Practica judiciara insolventa. Decizia 1481/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1481/
Ședința publică din 23.11.2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea A împotriva sentinței comerciale nr. 1935/15.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator Casa de Insolvență A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1935/15.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a închis procedura prevăzută de prezenta lege împotriva debitoarei SC SRL A, înmatriculată la ORC de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. JO- având CUI RO - atribuit la data de 04.09.2001 și în consecință:
În baza art. 135 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a notificat sentința de închidere a procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice A si ORC de pe lângă Tribunalul Arad.
În baza art. 136 din Legea nr. 85/2006 a descărcat pe administratorul judiciar al debitoarei respectiv pe Casa de Insolvență A de orice îndatorire sau responsabilități cu privire la procedură, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
Totodată, s-a dispus radierea debitoarei SC SRL A, înmatriculată la ORC de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. JO- având CUI RO - atribuit la data de 04.09.2001 și afișarea prezentei, în extras la sediul Tribunalului Arad și publicarea în Buletinul Insolvenței Comerciale.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 3 iunie 2009 administratorul judiciar Casa de Insolvență ipurl A, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SRL A, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a faptului că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri mobile/imobile de valorificat, disponibilități bănești sau drepturi de creanță de încasat, în cazul în care nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Administratorul judiciar a notificat creditorii debitoarei cu mențiunea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la avansarea sumelor necesare continuării procedurii și propunerea de închidere a procedurii însă aceștia nu și-au manifestat intenția de a avansa sumele necesare continuării procedurii.
S-a constatat că procedura a fost deschisă prin sentința comercială nr. 2075 din 10 octombrie 2008 fiind desemnat ca și administrator judiciar Casa de Insolvență ipurl
Judecătorul sindic a reținut că administratorul judiciar a notificat creditorii debitoarei cu mențiunea de a avansa sume necesare continuării procedurii dar aceștia nu și-au manifestat intenția de a avansa aceste sume și nici nu s-au pronunțat cu privire la propunerea făcută de administratorul judiciar de închidere a procedurii potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Din raportul prezentat mai rezultă și că, creditorii au fost notificați privind posibilitatea acestora de mandatare a Comitetului Creditorilor în vederea formulării acțiunii de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei, ținând cont de faptul că, Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, prevăzut de art. 59 (1) din Legea cadru, a fost întocmit în baza indicatorilor bilanțieri la 31.12.2005 și 31.12.2006 puși la dispoziția administratorului judiciar de către Administrația Finanțelor Publice A, raportat la faptul că procedura față de debitoare a fost deschisă la 15.10.2008, în lipsa documentelor financiar contabile primare și la zi, administratorul judiciar aflându-se în imposibilitatea formulării unei acțiuni în atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Având în vedere aceste considerente, și pentru că creditorii nu și-au exprimat intenția de a avansa sumele necesare continuării procedurii, precum și luând în considerare faptul că debitoarea nu deține bunuri mobile sau imobile de valorificat, nu au fost identificate de către administratorul judiciar drepturi de creanță de încasat și disponibilități bănești în conturile debitoarei și nu există nici o altă sursă de acoperire a cheltuielilor cu procedura în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, descărcând totodată lichidatorul judiciar al debitoarei de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea 85/2006 republicată, conform art. 138 din Legea 85/2006 republicată, invocând în drept art. 2, 5, 131 și 138 din Legea 85/2006, art. 304 pct.9 și art. 3041.proc.civ.
În motivare, creditoarea recurentă arată că potrivit art. 2 din Legea 85/2006 scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, scop care cere o serie de măsuri și diligențe în sarcina lichidatorului judiciar care nu poate propune închiderea procedurii decât dacă din evidențele contabile rezultă că nu sunt bunuri în inventar și dacă cu certitudine se constată că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată starea de insolvență a societății.
Creditoarea recurentă consideră că pe parcursul perioadei scursă de la deschidere și până la închiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu a întreprins toate măsurile privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență.
Potrivit art.5 din Legea 85/2006 organele care aplică proceduri sunt: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul care trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni
Conform art. 131 din Legea 85/2006 "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 59 alin.1 din Legea 85/2006 "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului sindic, în termenul stabilit de judecătorul sindic, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă."
Se observă că legea impune în mod imperativ întocmirea unui raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, fără a face nici o diferență cu privire la existența sau inexistența unor bunuri sau a lipsei contabilității debitoarei falite.
De asemenea, trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.
Se arată că nu poate fi acceptată o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art.2 al Legii 85/2006.
Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurente, a întâmpinării formulate de către lichidator și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Judecătorul sindic a reținut că administratorul judiciar a notificat creditorii debitoarei cu mențiunea de a avansa sume necesare continuării procedurii dar aceștia nu și-au manifestat intenția de a avansa aceste sume și nici nu s-au pronunțat cu privire la propunerea făcută de administratorul judiciar de închidere a procedurii potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Din raportul prezentat mai rezultă și că, creditorii au fost notificați privind posibilitatea acestora de mandatare a Comitetului Creditorilor în vederea formulării acțiunii de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei, ținând cont de faptul că, Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, prevăzut de art. 59 (1) din Legea cadru, a fost întocmit în baza indicatorilor bilanțieri la 31.12.2005 și 31.12.2006 puși la dispoziția administratorului judiciar de către Administrația Finanțelor Publice A, raportat la faptul că procedura față de debitoare a fost deschisă la 15.10.2008, în lipsa documentelor financiar contabile primare și la zi, administratorul judiciar aflându-se în imposibilitatea formulării unei acțiuni în atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că, fiind prematură închiderea procedurii, nu s-a promovat o acțiune pentru a fi fost atrasă răspunderea persoanelor fizice din conducerea societății debitoare, în baza art. 138 din Legea 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi, eventual, angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Ori, lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă acesta consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței și nici o plângere penală întemeiată pe disp. art. 147 din aceeași lege.
Ca urmare, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarele neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea A împotriva sentinței comerciale nr. 1935/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./AB/16.12.2009
TEHNORED. /16.12.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 124/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 773/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
