Practica judiciara insolventa. Decizia 1251/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1251
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 344/S din 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Văzând că, prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 344/S/28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă cererea vizând autorizarea introducerii acțiunii prev. de art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006, formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun.
A fost aprobat raportul întocmit de lichidatorul judiciar.
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului SC SRL, cu sediul social declarat în I,str. - - nr.8,. C,.3,.3,jud. I,având număr de ordine în RC J- și cod unic de înregistrare -.
S-a dispus radierea debitorului SC SRL din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale DGFPJ
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței,
A fost descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
În temeiul art.4 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței,
A fost aprobat decontul prezentat de lichidatorul judiciar și dispune plata către acesta,din fondul de lichidare,a sumei de 2.507,22 lei din care suma de 1307,22 lei cheltuieli de procedură și suma de 1.200 lei remunerație.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor,Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Cererea de autorizare nu întrunește condițiile impuse de prevederile art. 138 alin.3 din Legea nr.85/2006 pentru a fi admisă,prevederi care nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiune în răspundere personală ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor și numai dacă administratorul sau lichidatorul judiciar omit să indice în rapoartele lor cauzele insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Astfel,potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006,în cazul în care în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului,sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență,judecătorul-sindic,la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică,ajuns în stare de insolvență,să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății iar potrivit alin.3 al acestui articol,comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a organelor de conducere ale debitorului numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar omit să indice în raportul lor asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau omit să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Din conținutul acestor prevederi legale rezultă că legitimarea procesuală activă pentru un astfel de demers aparține în primul rând administratorului judiciar sau lichidatorului și doar în subsidiar și cu îndeplinirea anumitor cerințe,comitetului creditorilor.
Pe de alte parte,verificând raportul întocmit potrivit art.20 din Legea nr.85/2006 de către administratorul judiciar rezultă că acesta nu a omis să indice persoanele care se fac vinovate de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ci a arătat că nu a identificat aceste persoane.
Prin urmare,nu se poate vorbi în cauză de o omisiune în sensul prevederilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 care să îndreptățească o eventuală autorizare pentru promovarea unei acțiuni în răspundere,lichidatorul judiciar neputând inventa fapte și persoane vinovate și completa raportul final cu fapte a căror săvârșire nu a putut fi constatată și respectiv autori pe care nu i-a putut identifica,după cum,nu se poate considera ca faptă direct producătoare de prejudicii,omisiunea realizării publicității privire la situațiile financiare prevăzute de lege sau nedepunerea acestora spre verificare organelor fiscale deși,în acest ultim caz,creditorul bugetar avea pârghiile necesare corectării unei astfel de conduite.
Nu în ultimul rând trebuie reținut că dacă datoria fiscală principală, conform afirmației creditorului susținută și cu fișa agentului economic,provine din anul 1999, la data sesizării tribunalului pentru aplicarea procedurii față de debitor -07.04.2008 - termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art.131 din OG nr.92/2003 cu privire la dreptul de aor ecupera era de mult împlinit și aceasta, având în vedere și plățile efectuate de debitor,singurele întreruptive de prescripție și nu emiterea periodic de titluri executorii de către creditor.
Față de considerentele expuse și constatarea că în averea debitorului nu există bunuri sau creanțe care prin valorificare să asigure stingerea pasivului și acoperirea cheltuielilor administrative pe care le presupune prezenta procedură și că în aceste condiții,derularea în continuare a procedurii nu ar avea alt efect decât acela de a genera cheltuieli suplimentare ce ar greva nejustificat fondul de lichidare, cererea de autorizare pentru promovarea acțiunii în răspundere formulate de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iaf ost respinsă și,în baza disp.art.131 din Legea nr.85/2006, a fost admisă propunerea administratorului judiciar privind închiderea procedurii cu toate consecințele prevăzute de lege pentru aceasta.
Pentru activitatea desfășurată în procedură, s-a încuviințat decontul prezentat de lichidatorul judiciar pentru suma de 2.507,22 lei (1.307,22 lei cheltuieli de procedură și 1.200 lei onorariu),plata urmând să se facă în lipsa disponibilităților în contul debitorului,din fondul de lichidare constituit potrivit art.4 din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței nr.344/S/28.05.2009 a Tribunalului Iași - judecător sindic a declarat recurs a municipiului I criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în cursul procedurii, creditorul bugetar a sesizat cu adresa nr. 32084/06.03.2009 lichidatorul judiciar despre actele/faptele/aspectele care, se încadrau în prevederile art. 138 alin. 1 din legea 85/2006, indicând totodată, reprezentanții firmei debitoare, însă acesta nu a răspuns solicitării de a se îndrepta împotriva persoanelor responsabile.
Întrucât lichidatorul judiciar nu a înțeles și nici nu putea fi obligat să reprezinte interesele creditorilor prin promovarea acțiunii specifice, creditorul bugetar a sesizat și solicitat instanței, prin cererea de autorizare, să promoveze acțiunea în răspundere contra persoanelor vinovate de intrarea în incapacitate de plată a societății SRL I și care au creat prejudiciu bugetului de stat.
Netemeinicia hotărârii rezultă și din faptul că, deși existau premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, instanța nu a apreciat corect asupra lor.
Deși s-a formulat cerere de autorizare, în temeiul disp. art. 128 alin. 3, întrucât recurenta deținea elemente probatorii pentru analizarea sancțiunii prevăzute de legea 85/2006, iar lichidatorul judiciar a întocmit raportul asupra clauzelor doar din studiere unor indicatori prezentați pe site MEF, astfel încât nu avea posibilitatea probării unei eventuale cereri de antrenare a răspunderii materiale a organelor de conducere, instanța a respins-o considerând cererea neîntemeiată.
Mai mult decât atât, raportul asupra cauzelor nici măcar nu indică aceste cauze (reale) care au condus debitoarea în stare de insolvență, ci reprezintă o simplă formalitate, un raport în care sunt cuprinse simple afirmații bazate doar pe niște indicatori preluați din site MEF. Or, indicatorii obligatorii a fi publicați pe site nu oferă o imagine clară a ceea ce s-a petrecut în societate și nici nu identifică persoane care să fi scos bani din firmă, ori să fi deturnat fonduri, să fi folosit bunurile și rezultatele financiare ale firmei în folos propriu.
Prin urmare, este nelegală și netemeinică soluția instanței de a respinge solicitarea organului fiscal de a fi autorizat să introducă acțiunea în temeiul disp. art. 138 alin. 1 din Legea 86/2006, în condițiile în care acesta deținea elementele necesare probării acțiunii.
În urma analizei datelor din bilanțurile contabile depuse de către societate, prin reprezentanți legali, s-a constatat că începând cu anul 1999 societatea a început să acumuleze obligații fiscale, a întrerupt prescripția prin efectuarea unor plăți în sume modice, însă conform datelor consemnate și însușite de reprezentanții firmei prin bilanțul depus la 31.12.1999, firma deținea sume importante de bani în conturi în bănci ceea ce ar fi permis stingerea obligațiilor societății față de bugetul de stat.
Acest aspect denotă faptul că reprezentanții societății și-au însușit sumele/rezultatele financiare ale acesteia și s-au sustras de la plata obligațiilor fiscale.
Prin urmare, incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a,c,d, rezultă din aspectele anterior menționate.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare. În fața instanței de recurs, nu au fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 138 alin.(3) din Legea nr. 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.(1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1)".
Considerând că în lipsa constituirii comitetului creditorilor din motive obiective [pentru că nu era îndeplinită condiția impusă de art. 16 alin.(1) sau alin.(4) din Legea nr. 85/2006], legitimarea for mulării cererii de autorizare a formulării cererii întemeiate pe art. 138 alin(1) aparține și creditorilor în mod individual, trebuie complementar, analizate alte două condiții ale autorizării: 1.dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență; 2. dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1).
Or, niciuna dintre aceste două condiții nu este îndeplinită în cauză.
Prin raportul nr. 685/30.12.2008, asupra cauzelor și împrejurărilor care au generat apariția stării de insolvență (filele 86 șu următoarele dosar fond), întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei SC SRL, în respectarea exigențelor art. 20 alin. 2 Legea 85(2006, s-a argumentat că ultimul bilanț a fost depus la organele financiare pentru anul 2004 iar din indicatorii financiari ai acestuia reiese că la acea dată societatea avea datorii mari și pierderi.
Începând din anul 2005 nu au mai fost depuse raportările contabile asupra activităților economice ale debitoarei, la organele fiscale, fără însă a se putea pune o relație directă între această inacțiune și provocarea stării de insolvență a debitoarei. Mai mult, societatea debitoare a fost dizolvată de drept potrivit Legii 359/2004 astfel că nu există un raport de cauzalitate în această faptă și starea actuală de insolvență a debitoarei.
În cuprinsul raportului nr.685/30.12.2008 se evidențiază că nu au fost identificate persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, motiv pentru care s-a apreciat că nu se justifică promovarea acțiunii prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006.
În măsura în care în raportul de activitate anterior au fost examinate împrejurările care pledează pentru nepromovarea unei acțiuni întemeiată pe art. 138 lin. 1 din Legea nr. 85/2006, nu se poate susține lipsa factuală a acestor analize.
În aceste condiții, împrejurarea că lichidatorul nu a putut, în mod obiectiv, să determine circumstanțele instalării insolvenței ca imputabile unei anumite persoane implicate în conducerea sau organizarea activității debitorului, în lipsa materialului documentar, nu poate fi considerată o omisiune din partea acestuia, iar în acest context, a analiza de ce lichidatorul nu a acționat cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006, devine un aspect redundant.
Așa cum și judecătorul-sindic a apreciat, omisiunea, presupune lipsa oricărei referiri la situația cauzală, atunci când premisele cunoașterii sale sunt asigurate, putând caracteriza atitudinea lichidatorului ca făcând domeniul pasivității culpabile.
Omisiunea lichidatorului de a arăta, în raportările sale, cauzele care au generat insolvența sau de a arăta persoanele vinovate de intrarea societății comerciale în procedură trebuie să fie de natură a crea o situație inechitabilă pentru creditori, în sensul în care prin inacțiunile lichidatorului, aceștia nu-și pot exercita dreptul la informare reală și dreptul de a acționa.
Or, în măsura în care premisele informării nu sunt asigurate, întrucât lipsa documentelor lipsește de obiect cercetările lichidatorului, sau, dacă lichidatorul a analizat diligent documentația pusă la dispoziția sa fără a putea formula concluzii pertinente asupra autorului unor fapte ilicite sau vinovăției anumitor persoane, nu se poate considera că ceilalți participanți la procedură sunt vătămați în drepturile lor și astfel, finalitatea procedurii nu mai poate fi atinsă.
În cauza dedusă judecății, nu doar că lichidatorul a prezentat observațiile și concluziile sale asupra circumstanțelor care au permis instalarea insolvenței, dar recurenta a avut posibilitatea informării asupra acestor constatări și chiar a contestării lor, rămânând în pasivitate, deci acceptând concluziile acestuia.
Mai mult, cercetând cererea de autorizare a creditorului a municipiului I, Curtea a constatat că aceasta nu a avut o motivare cauzală de substanță, partea arătând că instanța ar trebui să acorde creditorilor posibilitatea acționării individuale, acționare, care, așa cum s-a arătat în aceste considerente, nu este cunoscută decât subsidiar și condiționat.
În consecință, Curtea a apreciat această critică din recurs ca fiind nefondată.
Succesiunea măsurilor luate de către instanța de fond apare astfel, logică și justificată în raport cu situația factuală considerată, de aceea, Curtea a considerat că aspectele criticate în recurs, referitoare la greșita interpretare și aplicare s legii de către prima instanță sunt lipsite de fundament.
Astfel, în baza dispozițiilor art. 312 alin.(1) Cod procedură civilă a respins recursul formulat de creditoarea, împotriva sentinței comerciale nr. 334 din 28,ai 2009 pronunțată de judecătorul-sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 344/S din 28 mai 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
28.11.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1212/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1276/2009. Curtea de... → |
|---|
