Practica judiciara insolventa. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.128/
Ședința Publică din data de 02.03.2009
PREȘEDINTE: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Sarmisegetuza Tulbure
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
GREFIER: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea B, cu sediul în,--11, împotriva sentinței comerciale nr.780/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL B cu sediul în B,- și prin lichidator judiciar CIPI, cu sediul în B,-, intimații-creditori SC DE MEDIA SRL cu sediul în B, sect.3,-, -bis,.1,.136, SC SRL B, cu sediul în B,-, SC SRL B, cu sediul în B,- și SC SRL cu sediul în O,-, jud.B și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila, cu sediul în str.dul - nr.18, parter.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxelor judiciare și că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs invocate.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.780/20.11.2008 pronunțată de JUDECĂTOR 3: Valentina Vrabie l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brăilas -au respins ca nefondate obiecțiunile la raportul final formulate de creditoarea
S-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar B și, în temeiul art.132 alin.2 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii generale de faliment a debitoarei SC SRL și radierea acesteia din Registrul Comerțului.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea hotărârii creditorilor debitoarei de pe lângă Tribunalul Brăila pentru efectuarea mențiunii de radiere precum și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței s-a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitoare și averea acesteia, creditori, titulari de garanții, asociați.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a motivat referitor la obiecțiunile formulate de creditoarea că solicitarea acesteia privind conținutul raportului final este neîntemeiată implicând tergiversarea cauzei prin reluarea unor etape deja parcurse.
Întrucât în cauză nu s-a indicat de către creditoare care este fapta ilicită care ar putea atrage răspunderea patrimonială solicitată, judecătorul-sindic a considerat că obiecțiunile formulate din acest punct de vedere reprezintă doar susțineri generice și neîntemeiate.
Referitor la solicitarea de a se convoca de către lichidatorul judiciar adunarea creditorilor în vederea analizării oportunității introducerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator judecătorul-sindic a reținut că acest fapt nu este necesar întrucât nici unul dintre creditorii care fac parte din comitetul creditorilor nu a formulat obiecțiuni iar creditorul majoritar B a fost de acord cu închiderea procedurii de faliment a debitoarei.
În ceea ce privește închiderea procedurii a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 132 alin.2 din Legea privind procedura insolvenței.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs creditoarea înregistrat sub numărul unic - pe rolul Curții de Apel Galați.
A criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 pr.civ. dispunând închiderea procedurii fără să fi realizat procedurile de publicitate aferente hotărârii prin care s- aprobat raportul final și cererii prin care s-a solicitat închiderea procedurii, conform art.7 din Legea nr.85/2006.
Din interpretarea textului art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 rezultă, în opinia recurentei, că închiderea procedurii nu poate interveni concomitent cu aprobarea raportului final, ci numai după ce acesta a fost aprobat printr-o sentință distinctă, fiind obligatoriu, să existe o cerere prin care lichidatorul judiciar solicită aceste lucru.
Această cerere, ca orice act procedural, se impunea să fie comunicată creditorilor care, la rândul lor, aveau dreptul de a formula apărări, către nefiind comunicată o astfel de cerere.
A mai motivat că nu au fost respectate nici dispozițiile art.129 din Lege.
Raportul final al lichidării, fiind ultimul raport din procedură se impunea, prin ipoteză, să fie o sinteză a acesteia cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizat-
În cazul de față raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, nu face vorbire despre identificarea cauzelor care au determinat starea de încetare de plăți și persoanele vinovate de apariția respectivei situații, despre persoanele care nu au acționat în vederea recuperării creanțelor debitoarei.
Judecătorul-sindic nu a solicitat asistența comitetului creditorilor într-o problemă ce îi viza direct pe creditori și nici nu și-a exercitat rolul activ, rezumându-se la a îmbrățișa concluziile nesusținute ale lichidatorului judiciar și a dispune închiderea procedurii de insolvență și radierea debitoarei din evidențele
Sentința recurată a fost dispusă cu aplicarea greșită a legii, închiderea procedurii de lichidare judiciară dispunându-se fără a se lua în considerare faptul că nu au fost achitate toate creanțele înscrise la masa credală și, implicit fără ca judecătorul-sindic să își exercite rolul activ în acest dosar.
Față de motivele arătate a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond cu reluarea procedurii de la ultimul act procedural legal îndeplinit.
În drept, a invocat disp.art.299 - 316.pr.civ. Legea nr.85/2006.
S-au citat legal părțile implicate în procedură.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Recursul este nefundat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Analiza actelor și lucrărilor aflate la dosarul de fond relevă faptul că raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, raportul care conține în cuprinsul său și cererea pentru închiderea procedurii insolvenței a fost publicat în Buletinul Procedurilor de insolvență nr.4258/04.11.2008 astfel cum rezultă din dovada privind îndeplinirea procedurii de publicare nr.82401/04.11.2008 aflată la dosarul comunicat în extras (fila 15).
De asemenea, creditorii au fost convocați în temeiul art.129 alin.1 teza a II-a din Lege pentru ședința adunării creditorilor din data de 20.11.2008 când s-au soluționat obiecțiunile la raportul final și s-a aprobat acest raport.
Dovada convocării adunării creditorilor pentru ședința din 20.11.2008, cu menționarea ordinii de zi rezultă din dovada privind îndeplinirea procedurii de publicare nr.85244 din 13.11.2008 și anexa la această dovadă aflate la dosarul înaintat în extras (fila 24 și fila 25).
În aceste condiții, motivul de recurs referitor la nerespectarea procedurilor de publicitate aferente hotărârilor prin care s-a aprobat raportul final și s-a închis procedura falimentului este neîntemeiat, fiind infirmat de dovezile prin care s-au realizat procedurile de publicare a actelor de procedură și de convocare a creditorilor mai sus relevate.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că închiderea procedurii nu poate interveni concomitent cu aprobarea raportului final reține că și acesta este neîntemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art.130 teza I din Legea nr.85/2006 "după ce judecătorul-sindic aprobă raportul final al lichidatorului, acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului".
În absența oricăror fonduri din averea debitoarei, etapa distribuirii fondurilor care urmează după aprobarea raportului final este lipsită de scop și eficiență.
În atare condiții, critica referitoare la împrejurarea că instanța de fond a dispus prin aceeași sentință atât aprobarea raportului final cât și închiderea procedurii este nefondată.
Judecătorul-sindic poate comprima, în virtutea principiului celerității procedurii, etapa aprobării raportului final cu cea a închiderii procedurii, în absența oricăror fonduri în averea debitoarei, fără a se aduce atingerea drepturilor și intereselor creditorilor. Faptul că prin aceeași hotărâre s-a aprobat raportul final și s-a închis procedura falimentului, nu este de natură să aducă atingere dreptului creditoarei la exercitarea căii de atac a recursului sub toate aspectele.
Criticile recurentei-creditoare S, referitoare la faptul că raportul final întocmit, fiind ultimul raport din procedură se impunea să fie o sinteză a procedurii, cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizat-o nu pot fi primite.
Din economia legii nu rezultă că raportul final trebuie să conțină o sinteză a procedurii în ansamblul său, sau care ar trebui să fie structura acestui raport. De altfel, pe parcursul derulării procedurii, la fiecare termen de continuare a procedurii, administratorul sau după caz, lichidatorul judiciar prezintă un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii.
De asemeni, nu este obligatorie menționarea în raportul final, a cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitorului și nici a persoanelor responsabile în condițiile art.138 din Lege.
Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul este obligat să întocmească un astfel de raport, în termenul stabilit de judecătorul-sindic dar nu mai mult de 60 de zile de la desemnarea sa (art.20 lit.b din Legea nr.85/2006).
Creditorii au posibilitatea să conteste aceste rapoarte întocmite de lichidatorul judiciar, potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006, iar în condițiile în care nu s-au folosit de calea de atac prevăzută de lege, nu pot cere ca raportul final să cuprindă informații care au fost prezentate în rapoartele întocmite pe parcursul desfășurării procedurii.
În ceea ce privește critica referitoare la lipsa rolului activ al judecătorului-sindic în a ordona administrarea de probe, mai exact efectuarea unei expertize contabile menită să determine cauzele și împrejurările care au determinat ajungerea societății în stare de insolvență și persoanele care se fac vinovate de acest lucru instanța reține că aceasta nu poate fi primită.
În cauză lipsește sesizarea judecătorului-sindic cu o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale în condițiile art.138 alin.1 sau alin.3 din Lege. Ori, în absența unei sesizări legale, judecătorul-sindic nu se poate autoinvesti nici cu privire la fapte și nici cu privire la persoanele vinovate pentru a-și exercita rolul activ.
Reținând că în cauză judecătorul-sindic a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale referitoare la închiderea procedurii falimentului și având în vedere considerentele reținute în temeiul art.312 lin.1 pr.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea B, cu sediul în,--11, împotriva sentinței comerciale nr.780/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.- - - - - -
Grefier,
- -
Fond.
Red.
Tehnored.
24.03.2009/2 ex.
Președinte:Sarmisegetuza TulbureJudecători:Sarmisegetuza Tulbure, Rodica Dorin, Valentina Vrabie
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 114/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 435/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
