Practica judiciara insolventa. Decizia 1275/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1275
Ședința publică din 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea - SRL, cu sediul în mun. B,-, jud. B, împotriva încheierii din 16 aprilie 2009, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - 2000 SRL
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru creditoarea recurentă și avocat pentru debitoarea intimată.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, învederându-se că recurentă a depus la dosar chitanța nr. - din 24.06.2009 în valoare de 20 lei cu care făcut dovada timbrării recursului iar debitoarea intimată a depus la dosar note de concluzii.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reprezentatul creditoarei recurente a solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate în scris la dosar, arătând că suma de 40 lei taxa judiciară de timbru nu se impunea a fi achitată în cauză.
Referitor la onorariul de 8000 lei, a arătat că acesta nu reflectă realitatea asistenței juridice furnizate de avocat intimatei și că actele depuse în susținere - factura fiscală și ordinul de plată - fără depunerea contractului de asistență juridică, sunt total insuficiente pentru probarea activității desfășurate. A mai arătat că se impunea depunerea la dosar a unui decont cu numărul de ore alocate studiului, pentru a se verifica, funcție de onorarilor, cuantumul corect.
Avocat pentru debitoarea intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că obligația părții care a pierdut procesul este fundamentată pe ideea de culpă și răspunderea civilă delictuală, cel ce a pierdut procesul, trebuind să despăgubească partea care a suferit ca urmare a demersurilor sale.
Precizează că recurenta, în baza aceluiași contract, a introdus la instanță mai multe dosare; că acest contract nu există în realitate, ca și pretinsele relații cordiale dintre părți.
Cu privire la taxa de timbru, arătat că aceasta era necesară pentru soluționarea contestației, iar cu privire la cuantumul onorariului, arată că a fost necesară analiza contabilă din anul 2000; că societatea avut tot timpul în proprietate aceste bunuri.
A mai arătat că instituția cheltuielilor de judecată trebuie să aibă și un rol sancționator pentru exercitarea cu rea credință a drepturilor constituționale procesuală, că nivelul cheltuielilor nu este excesiv, ridicându-se la 20% din valoarea obiectului litigiului și că la nivelul Baroului sau la nivelul UNBR nu există tabele cu onorarii minimale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 1102/40 din 4.03.2009, creditoarea - SRL B, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - 2000 SRL B, pentru o creanță de 40.000 lei, din care 18.564 lei chirie restantă și 21.436 lei dobânzi - penalități de întârziere plus cheltuieli de judecată.
În motivare, creditoarea arată că debitoarea refuză să-i achite creanța pretinsă, rezultând din contractul de comodat încheiat în anul 2000, fiind în incapacitate de plată.
Debitoarea, în termen legal, a formulat contestație privind încetarea plăților, invocând faptul că nu a încheiat niciodată actul adițional de care se prevalează creditoarea, astfel încât creanța pretinsă nu este certă, lichidă și exigibilă și nici nu este în stare de insolvență.
Prin adresa depusă la dosar la data de 24.03.2009, creditoarea a arătat că renunță la judecata cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Prin încheierea de ședință din 16.04.2009, Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin judecătorul sindic a luat act de renunțarea la judecată formulată de creditoare, conform art. 246 cod pr. civilă.
În ceea ce privește contestația la încetarea de plăți formulată de debitoare, judecătorul sindic a constatat că a rămas fără obiect.
Totodată, judecătorul sindic a obligat creditoarea să-i plătească debitoarei suma de 8.040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs creditoarea.
În motivare, recurenta critică încheierea pentru nelegalitate, arătând că eronat judecătorul sindic a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, deși suma de 40 lei achitată de intimată reprezentând timbrajul nu a fost impusă și este nejustificată plata diferenței pentru o persoană fizică, aceasta neavând nici o calitate în cauză.
Totodată recurenta precizează că judecătorul sindic nu a cenzurat pretențiile exagerate ale debitoarei, obligând-o, în mod abuziv la plata onorariului de 8.000 lei, deși această sumă nu reflectă realitatea asistenței juridice, față de redactarea doar a unei contestații superficiale, cu atât mai mult cu cât la data formulării contestației, la dosar era deja depusă cererea de renunțare la judecată.
Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive se circumscriu art. 304 pct.9 cod pr. civilă, curtea constată că este nefondat.
Motivul invocat de recurentă privind obligarea sa eronată la plata taxei judiciare de timbru de 40 lei achitată de debitoare pentru contestația depusă, deși nu i s-a impus aceasta este nefondat, întrucât această taxă judiciară de timbru este instituită prin art. 6 din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare iar art. 20 al. 1 din aceeași lege prevede expres că " taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", al. 2 al aceluiași text legal prevăzând imperativ " dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată".
Așadar, cum debitoarea intimată și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru, conform art. 20 alin. 1 din actul normativ menționat, nefiind necesar a i se pune în vedere această obligație, de către judecătorul sindic, în mod corect creditoarea a fost obligată la plata sumei respective către debitoare, prin reprezentanta acesteia, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Nu poate fi primit nici cel de-al doilea motiv de recurs conform căruia judecătorul sindic nu a cenzurat onorariul avocațial pretins de către debitoare, suma la care fost obligată fiind exagerată și nejustificată.
Astfel în ceea ce privește dovada plății apărătorului ales, Curtea constată că intimata a făcut dovada plății acestuia cu factura fiscală aflată la 23 dosar fond și ordinul de plată aflat la fila 24 dosar fond.
Cât privește nivelul onorariului achitat, curtea constată că justificarea acestuia nu este dată de durata procesului, sumarul paginilor ce se impun lecturate sau redactate, ci de complexitatea litigiului.
Ori relevant în cauză este faptul că pretinsele raporturi dintre părți, așa cum arată intimata prin întâmpinarea depusă, datează din 2000, fapt ce a necesitat din partea apărătorului ales, studierea mai multor înscrisuri, acte contabile, etc, (nicidecum doar a cererii de declanșare a procedurii) pregătirea apărării, formulării contestației, pregătindu-se și pentru a solicita înscrierea în fals a actelor de care s-a prevalat creditoarea, acestea constituind, în opinia debitoarei "niște falsuri grosolane".
De altfel, onorariul avocațial se raportează și la valoarea obiectului litigiului iar faptul că recurenta depus la dosar cerere de renunțare la judecată înainte de prima zi de înfățișare, astfel încât contestația debitoarei a fost nejustificată, este irelevant atâta timp cât debitoarei nu i s-au comunicat decât copiile acțiunii și a actelor anexă, luând cunoștință de renunțarea la judecată doar la prima zi de înfățișare, după depunerea contestației în termenul legal de 10 zile.
Față de cele învederate, cum judecătorul sindic în mod corect făcut aplicațiunea art. 274 cod pr. civilă, criticile recurentei apar ca fiind nefondate și cum din oficiu, nu se constată motive de ordine publică, recursul de față urmează fi respins ca nefondat, în conformitate cu disp. art. 312 cod pr. civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea - SRL, cu sediul în mun. B,-, jud. B, împotriva încheierii din 16 aprilie 2009, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - 2000 SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru președintele completului
aflat în CO, semnează
președintele instanței
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/14.07.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Nastasi Dorina
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 256/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 204/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
