Practica judiciara insolventa. Decizia 435/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 435/
Ședința publică de la 24 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Veronica Păcurariu
JUDECĂTOR 3: Valentina Vrabie Președinte secție
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 460/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, prin judecător sindic, în contradictoriu cu intimata debitoare G, prin lichidator judiciar, G,-, -mnia, 2. județul G, intimata creditoare G, intimați pârâți și, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. lipsește întâmpinarea, după care:
Curtea constată procedura completă, lipsa părților și cauza în stare de judecată, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 460/14.04.2009 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei G și radierea debitoarei din registrul comerțului.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea hotărârii debitoarei, creditorilor, administratorului special, și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
În baza art. 136 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar, judecătorului-sindic de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui.
S-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea B, ca nefondată.
S-a dispus plata din fondul special de lichidare a sumei de 3.791,57 lei cu titlu de cheltuieli de procedură către lichidator.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a motivat, sub aspectul soluției de închidere a procedurii, că în averea debitoarei nu mai sunt bunuri iar creditorii nu avansează sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Sub aspectul cererii de antrenare răspundere patrimonială, judecătorul sindic a motivat că în cauză nu s-au făcut probe de către creditoare pentru a dovedi, așa cum prevăd disp. art. 1169 Cod civil, pentru a se dovedi legătura de cauzalitate între eventuala neținere a contabilității conform legii, ca faptă culpabilă a administratorilor și ajungerea societății în stare de insolvență, raportul lichidatorului neconținând indicii sub acest aspect.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs creditoarea înregistrat sub număr unic - pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând următoarele:
Creanța asupra debitoarei provine de la Casa de Asigurări de Sănătate G, conform Protocolului nr. 22/25.02.2004 având ca obiect transferul creanțelor bugetare existente în evidențele contabile ale (inclusiv creanța față de ).
Prin hotărârea recurată, judecătorul-sindic nu a ținut cont de situația de fapt și de drept care a adus în stare de insolvență societatea debitoare, fiind ignorate actele depuse la dosarul cauzei.
Din întreg probatoriul administrat în dosarul de faliment, reiese faptul că foștii administratori au desfășurat o activitate nocivă societății, urmarea fiind neîndestularea creditorilor la momentul închiderii procedurii.
Faptul că, în calitatea sa de creditor, este în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, constituie o premisă absolut suficientă pentru a determina instanța de judecată să oblige persoanele responsabile la plată.
Susține că, din informațiile obținute de lichidatorul judiciar, rezultă că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația păstrării documentelor contabile conform prevederilor legale și nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele solicitate de acesta, respectiv documentele contabile ale societății, ceea ce dovedește îndeplinirea precară a îndatoririlor legale prev. de art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Consideră că rapoartele lichidatorului judiciar dovedesc cu prisosință legătura dintra fapta ilicită, culpabilă a administratorului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți reglementată de prev. art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
a suferit un prejudiciu prin nerecuperarea integrală a creanței preluată la datoria publică internă, soldul acesteia fiind în valoare de 1.220,12 RON.
Prin neplata la termen a contribuției la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și folosirea sumelor de bani pentru susținerea activității curente a societății, foștii administratori se fac vinovați de folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți, faptă prev. de art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006.
Recurenta mai susține că, din modul în care este conceput textul legii, referitor la angajarea răspunderii patrimoniale, rezultă că simplul fapt al constatării uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de lege este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale, fără a mai fi nevoie de proba elementelor ce compun răspunderea civilă obișnuită și conduce în mod firesc la aplicarea dispozițiilor respective asupra persoanelor având calitatea cerută de lege.
Având în vedere faptul că intimata pârâtă, în exercitarea funcției de administrator, a încălcat dispozițiile legale, prin aceasta contribuind nemijlocit la producerea falimentului debitoarei, conform art. 137 lit. d și f din Legea nr. 64/1995, solicită a se dispune angajarea răspunderii acesteia pentru creanța neîndestulată în sumă de 1.220,12 lei.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Legal citată, intimata pârâtă nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări în cauză.
Recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
acțiunii reglementate de disp. art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicată, (actualul art. 138 din Legea nr. 85/2006) se află în raportul administratorului sau lichidatorului judiciar asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetare de plăți, raport care conține și informații privind eventuala răspundere a oricărui administrator, director, cenzor, asociat, salariat și a altei persoane.
În cauză, informațiile din raportul lichidatorului judiciar relevă faptul că nu sunt indicii cu privire la existența condițiilor necesare pentru a se dispune antrenarea răspunderii patrimoniale pentru faptele prev. de art. 138 din Lege.
Creditoarea nu a prezentat dovezi pe baza cărora să se constate existența faptelor prev. de art. 138 alin. 1 lit. c, d, f în sarcina foștilor administratori ai debitoarei, precizând doar că în cauză există suficiente dovezi în acest sens, fără a arăta, în concret, care sunt aceste dovezi.
Oricare s-ar considera a fi temeiurile răspunderii întemeiate pe disp. art. 138 din Lege (răspundere contractuală, născută din contractul de mandat comercial dintre administrator și persoana juridică debitoare sau răspunderea civilă delictuală, reglementată de art. 998 - 999 Cod civil) o atare răspundere nu se poate antrena decât pe baza existenței faptei descrise de lege a stabilirii vinovăției persoanei chemate să răspundă (intenție sau culpă). Din conținutul textului de lege nu rezultă posibilitatea existenței unei răspunderi obiective, independente de existența sau nu a vinovăției.
De asemenea, este necesar a se stabili o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu (ajungerea debitoarei în stare de insolvență și imposibilitatea acoperirii pasivului din activul patrimonial al acesteia).
Cum toate aceste elemente constitutive ale răspunderii pârâtului nu au putut fi reținute pe bază de probe, în mod corect judecătorul sindic a respins cererea pentru antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei.
Față de considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la art. 3041.pr.civ. va respinge recursul declarat de creditoare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 460/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 August 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
RD//9 ex/15.09.2009
Fond:
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Veronica Păcurariu, Valentina Vrabie
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 128/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 36/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
