Practica judiciara insolventa. Decizia 1258/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1258
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. 5 din 08 ianuarie 2007 Curții de APEL IAȘI - Secția Comercială pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul, lipsă fiind intimatul-debitor SC SA și lichidatorul judiciar SC Reorganizare Lichidare
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, contestația în anulare este la al 3-lea termen de judecată, netimbrată cu suma de 10 lei taxă judiciară fiscală și 0,15 lei timbrul judiciar mobil, tardiv introdusă.
Contestatorul depune la dosar chitanța nr. - din 20.10.2009 privind taxa judiciară fiscală în sumă de 10 lei și timbrul judiciar mobil în valoare de 0,15 lei și motivele contestației în anulare.
Instanța invocă, din oficiu, excepția tardivității contestației în anulare formulată de.
Contestatorul apreciază că, contestația în anulare a fost depusă în termenul legal prevăzut de lege.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocată, din oficiu.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin decizia nr. 5 din 8 ianuarie 2007 Curtea de Apel Iași - Secția comercială a respins recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 239 din 23 august 2006 Tribunalului Vaslui - judecător sindic, hotărâre pe care a menținut-
Pentru a se pronunța astfel, curtea a reținut că din înscrisurile depuse rezultă starea de insolvență a recurenților - pârâți, și, în conformitate cu dispozițiile Legii 85/2006 și ale raportului final al lichidatorului și culpa administratorilor în ajungerea societății comerciale în faliment, atrăgând astfel răspunderea materială a acestora, conform art. 138 lit. c) din Legea 85/2006, urmând ca o parte din pasivul acestui debitor - - să fie acoperit de recurent și ceilalți doi administratori.
Motivul de recurs invocat de, respectiv compensarea debitului stabilit de instanță ca pasiv în sarcina sa și celorlalți doi administratori cu suma ce ar avea de recuperat de la - 245.217 RON (pct-8 din Bilanțul General al creanțelor debitoarei ) nu este fondat și nici legal, întrucât compensările se fac - eventual - în cadrul executării și nici într-un caz în cadrul acțiunii declanșate de B în prezenta cauză.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare recurentul, invocând articolul 318 Cod procedură civilă, arătând că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și că instanța - respingând recursul - a omis să cerceteze motivele de nelegalitate și netemeinicie susținute în apărare.
învederează că cererea nr. 15.621 din 05.06.2006, înregistrată la Tribunalul Vaslui cu nr. 36/F/2004, prin care a fost solicitată atragerea răspunderii patrimoniale în solidar a acționarilor -, este inadmisibilă, fiind făcută de o parte care nu are calitate procesuală în această cauză, potrivit legii.
Astfel, conform dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, dreptul de a solicita atragerea răspunderii membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolventă a debitorului, revine administratorului judiciar sau lichidatorului, iar în conformitate cu alin. 3 al aceluiași articol Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul sau asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolventă a patrimoniului debitorului persoana juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie.
Contestatorul susține că este unul dintre creditorii -, înscris la masa credală cu suma de 6.060 USD, creanța nerecuperată fiind de 5.074 USD și că nu avea niciuna dintre calitățile cerute de lege, respectiv de administrator judiciar sau de lichidator și nu reprezenta nici comitetul creditorilor, motiv pentru care nu putea reprezenta în justiție interesele și voința tuturor creditorilor, prin lipsa calității procesuale active.
De asemenea, chiar dacă el era acționar majoritar în cadrul -, având o cotă de 95% din acțiuni, motivarea cererii, precum că "pârâții, în calitate de administratori, au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, conform art. 138 lit. c) din Legea 85/2006", în baza căreia a cerut și a obținut răspunderea patrimonială a acționarilor, conform art. 138 lit. c) din Legea 85/2006, nu are nici un temei și nu a fost demonstrată în nici un fel, pe parcursul procesului sau din probele existente la dosar. Dimpotrivă, din raportul Comisiei de Cenzori privind Situația Financiară, încheiat pentru C - SA. la data de 31.12.2003, se menționează fără echivoc că: "situația financiară este regulamentară, sinceră și dă o imagine fidelă a rezultatului situației financiare și patrimoniului societății" raport întocmit de cenzorii, și (toți funcționari ai V).
Urmare a faptului că societatea a pierdut contracte externe de desfacere au apărut și problemele de natură financiară, situație care nu-i poate fi imputată lui în calitatea de acționar pe care o avea, susține contestatorul. pretinde că potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, atragerea răspunderii este îndreptată împotriva membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului, situație în care el nu se află.
susține că contestația în anulare este o cale de atac extraordinară de retractare, creată de lege numai pentru remedierea unor greșeli materiale; ori, prin faptul că atât instanța de fond cât și cea de recurs nu au cercetat probele în apărare, înaintate de către societate, care ar fi stabilit exact responsabilitățile pentru starea de insolvență în care a ajuns -, consideră că s-a comis astfel o eroare materială gravă, care trebuie îndreptată în cel mai scurt timp.
În decizia nr. 5/08.01.2007, Secția Comercială a Curții de APEL IAȘIa reținut că potrivit dispozițiilor art. 998 cod civil "orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l "repara", iar conform art. 72 și 73 din Legea nr. 31/1990 " administratorii sunt solidar răspunzători față de societate, pentru pagubele produse prin fapte proprii".
Art. 998 Cod civil face responsabil pe om pentru prejudiciul ce a cauzat prin faptul său numai atunci când acest lucru i se poate imputa ca o greșeală, ori în cazul său - pretinde contestatorul - atât timp cât nu există nici o dovadă că în calitatea de administrator (cum a fost "stabilită" de ) ar fi dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, nefiind o concluzie a judecătorului sindic dată într-o sentință civilă în dosar, a lichidatorului judiciar sau a comitetului creditorilor, ci doar un punct de vedere al unuia dintre mulții creditori înscriși la masa credală, respectiv al, care și-a recuperat o parte din creanță și care nu are calitate procesuală în această cauză, cererea acestuia era inadmisibilă.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Din oficiu, curtea de apel a pus în discuție tardivitatea contestației în anulare, excepție în legătură cu care reține următoarele:
Potrivit articolului 319 alineat 2 Cod procedură civilă, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită (cum este și decizia nr. 5 din 2007 Curții de APEL IAȘI - Secția comercială) contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. În speță, de la 8 ianuarie 2007, când s- pronunțat decizia în recurs, a trecut mai mult de un an, contestația în anulare fiind tardivă.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 319 alineat 2 și 103 (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge contestația în anulare - ca tardivă - reținerea acestei excepții împiedicând examinarea aplicabilității art. 318 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge - ca tardivă - contestația în anulare formulată de împotriva deciziei nr. 5 din 8 ianuarie 2007 Curții de APEL IAȘI - Secția Comercială, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
01.12.2009
Curtea de APEL IAȘI
Jud.
Jud.
Jud.
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 922/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 110/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
