Practica judiciara insolventa. Decizia 204/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 204/2010
Ședința publică din data de 01 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea SC SRL împotriva sentinței civile nr. 2993 din 06.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii insolvenței - recurs împotriva hotărârii de completare a dispozitivului.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic pentru recurentă, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta recurentei depune la dosar copia fluturașului (9) și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 274.pr.civ. În susținerea se arată că obiectul contractului consta în reprezentarea societății doar în prezentul dosar iar în situația în care contestația va fi admisă, respectiv cererea creditoarei respinsă, angajatorul datorează salariatului cu titlu de primă suma de 1000 lei net, sumă justificată cu copia fluturașului (9) și contractul individual de muncă, 60-61 din dosarul de fond. Totodată, se arată că, durata contractului de muncă este nedeterminată întrucât la momentul angajării nu se cunoaște cu exactitate durata procesului. Se susține că, este adevărat că salariatul se plătește de angajator, dar în cazul de față salariatul este plătit doar pentru a reprezenta societatea în prezentul dosar, prin urmare este o cheltuială pe care debitoarea a făcut-o, ocazionată de prezenta cauză și ca atare, potrivit dispozițiilor art. 274.pr.civ partea căzută în pretenții va fi obligată la plata oricăror cheltuieli efectuate de partea care a câștigat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2993 pronunțată la data de 06.10.2009 de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, a fost dmisă, in parte, cererea de completare a dispozitivului formulata de debitoarea SC SRL.
A fost obligată creditoarea SC SRL sa plateasca debitoarei SC SRL suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
A fost respinsă cererea debitoarei avind ca obiect plata sumei de 1835 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că rin p. cererea formulată de debitoarea SC SRL s-a solicitat completarea dispozitivului Sentintei Comerciale nr. 2716/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr-, în sensul de a se soluționa cererea debitoarei avînd ca obiect obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.874,30 lei, constînd in taxa judiciară de timbru, timbu judiciar și cheltuieli salariale aferente plății salariului consilierului juridic.
În motivarea cererii debitoarea a arătat ca prin contestația formulată a solicitat și cheltuieli de judecată. La contestație a fost anexata taxa judiciară de timbru de 39 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, iar la termenul de judecată din data de 3.03.2009 s-a depus la dosar copia contractului individual de muncă al consilierului juridic din care rezultă ca angajatorul datorează consilierului salariu cu titlu de primă o sumă de 1000 lei.
În drept au fost invocate prevederile art. 281 indice 2 pr.civ.
La termenul de judecată din data de 6.10.2009, reprezentanta creditoarei a arătat că este de acord cu cererea de completare a dispozitivului, însă in limita sumei ce reprezintă taxă judiciară de timbru și timbu judiciar deoarece salariul datorat de angajator consilierului juridic nu intră in categoria cheltuielilor de judecată.
Din actele dosarului, judecătorul sindic a reținut că prin Sentința Comercială nr. 2716/2009 pronunțată în dosar nr-, judecatorul sindic a admis contestația formulată de debitoarea SC SRL și a respins cererea privind deschiderea procedurii insolvenței formulată de creditoarea SC SRL.
Prin contestația formulată debitoarea a solicitat și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, aspect asupra căruia judecătorul sindic nu s-a pronunțat.
Conform art. 281 indice 2 pr.civ. dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotarârii în același termen în care se poate exercita calea de atac a apelului sau recursului împotriva acelei hotărâri.
Sentința Comercială nr. 2716/2009 a fost comunicată debitoarei la data de 13.07.2009, iar cererea de completare a dispozitivului a fost formulată la data de 22.07.2009, in cadrul termenului de 10 zile în care se putea exercita calea de atac a recursului.
Judecătorul sindic a procedat la analizarea cererii debitoarei de obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, apreciind ca această cerere este intemeiată deoarece creditoarea a cazut în pretenții ca urmare a respingerii cererii formulate avînd ca obiect deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare. Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, judecătorul sindic apreciază că cererea debitoarei este întemeiat numai cu privire la suma de 39,3 lei reprezentînd contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbului judiciar. Instanța urmează a respinge cererea debitoarei de obligare a creditoarei la plata sumei de 1835 lei reprezentînd contravaloarea drepturiloe salariale ale consilierului juridic care a reprezentat interesele debitoarei în prezenttul litigiu. Din prevederile art. 274 pr.civ. rezultă că se includ în categoria cheltuielilor de judecată taxele de timbru, taxele de procedura și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
Debitoarea a încheiat cu d-na --, contractul individual de muncă pe durată nedeterminată nr.1/4.01.2009, obiectul contractului constînd în reprezentarea societății debitoare în dosarul nr-, iar funcția angajatului fiind aceea de consilier juridic. Salariul brut al consilierului juridic a fost stailit la suma de 150 lei/lunar.
Conform art. 1 din Legea 514/2003 consilierul juridic asigura apararea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor juridice de drept privat, in slujba carora se afla. Consilierul juridic poate fi angajat în muncă și are statutul de salariat, conform art. 3 din același act normativ. Avînd calitatea de salariat al societății debitoare, drepturile salariale cuvenite consilierului juridic se achită de angajator, iar aceste drepturi salariale nu intră în categoria cheltuielilor de judecata care pot fi acordate în baza art. 274 pr.civ.
Față de considerentele reținute, instanța a admis, în parte, cererea de completare a dispozitivului formulata de debitoarea SC SRL și a obligat creditoarea SC SRL sa plateasca debitoarei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Cererea debitoarei avind ca obiect plata sumei de 1835 lei cu titlu de cheltuieli de judecata a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs SRL solicitând admiterea recursului, modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor așa cum a fost formulată.
Motivarea recursului s-a realizat prin invocarea faptului că a fost depus în probațiune atât taxa de timbru și timbru judiciar a căror contravaloare se solicită cât și contractul individual de muncă a consilierului juridic potrivit căruia obiectul acestuia este reprezentarea societății de către angajată în acest dosar existând și clauza potrivit căreia în ipoteza admiterii contestației respectiv respingerii cererii creditoarei angajatorul datorează salariatului cu titlu de primă suma de 1000 lei net.
Instanța în soluționarea cererii de completare a dispozitivului a interpretat greșit dispozițiile art.274 pr.civ. și art.1 și 3 din Legea nr.514/2003 întrucât în speță nu este vorba de drepturi salariale ci de prima stabilită prin convenție.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Contractul individual de muncă înregistrat sub nr.1/04.01.2009 încheiat între SRL și cuprinde clauzele stabilite de părți referitoare la reprezentarea societății în dosarul nr- la Tribunalul Comercial Cluj stabilindu-se un salariul lunar brut de 150 lei iar în categoria alte clauze s-a stabilit că în cazul câștigării procesului se acordă o primă în cuantum de 1000 lei net, contractul fiind încheiat pe o durată nedeterminată.
Prima instanță a reținut în mod corect că în raport de calitatea de salariat al societății debitoare drepturile salariale sunt achitate de către angajatori iar aceste drepturi nu intră în categoria cheltuielilor de judecată.
Înscrisul prezentat în probațiune în fața instanței de recurs reprezentând extras din statul de plată confirmă că suma stabilită cu titlu de primă a fost considerată ca fiind un drept salarial și a fost plătit ca atare fiind reținute toate obligațiile în raport de această determinare.
Susținerile recurentei vizând împrejurarea că această primă salarială nu este un drept salarial nu pot fi primite, acesta fiind statutul și modalitatea de exercitare a profesiei chiar dacă înscrierea acestui drept în contractul de muncă s-a realizat la capitolul alte clauze.
Recursul apare ca atare ca fiind nefondat prima instanță interpretând corect atât dispozițiile art.274 pr.civ. cât și cele ale art.1 din Legea nr.514/2003 astfel că în temeiul dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat deSRLîmpotriva sentinței civile nr.2993 din 06.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat deSRLîmpotriva sentinței civile nr.2993 din 06.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./03.02.2010.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1275/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 499/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
