Practica judiciara insolventa. Decizia 1263/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 1263
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 2: Lotus Gherghină
JUDECĂTOR 3: Doina Lupea
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței nr. 839 din 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr- (nr. în format vechi -), în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL J/- CF - prin lichidator TG J, având ca obiect închidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Constată că prin sentința nr.839/27 mai 2008, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Tg.J desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL
În temeiul art. 131 din Legea 85/2006, s-a închis procedura falimentului debitorului și s-a dispus radierea debitorului SC SRL M din Registrul Comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr.33/15 ianuarie 2008, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din Legea nr.85/2006, iar din informațiile furnizate de instituțiile abilitate rezultă că debitoarea nu are în patrimoniu bunuri mobile sau imobile.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea AVAS B, criticând- ca netemeinică și nelegală, invocând în drept dispozițiile art.299 Cod pr. civilă, Legea 85/2006 și prevederile OUG 95/2003, aprobată prin Legea 557/2003.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.131 din Legea 85/2006, fără a avea în vedere că lichidatorul judiciar nu a formulat cerere de antrenare răspunderii materiale, în temeiul art.138 din Legea 85/2006 și fără a proceda la convocarea comitetului creditorilor pentru ca acesta să uzeze de prerogativa conferită de lege, aceea de a formula cererea de antrenare a răspunderii materiale membrilor organelor din conducerea debitorului.
O altă critică a vizat faptul că lichidatorul nu a întocmit raportul final, deși avea această obligație potrivit art.129 din Legea 85/2006 și nu a analizat cauzele instituirii insolvenței societății.
Recurenta a susținut că se impunea antrenarea răspunderii fostului administrator, în condițiile în care speța se înscrie în sfera de aplicabilitate a art.138 alin.1 lit.c din Legea 85/2006, iar răspunderea administratorului este contractuală, culpa sa fiind prezumată, potrivit art.1082 Cod civil. A invocat dispozițiile art.1080 alin.1 Cod civil, coroborat cu art.1600 Cod civil, art.72 din Legea 31/1990, republicată, art.1540 cod civil și art.374 Cod comercial, referitoare la răspunderea contractuală, mandat și obligații ale administratorului.
Examinând sentința pronunțată, prin prisma motivelor de recurs formulate și dispozițiilor legale invocate, Curtea reține că recursul este nefondat.
Astfel, se constată că măsurile dispuse de judecătorul sindic prin sentința nr.839/27.05.2008 își au temeiul în dispozițiile art.131 din Legea 85/2006, potrivit cărora n orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Închiderea procedurii, în orice fază a acesteia, în conformitate cu prevederile art.131 din Legea 85/2006, este condiționată, deci, de inexistența unor bunuri în averea debitorului, situație existentă în litigiul dedus prezentei judecăți, ori de faptul că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative, precum și de refuzul creditorilor de a avansa sumele necesare continuării procedurii.
Într-un astfel de caz, legiuitorul nu a impus întocmirea unui raport final, asemenea înscris fiind obligatoriu a fi realizat, potrivit art.129 alin.1 din Legea 85/2006, doar după ce "bunurile din averea debitorului au fost lichidate".
Scopul urmărit prin întocmirea raportului final este prevăzut de art.130 din Legea 85/2006 și constă în aceea că permite lichidatorului judiciar să realizeze distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului.
Un asemenea scop nu poate fi atins în prezenta cauză, în condițiile în care s-a constatat inexistența vreunui bun în averea debitorului.
Criticile referitoare la neexercitarea de către lichidatorul judiciar a prerogativelor conferite de art.138 din Legea 85/2006 și la neconvocarea comitetului creditorilor și analizarea incidenței în speță a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 din lege, sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Potrivit art.138 alin.3 din Legea 85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.
Potrivit art.17 alin.2 din același act normativ comitetul creditorilor se întrunește lunar și, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz, ori a cel puțin 2 dintre membrii săi, ori de câte ori este necesar.
Deci, dacă aprecia că lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau, nimic nu împiedica recurenta, în calitate de creditor, să convoace comitetul creditorilor pentru a hotărî dacă este necesar să adreseze judecătorului sindic o cerere în vederea autorizării introducerii acțiunii prevăzută la art.138 alin.1 din lege.
Promovarea unei cereri de antrenare a răspunderii materiale întemeiată pe dispozițiile legale menționate mai sus era condiționată însă de probarea existenței răspunderii civile delictuale a membrilor organelor de conducere ale societății debitoare și raportului de cauzalitate între fapta acestora și prejudiciul suferit de averea debitorului și consecutiv, de creditori.
Cum o astfel de cerere nu a fost promovată de lichidatorul judiciar, iar comitetul creditorilor nu a solicitat să fie autorizat să o introducă, judecătorul sindic nu se putea sesiza și nici nu putea analiza din oficiu săvârșirea de către administratorul social a vreuneia din faptele prevăzute de art.138 din Legea 85/2006.
În considerarea celor arătate, Curtea, constată că sentința atacată este legală și temeinică, neputând fi reținute criticile invocate, astfel încât, în baza artr.312 alin.1 Cod pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta creditoare AVAS B, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței nr. 839 din 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr- (nr. în format vechi -), în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL J/- CF -, prin lichidator TG J, cu sediul în Tg.J,-, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red. Jud.
jud. Fond
tehnoredactat /4ex./18.11.2008
22 Octombrie 2008
Președinte:Carmen MladenJudecători:Carmen Mladen, Lotus Gherghină, Doina Lupea
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 931/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1453/2008. Curtea de... → |
|---|
