Practica judiciara insolventa. Decizia 1093/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1093/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 1089 din data de 01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - LG & TR SRL prin lichidator judiciar - AR MANAGEMENT, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1089 din data de 01.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - LG & TR SRL și radierea acesteia din registrul comerțului; descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități; plata cheltuielilor de procedură avansate de lichidatorul judiciar Consult-Ar Management, în sumă de 158 lei, precum și plata onorariului acestuia în sumă de 3.500 lei, pentru toată perioada derulării procedurii insolvenței, din fondul unic de lichidare.
De asemenea, a dispus afișarea la ușa instanței a tabelului definitiv al creanțelor debitoarei și notificarea acestei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 23 februarie 2009, prin sentința comercială nr. 298, fost deschisă procedura simplificată prevăzută de legea insolvenței, față de debitoarea - LG & TR SRL, fiind desemnat lichidator judiciar Consult-AR Management să administreze procedura insolvenței debitoarei.
Prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței, judecătorul sindic a pus în sarcina fostului administrator al societății obligația de predare a documentelor prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006, obligație neîndeplinită de acesta.
În ciuda eforturilor depuse de lichidatorului judiciar nu au fost identificate bunuri sau alte resurse pentru a putea fi plătite datoriile societății.
Conform adresei emise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad de la fila 29 dosar, societatea debitoare se află în dizolvare judiciară, conform art. 237 din Legea nr. 31/1990 și nu a mai depus la organele în drept situațiile fiscale, motiv pentru care nu a putut fi întocmit nici raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus societatea la starea de insolvență. Din acest motiv nu a putut fi reținută de către lichidatorul judiciar nici incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii fostului administrator.
Judecătorul sindic a mai reținut că, în conformitate cu nota de constatare de la fila 7 dosar fond, societatea debitoare nu mai desfășoară activitate la adresa declarată la ORC, iar conform adresei emise de Primăria comunei, fila 8 dosar fond, debitoarea nu deține bunuri în proprietate.
Față de lipsa totală a actelor și documentelor prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței, precum și imposibilitatea identificării uneia dintre cauzele de atragere a răspunderii fostului administrator al societății debitoare, lichidatorul judiciar a pus în vedere creditorilor să avanseze sumele necesare continuării procedurii, însă creditorii nu au răspuns pozitiv acestei solicitări. Aceeași prevedere a fost pusă în discuție și de către judecătorul sindic, astfel cum rezultă din Încheierea dată în ședința publică din data de 04 mai 2009.
Ca urmare a imposibilității identificării de bunuri sau resurse necesare continuării procedurii și stingerii pasivului societății insolvente, lichidatorul judiciar a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Judecătorul sindic a constatat că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din lege, precum și faptul că din probele de la dosar rezultă că societatea nu deține bunuri valorificabile în patrimoniul său, astfel că în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate ca fiind nelegală, în sensul continuării procedurii insolvenței față de debitoare.
În motivare, recurenta invocă prevederile art. 131 din Legea 85/2006, conform cărora: "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Se mai arată că aceste dispoziții sunt exprese, considerând că în speță nu ne aflăm în situația prevăzută de lege care ar justifica închiderea procedurii de lichidare, deoarece nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul debitoarei. Se mai arată că lichidatorul judiciar, prin raportul de activitate prezentat la termenul din data de 11.03.2009, a arătat că "nici până la acest termen, administratorul judiciar nu a reușit să ia legătura cu fostul administrator al debitoarei și nici nu a primit nici un act al debitoarei", menționând că același aspect este reiterat și în raportul de activitate prezentat la termenul din 14.01.2009, în care se relevă că "administratorul judiciar va întocmi raportul privind cauzele care au dus la starea de insolvență, după ce va intra în posesia actelor debitoarei".
Astfel, consideră că închiderea procedurii este prematură în acest stadiu, că se impune mai întâi obținerea actelor, iar dacă este cazul și formularea unei plângeri penale pentru obținerea acestora de la administratorul societății. Arată că în aceste condiții lichidatorul judiciar va putea întocmi un raport privind cauzele care au condus la intrarea în insolvență a societății și eventual identificarea unor fapte care s-ar circumscrie dispozițiilor art. 138 din legea 85/2006, recurenta considerând că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 131, art. 147 din Legea 85/2006, art. 304 pct. 9, art. 304 Cod procedură civilă.
Lichidatorul judiciar - AR MANAGEMENT a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, arătând că motivele recurentei sunt nefondate și netemeinice; că demersurile lichidatorului rezultă din dosarul cauzei, fiind parcurse toate etapele prevăzute în mod imperativ de Legea 85/2006; că recurenta nu a manifestat nici interes și nici rol activ pe parcursul derulării procedurii, timp în care nu a solicitat atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei și nici nu a avansat sumele reprezentând cheltuieli administrative, astfel că tăcerea recurentei față de propunerea de închidere a procedurii în temeiul art. 131 din legea 85/2006, propusă de lichidatorul judiciar și comunicată recurentei prin adresa nr. 15727/07.05.2009, nu putea fi considerată decât ca o acceptare a propunerii lichidatorului judiciar.
Se mai arată că debitoarea nu are sediu, bunuri valorificabile sau fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, fiind o societate dizolvată în temeiul art. 237 din Legea 31/1990, iar atragerea răspunderii nu poate fi probată, nefiind în posesia actelor contabile, judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în sensul închiderii procedurii insolvenței debitoarei în temeiul art. 131 din Legea 85/2006
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurente, a întâmpinării formulate de către lichidator și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
Lichidatorul judiciar al debitoarei a efectuat demersuri pentru identificarea bunurilor mobile sau imobile supuse impozitării, cu care debitoarea ar figura în evidențele fiscale ale Direcției Venituri din cadrul Primăriei Municipiului A, nefiind identificat faptic niciun fel de bun mobil sau imobil; de asemenea, a notificat toate instituțiile bancare din România pentru identificarea și indisponibilizarea conturilor debitoarei, dar nu au fost identificate disponibilități bănești în averea debitoarei.
Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei a fost întocmit în lipsa documentelor financiar contabile, inclusiv a celor primare, astfel că lichidatorul s-a aflat în imposibilitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei.
În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea persoanelor fizice din conducerea societății debitoare, în baza art. 138 din Legea 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie). Lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă acesta consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței comerciale nr. 1089/1.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 octombrie 2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /13.10.2009
Tehn. / 2 ex./13.10.2009
Instanța de fond - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1568/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 124/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
