Practica judiciara insolventa. Decizia 1259/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 1259
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 2: Mariana Moț
JUDECĂTOR 3: Radu Mateucă Mateucă
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului formulat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței nr. 950/30 iunie 2009, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL prin lichidator TG J și intimatele-creditoare TG J și ITM TG J, având ca obiect închiderea procedurii de insolvență.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederând că recursul este formulat și motivat în termen în temeiul art. 8 alin.2 din Legea nr.85/2006, iar recurenta a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 alin. 2.pr. civ.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare.
CURTE A:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 25 mai 2009, lichidatorul judiciar Tg.J a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună închiderea procedurii simplificate a falimentului deschisă împotriva debitorului SC SRL, radierea debitorului de la registrul comerțului, descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri cu privire la procedură.
Prin sentința nr. 950/30 iunie 2009, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Gorj, în dosarul nr- a fost admisă cererea pentru închidere procedură faliment formulată de lichidatorul Tg.J, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului SC SRL cu sediul in com. sat, jud.G,CUI -, J-. În temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL și radierea debitorului din evidențele ORC În temeiul art. 136 din Legea nr.85/2006, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri cu privire procedură, debitor și averea lui, creditorii, titularii de garanții, acționari sau asociați.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că AVAS a formulat obiecțiuni la raportul asupra cauzelor si împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență si acestea au fost respinse prin sentința 789/2.06.2009.
De asemenea, a mai reținut că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 1488/10.10.2008, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, astfel încât, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, a apreciat că se impune închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului de la registrul comerțului, cu aplicarea in cauză a dispozițiilor art. 136 din Legea 85/2006.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs creditoarea AVAS B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta susține că în mod greșit judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței, fără a se dispune antrenarea răspunderii administratorului social.
Prin urmare, deși recurenta a învederat judecătorului sindic că se impune formularea unei cereri de atragere a răspunderii, lichidatorul nu și-a îndeplinit obligația de a convoca comitetul creditorilor în vederea analizării oportunității formulării unei astfel de cereri.
Mai mult decât atât, judecătorul sindic a apreciat în mod greșit că este suficientă afirmația lichidatorului potrivit căreia nu sunt elemente care să conducă la aplicarea dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006.
Apreciază recurenta creditoare că fostul administrator social a săvârșit fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.c din Legea 85/2006, în sensul că a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, culpa acestuia fiind prezumată.
Mai arată recurenta creditoare că judecătorul sindic, în virtutea rolului său activ, avea obligația să îi acorde acesteia posibilitatea de a introduce o cerere de autorizare a formulării unei cereri întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea 85/2006.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozițiile art.304 și urm pr.civ. Curtea constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.138 alin.3 din Legea 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Rezultă, așadar, că cererea privind autorizarea introducerii acțiunii în răspundere, întemeiată pe dispozițiile art.138, poate fi formulată de comitetul creditorilor, în condițiile în care administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul său persoanele culpabile de starea de insolvență, ori dacă aceste persoane au fost nominalizate în raport, lichidatorul a omis să formuleze acțiunea și răspunderea acestor persoane amenință să se prescrie.
În speță, lichidatorul a analizat în raportul său cauzele care au determinat starea de insolvență a debitoarei și a precizat că aceasta nu se datorează vreunei persoane din cele menționate la art.138 din Legea 85/2006.
Mai mult decât atât, conform textului de lege redat mai sus, acțiunea prevăzută de art.138 din Legea 85/2006 poate fi introdusă direct de comitetul creditorilor în condițiile arătate mai sus.
Comitetul creditorilor se poate întruni la cererea oricăruia dintre aceștia, întrucât convocarea comitetului creditorilor nu este atribuția exclusivă a lichidatorului sau administratorului judiciar.
Recurenta creditoare a formulat în speță doar un punct de vedere cu privire la opinia lichidatorului potrivită căreia nu există elemente de antrenare a răspunderii, dar nu a urmat procedura prevăzută de lege pentru a formula o cerere de autorizare și respectiv de antrenare a răspunderii întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea 85/2006.
În lipsa unei astfel de cereri, judecătorul sindic și-ar fi depășit atribuțiile prevăzute de lege, dacă ar fi dispus altfel.
Mai mult decât atât, recurenta creditoare a formulat obiecțiuni la raport, care au fost respinse irevocabil prin sentința 789 din 2.06.2009.
Față de cele arătate mai sus, Curtea urmează ca în baza art.312 pr.civ. să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea AVAS B, cu sediul în B, sector1,--11, împotriva sentinței nr. 950/30 iunie 2009, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL prin lichidator TG.J, cu sediul în Tîrgu J,- (Complexul Comercial ), județul G și intimatele-creditoare TG J, cu sediul în Tîrgu J,-, județul G și ITM TG J, cu sediul Tîrgu J, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, Mateucă |
Grefier, |
25 Octombrie 2009
Red.jud.MM/13.11.2009
Jud. Fond.
Ex. 3 tehnored.
Președinte:Tudora DrăceaJudecători:Tudora Drăcea, Mariana Moț, Radu Mateucă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1186/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1299/2009. Curtea de... → |
|---|
