă că, din totalul debitului de 305.325 lei, debitoarea -recurentă, a achitat suma de 237.187 lei,iar pentru diferența de 70.165 lei a emis instrumente de plată.
Împrejurarea că debitoarea nu a achitat integral suma stipulată în protocol nu echivalează cu o cerere de redeschidere a judecății, formulată de creditor și nici cu o dovadă a incapacității de plată, câtă vreme reprezentantul creditoarei a acceptat plata peste termenul stipulat inițial în protocol.
A mai susținut recurenta că nu se află în stare de ență, câtă vreme în primele șase zile ale lunii noiembrie 2008, anterior deschiderii procedurii, a efectuat plăți către diverși creditori în sumă de 1.062.541,33 lei, conform extraselor de cont.
Hotărârea judecătorului sindic este nelegală, și sub aspectul reținerii împrejurării că C SRL B și CLB au creanțe certe, lichide și exigibile.
Astfel, C L nu este titulara unui drept de creanță, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.1209/29.04.2004. Conform convenției debitoarea trebuia să livreze creditoarei diverse produse începând cu prima zi după livrarea pesticidelor, la prețul practicat de CPS.A în ziua livrării.
Ca atare, s-a procedat la încheierea unui proces verbal de custodie, prin care s-a transferat creditoarei proprietatea cantității de 118.809 litri vin, la prețul de 17.227 lei/litru, cu o tărie alcoolică de 10,5% volum.
Prin urmare, nu există nici un dubiu cu privire la voința reală a părților, rezultată din contract și procesul-verbal de custodie, în sensul că debitoarea avea obligația livrării de mărfuri, obligație pe care, de altfel, a executat- Cu alte cuvinte, nu există nici o dovadă că debitoarea a refuzat ridicarea de către creditoare a vinului lăsat în custodie.
Faptul că debitoarea nu a întocmit factura fiscală nu este de natură a modifica intenția reală a părților, în raport de disp.art.1295 Cod civil.
A mai susținut recurenta că împrejurarea, că părțile ar fi convenit, prin corespondența purtată, modificarea termenilor inițiali ai contractului nu rezultă din nici un înscris.
Astfel, chiar dacă procesul verbal de custodie nu este însoțit de împuternicirea delegatului și nu poartă ștampila societății creditoare acest act a fost ratificat de administratorul societății creditoare.
Prin adresa nr.281/25.01.2006 se face referire la un alt contract și oricum, nu se modifică clauzele contractuale, de vreme ce se arată că suma plătită reprezintă echivalentul valoric al unei cantități de vin ce face obiectul contractului de custodie și se diminuează, în mod corespunzător, cantitatea lăsată în custodie.
Nici adresa nr.26/12.02.2007 nu reprezintă un acord de modificare a clauzelor contractuale, ci consemnează acordul creditoarei pentru vânzarea vinului deținut de debitoare.
Pentru aceleași considerente, în mod greșit a reținut judecătorul sindic modificarea tacită a clauzelor contractului nr.172/5.04.2005, de vreme ce debitoarea nu s-a obligat decât să livreze creditoarei vin vrac(art25), obligație îndeplinită, conform contractului de custodie nr.2977/25.07.2005.
Ca atare, judecătorul sindic a încălcat prevederile art.969 Cod civil, referitor la puterea de lege între părțile contractante a convențiilor legal încheiate, denaturând înțelesul lămurit și vădit neândoielnic al acestora. A încălcat, de asemenea, regulile de interpretare a contractelor stipulate în Codul civil, făcând trimitere la acte normative ce reglementează operațiunile financiar contabile și care nu sunt incidente în cauză.
În drept, a invocat disp.art.304 pct.8 și 9, art.304 indice 1.pr.civ. și art.8 din Legea 85/2006.
În dovedirea recursului, s-a folosit de proba cu înscrisuri: copie extras de cont nr.126/5.11.2008, eliberat de CEC Bank SA- Sucursala Focșani (fila.7), copii în extras din dosarul de fond, constând în înscrisuri depuse atât anterior, cât și ulterior pronunțării hotărârii recurate (filele 41-60 dosar recurs).
Prin întâmpinările formulate, intimatele creditoare C SRL B și C SRL B au solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât în mod corect a reținut judecătorul sindic că părțile au convenit plata mărfii livrate în numerar.
Au arătat, de asemenea că au renunțat la judecata cererilor, întrucât creanțele pretinse au fost achitate în totalitate, la data de 17.11.2008.
Prin întâmpinare, administratorul judiciar Asist Cont Las olicitat respingerea recursului, ca tardiv formulat. A mai susținut că, în cauză, creditoarea Protecție, Pază și Gărzi de Corp, nu a încasat în totalitate creanța pentru care a solicitat deschiderea procedurii.
Intimata-creditoare C Agenție de Protecție, Pază și Gărzi de Corp SRL, prin lichidator judiciar VLF ocșani, prin concluziile scrise depuse a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând în esență, că din creanța pretinsă în sumă totală de 355.811,75 lei (preț, plus penalități calculate până la deschiderea procedurii ), mai are de încasat suma de 48.459 lei. A mai susținut că debitoarea este în stare de ență, întrucât, din lipsa disponibilului din cont, i-a fost refuzat la plată un bilet la ordin, scadent la data de 14.11.2008 (fila 32 dosar recurs).
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.3 pct.6 din Legea 85/2006, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii enței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile și al cărei cuantum depășește valoarea prag prev. de art.3 pct.12 din același act normativ.
În mod greșit judecătorul sindic a respins contestația debitoarei CPS.A împotriva cererilor formulate de creditoarele C SRL și - SRL, sub aspectul neîndeplinirii de către cele două creditoare a prevederilor art.3 pct.6 din Legea 85/2006 rap.la art.379 pr.civ.
Astfel, titlurile care constată creanța pretinsă de C SRL constau în principal, în contractul nr.1209/29.04.2004 și procesul verbal de custodie nr.2257/13.05.2004 (filele 22 verso - 23 și fila 25 din dosar transmis în extras).
Conform art.9 din contractul susarătat, plata produselor livrate de creditoare urmau a se efectua în "contrapartidă" cu produsele oferite de cumpărător, respectiv vinuri albe și roșii (vrac și îmbuteliat), vinuri spumante (șampanie) la prețul practicat în ziua livrării, produse ce urmau a se livra de îndată după livrarea de către creditoare a propriilor produse.
În executarea clauzei contractuale susarătate, la data livrării de către creditoare a propriilor produse-pesticide (conform facturii fiscale nr.-/13.05.2004 și avizului de însoțire a mărfii din aceeași zi- filele 25 și 26 dosar în extras), părțile au încheiat înscrisul intitulat "proces verbal de custodie"- fila 25 verso dosar în extras.
Conform înscrisului susarătat, creditoarea CLa primit "în schimb" cantitatea de 11.809 litri, la prețul de 17.227 lei/litru fără A. produs care a rămas în custodia debitoarei "până la data ridicării".
Claritatea clauzelor contractului 1209/2004 era de natură să înlăture necesitatea unei operații speciale de interpretare din partea instanței de fond.
Dând prioritate voinței reale a părților la perfectarea acestui contract, principiu de interpretare instituit de disp.art.977 Cod civil, instanța de fond ar fi trebuit să constate că, deși intitulat "contract de vânzare-cumpărare", calificarea juridică exactă a convenției este aceea de contract de schimb. Cu alte cuvinte, părțile, în calitate de copermutanți, s-au obligat să își transmită, reciproc, dreptul de proprietate asupra unor mărfuri (pesticide și, respectiv, vin vrac).
Este evident că, în cauză, creditoarea a primit o cantitate de vin, pe care a lăsat-o în custodia debitoarei și că, prin urmare, aceasta din urmă a executat obligația asumată. Este lipsit de relevanță că procesul verbal de custodie nu poartă ștampila societății creditoare sau nu este însoțit de vreun mandat acordat semnatarului înscrisului. Chiar dacă s-ar considera că mandatarul a încheiat actul cu depășirea împuternicirilor primite, acest act obligă creditoarea, în condițiile art.1546 Cod civil, câtă vreme l-a ratificat în mod tacit. Ratificarea actului rezultă nu numai din toată corespondența părților, ci din însăși cererea de deschidere a procedurii, prin care creditoarea-mandant invocă procesul-verbal de custodie, ca fiind unul din titlurile ce îi constată creanța.
Contrar celor reținute în considerentele sentinței recurate din conduita părților, ulterioară perfectării convenției, nu rezultă nici că voința reală a părților a fost alta decât cea care s-a reușit a se exprima, prin cuvinte și nici acordul de voință al părților, de modificare a clauzelor contractuale, în sensul că debitoarea nu ar avea obligația de a ține la dispoziția creditoarei marfa lăsată în custodie și de aop reda, la cerere, ci de a plăti o sumă de bani.
Astfel, din conținutul adresei nr.4819/20.09.2005(fila 27) rezultă, în mod explicit, că debitoarea nu consideră că datorează vreo sumă de bani, ci că înțelege să predea marfa, la cerere.
În mod asemănător, prin adresa nr.281/25.01.1006, debitoarea arată că înțelege să reducă cantitatea de vin, pe care o păstrează în custodie, întrucât a valorificat o parte din această cantitate, iar prețul primit l-a trimis creditoarei.
De altfel, în condițiile în care creditoarea C L nu s-ar fi considerat proprietara vinului consemnat în procesul-verbal de custodie nr.2257/13.05.2004, este greu de explicat motivul pentru care și-a exprimat prin adresa nr.26/12.02.2007, consimțământul pentru vânzarea vinului lăsat în custodie.
Pentru considerentele expuse mai sus, urmează să reținem că între debitoare și creditoarea CLs -a încheiat contractul nr.172/5.04.2005, care reprezintă tot un contract de schimb, câtă vreme C s-a obligat să livreze erbicide (art.3), iar CPS.A să livreze, în contrapartidă, vin vrac, la prețul de 15.550 lei/litru, fără A (art.25).
La data de 25.07.2005, părțile au încheiat contractul de custodie nr.2977/25.07.2005, prin care debitoarea în calitate de custode, s-a obligat să păstreze cantitatea de 77.842 litri din vrac, în valoare totală de 1.440.430.511 lei. Mai mult, creditoarea CLs -a obligat să ridice marfa lăsată în custodie, până cel mai târziu la 15.12.2005 (fila 35 dosar transmis în extras).
Din nici unul din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că cele două creditoare,C L și C L ar fi solicitat predarea bunurilor lăsate în custodie iar debitoarea ar fi refuzat.
De asemenea, din nici unul din înscrisurile depuse nu rezultă acordul de voință al părților, cu privire la modificarea clauzelor contractuale, în sensul că debitoarea nu ar mai fi obligată să predea mărfurile stipulate în contractele de custodie, ci contravaloarea acestora, în bani. Or, contractul este rezultatul unui acord de voință iar în temeiul acordului astfel realizat iau naștere obligații contractuale, de la care creditoarele în discuție nu pot abdica, prin voința lor unilaterală.
Aceste coordonate explică simetria existentă între modul de încheiere a contractului și modul de modificare a lui, instituit de disp.art.969 alin.2 Cod civil, text de lege pe care instanța de fond l-a încălcat.
Cât privește împrejurarea că debitoarea nu a emis factură fiscală, constată că, în adevăr, potrivit art.6 alin.1 din Legea 82/1991 republicată, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document justificativ, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, la baza stabilirii taxelor și impozitelor datorate
Însă, neîntocmirea sau neînregistrarea unor atare documente atrag răspunderea persoanelor ce poartă responsabilitatea ținerii contabilității în conformitate cu legea. În nici un caz, neîntocmirea unor documente justificative nu reprezintă o dovadă în sensul inexistenței unui act juridic sau nu pot folosi la determinarea "voinței reale" a părților la întocmirea unui contract.
Față de cele susarătate, constată că, în speță, nus -a dovedit decât perfectarea a două contracte de schimb, precum și faptul că debitoarea și-a îndeplinit obligațiile asumate către creditoarele C L și C L, constând în livrarea unor cantități de băuturi alcoolice, cantități care, cu acordul celor două, au fost lăsate în custodia CPS.
Constată că această manifestare de voință a părților reprezintă singura realitate dovedită care, până la proba contrară se consideră că, ea corespunde pe deplin voinței reale.
Așa fiind, cum creditoarele nu numai că nu au făcut dovada contrară, ci nici nu au susținut existența vreunui alt acord de voință constată că cele două cereri de deschidere a procedurii nu îndeplinesc condițiile prev. de art.3 pct.6 rap.la art.379 pr.civ. și că, prin urmare conform art.33 alin.5, se impune a fi respinse.
Cât privește cererea de deschidere a procedurii enței, formulată de creditoarea C Agenția de Pază, Protecție, Gărzi de Corp L, constată că, în adevăr, prin încheierea din 15.03.2007, judecătorul sindic a dispus suspendarea judecării cauzei, conform art.242 alin.1 pct.1 pr.civ.
Constată, de asemenea, că prin cererea depusă la data de 6.11.2008 (fila 41 verso dosar în extras) această creditoare, prin lichidator judiciar, a arătat că din întreaga creanță, în sumă de 307.352 lei, mai are de recuperat suma de 70.165 lei. Prin aceeași cerere, a arătat că, pentru suma neplătită s-au emis instrumente de plată, ce urmează a fi decontate la termenele scadente.
Din conținutul acestei adrese, se poate deduce faptul că, deși termenii inițiali ai convenției de plată încheiate cu debitoarea nu au fost respectați, părțile au convenit modificarea convenției inițiale.
Este evident că, o atare poziție, exprimată de creditoare, nu poate fi calificată ca o cerere de repunere pe rol a cauzei, în sensul disp.art.245 alin.1 pct.1 pr.civ.
Însă, potrivit art.140 alin.1 din legea 85/2006, dispozițiile acestei legi se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă, numai în măsura compatibilității lor.
Apreciem că, în condițiile în care împotriva aceleiași debitoare se formulaseră alte două cereri de deschidere a procedurii, judecătorul sindic nu putea lăsa în nelucrare această cerere conexă. Cu alte cuvinte, principiul disponibilității părților a fost înfrânt, în acest caz, de caracterul concursual și colectiv al procedurii enței.
Însă, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, creanțele pretinse de creditoarele L și L, nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege, în analizarea stării de ență a debitoarei, judecătorul sindic ar fi trebuit să se raporteze numai la cuantumul creanței C Pază și Protecție L, de 70.165 RON.
Or, din extrasul de cont depus la dosar (fila 7), rezultă că, la data de 4.11.2008 (cu câteva zile anterior pronunțării hotărârii recurate) debitoarea a făcut plăți de peste 998.410 lei (RON), sumă mult superioară creanței neachitate, de 70.165 RON.
Prin urmare, nu există indicii că debitoarea nu ar face față datoriilor exigibile, cu sumele de bani disponibile, în sensul disp.art.3 pct.1 din Legea 85/2006, astfel că prezumția de ență a fost răsturnată.
Sub acest aspect, al stării de ență a patrimoniului debitoarei, sunt neconcludente mențiunile din bilanțul contabil sau balanța de verificare documente financiar-contabile de sinteză, care nu cuprind informații cu privire la data scadenței fiecărei creanțe.
Față de considerentele ce preced, potrivit art.312 alin.3 rap.la art.304 pct.9 și art.304 indice 1.pr.civ. va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată, în sensul admiterii contestațiilor debitoarei și respingerii celor trei cereri de deschidere a procedurii enței, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea CPS.A, cu sediul in str.-,nr.24, jud.V, împotriva sentinței comerciale nr.1107 din 12.11.2008 pronunțată de către judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea -secția comercială.
Modifică, în tot, sentința recurată în sensul că:
Admite contestațiile formulate de debitoarea CPS.A împotriva cererilor de declanșare a procedurii enței formulate de creditoare.
Respinge cererile pentru declanșarea procedurii enței formulate de creditorii: Agenția de Pază și Protecție L prin lichidator judiciar MBV L și L și C L, ca fiind nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno.O/23.03.2009/2 ex.
Fond.
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Veronica Pacurariu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1093/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1481/2009. Curtea de... → |
|---|
