Practica judiciara insolventa. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.13/COM
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Nicolae Stanciu
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului comercial declarat de recurentaS- cu sediul în B,--11, sector 1, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC - 4 SA - cu sediul în T,. Km.4, jud.T - prin lichidator judiciar EXPERT GENERAL - cu sediul în T,-,.P, jud.T, împotriva sentinței civile nr.2061/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.85, art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar; recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Potrivit art.150 Cod procedură civilă, instanța, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 17 iunie 2008 la Tribunalul Tulcea, reclamanta creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Baf ormulat obiecțiuni la Raportul final privind pe debitoarea Km.4 T întocmit de lichidator judiciar Expert General
În motivarea obiecțiunilor reclamanta creditoare a arătat că, deși raportul privind închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea Km.4 T, supus analizei judecătorului sindic și creditorilor, reușește să sintetizeze în mare parte aspectele majore care au caracterizat-o legate de: momentul deschiderii procedurii, dificultățile întâmpinate în procesul de valorificare a patrimoniului debitoarei, modul în care lichidatorul judiciar a adus la îndeplinire cele dispuse de judecătorul sindic și adunarea creditorilor, în ceea ce privește însă identificarea cauzelor care au determinat starea de încetare de plăți și persoanele vinovate de apariția respectivei situații, lichidatorul se rezumă numai la a cita din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, fără însă a menționa dacă înțelege să formuleze cerere privind antrenarea răspunderii foștilor administratori ai debitoarei, cu atât mai mult cu cât conducerea debitoarei a vândut toate mijloacele de producție ale debitoarei, reprezentând întreg efectivul de animale și baza materială existentă la data de 20.02.2000, fără a ține seama de obligațiile de plată față de furnizori și bugetele de stat.
În acest sens, s-a formulat și acțiune în anularea înstrăinărilor frauduloase efectuate de către fosta conducere, soluția instanței fiind favorabilă debitoarei.
Conform concluziilor raportului final supus analizei, cu privire la gradul de încasare și acoperire a creanțelor debitoarei, creditorii au fost îndestulați numai în procent de 88%.Din acest motiv, singura modalitate de recuperare a creanțelor rămase neacoperite, este formularea de către lichidator a unei cereri de antrenarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori.
Astfel, dacă lichidatorul nu consideră oportună în cauza de față formularea unei asemenea acțiuni, creditorii pot solicita autorizarea introducerii unei astfel de cereri.
La data de 2 sept.2008, lichidatorul judiciar desemnat al debitoarei Km.4 T, a întocmit Completare la Raportul final nr.1347/4.06.2008 al debitoarei, arătând în esență că, pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită și raportul de cauzalitate, aceste din urmă două condiții nefiind îndeplinite în cauză, așa cum rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză de expert. În aceste condiții, o eventuală acțiune în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății, nu este întemeiată.
Această completare la Raportul final a fost înregistrată la Grefa Tribunalului Tulcea sub nr.404/2.09.2008 și a fost notificată tuturor creditorilor, un exemplar fiind afișat la ușa instanței.
Întrucât reclamanta creditoare a formulat cerere, solicitând convocarea comitetului creditorilor pentru autorizare în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale prev.de art.138 din Legea nr.85/2006 și mandatarea S-ului în vederea formulării acestei acțiuni, la data de 26 aug.2008 lichidatorul judiciar Expert General desemnat la debitoarea Km.4 a convocat adunarea creditorilor pentru a pune în discuție această solicitare.
Deoarece nici unul dintre creditori, inclusiv AVAS B, nu s-a prezentat pentru a se pune în discuție ordinea de zi, respectiv aprobare raport final și completare și formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii patrimoniale, convocarea a rămas fără nici un rezultat, deși toți creditorii au fost notificați pentru a participa la adunare.
Prin sentința civilă nr. 2061 din 12.09.2008 obiecțiunile formulate au fost respinse ca nefondate.
Au fost avute în vedere următoarele argumente:
Prin sentința civilă nr.613/9.05.2003 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dos.nr-, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului față de debitoarea Km.4 T, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar Expert General (actual Expert General T).
La data de 5 iunie 2008, lichidatorul judiciar Expert General T, a întocmit raportul final, solicitând închiderea procedurii falimentului față de debitoare în conformitate cu art.132 al.2 din Legea nr.85/2006, raport însoțit de situațiile financiare finale. Acest raport final a fost notificat de către lichidator tuturor creditorilor.
Raportul final este întocmit de către lichidator cu respectarea prevederilor art.129 al.(1) din Legea nr.85/2006, necuprinzând însă punctul de vedere al lichidatorului în ce privește identificarea cauzelor care au determinat starea de încetare de plăți și eventuala vinovăție a persoanelor din conducerea societății debitoare.
Din acest motiv, la data de 2 sept.2008, lichidatorul judiciar Expert General a întocmit o completare la raportul final, punctul său de vedere fiind că nu sunt întrunite cumulativ cele patru condiții cerute de art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 (prejudiciu, fapta ilicită, raport de cauzalitate și dovada vinovăției membrilor organelor de conducere), astfel încât o eventuală acțiune în atragerea răspunderii patrimoniale este neîntemeiată.
Acest punct de vedere al lichidatorului este justificat de expertiza contabilă efectuată în cauză de expert care a avut printre obiective și stabilirea cauzelor care au generat starea de insolvență a debitoarei.
Completarea la raportul final a fost notificată tuturor creditorilor, inclusiv reclamantei creditoare AVAS
Totodată, lichidatorul judiciar a arătat că nu se opune ca vreunul dintre creditorii Km.4 SA să fie autorizat în vederea introducerii unei acțiuni în temeiul art.138 din lege și în acest sens, la solicitarea reclamantei creditoare AVAS B, a convocat adunarea creditorilor la data de 26 august 2008 pentru a se pune în discuție formularea unei eventuale acțiuni de atragere a răspunderii organelor de conducere ale debitoarei Km.4 SA, însă nu s-a prezentat nici un creditor, deși au fost notificați în acest sens, inclusiv reclamanta creditoare AVAS În acest sens, s-a întocmit procesul verbal nr.1750/26.08.2008.
Soluția a fost atacată cu recurs de către creditoarea AVAS.
Prin motivele de recurs se aduc următoarele critici soluției instanței de fond:
În mod greșit s-a dispus închiderea procedurii, instanța neluând în considerare faptul că nu au fost achitate integral creanțele înscrise la masa credală. În acest sens judecătorul trebuia să-și exercite rolul activ, nefiind suficientă afirmația lichidatorului judiciar că nu sunt elemente care să ducă la aplicarea art. 138 din legea insolvenței.
Cererea de convocare a Comitetului creditorilor în vederea solicitării autorizării formulării cererii de atragere a răspunderii celor vinovați de starea de insolvență a fost calificată greșit drept "obiecțiuni la raportul final", instanța pronunțându-se astfel asupra a ceea ce nu s-a cerut.
În motivare se reține că lichidatorul judiciar a convocat Adunarea creditorilor, însă nici unul din aceștia nu s-a prezentat. Acest lucru nu are relevanță, atâta timp cât legea dă dreptul comitetului creditorilor de a formula o cerere de atragere a răspunderii administratorilor și nu adunării creditorilor.
În drept se invocă art. 304 pct. 6 și 9, art. 3041.pr.civ.
Lichidatorul judiciar al societății debitoare depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Intimatul arată că s-a motivat în raportul final neîntrunirea cerințelor pentru atragerea răspunderii în baza art. 138 din legea nr. 85/2006. În ceea ce privește o eventuală cerere a comitetului creditorilor pentru atragerea răspunderii administratorilor, a convocat Adunarea creditorilor, însă aceștia nu au dat curs invitației.
Cu privire la calificarea cererii AVAS, intimatul arată că problema vizează doar încălcarea unor norme de drept material.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Creditorul AVAS a formulat la data de 17.06.2008 obiecțiuni la raportul ce conținea propunerea de închidere a procedurii insolvenței. Aceste obiecțiuni au fost soluționate de către judecătorul sindic, așa cum rezultă și din cuprinsul considerentelor hotărârii.
Ulterior, creditoarea s-a adresat lichidatorului judiciar pentru a convoca de urgență Comitetul creditorilor în vederea solicitării de către acesta a unei autorizări a judecătorului sindic de depunere a unei cereri pentru atragerea răspunderii patrimoniale în condițiile art. 138 din legea nr. 85/2006.
În aceste împrejurări, nu putem vorbi de o calificare greșită a vreunei cereri, judecătorul sindic soluționând cererea cu care a fost investit.
Potrivit codului d e procedură civilă, rolul activ al judecătorului este limitat la obiectul acțiunii cu care a fost investit (art. 129 alin. 6 "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății").
Potrivit art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării".
În speță a fost întocmit un astfel de raport (raportul a fost completat iar completarea a fost notificată creditorilor în condițiile legii), concluzia lichidatorului judiciar fiind aceea că nu se poate formula o acțiune în condițiile art. 138 din legea insolvenței întrucât nu sunt întrunite cerințele legii pentru răspunderea civilă delictuală. Concluzia lichidatorului are la bază raportul de expertiză efectuat în cauză.
Critica creditoarei din cuprinsul obiecțiunilor vizează tocmai aceste concluzii referitoare la neîntrunirea cerințelor art. 138 din lege.
În virtutea rolului său activ, judecătorul sindic nu poate dispune administrarea de probe care să dovedească sau nu îndeplinirea condițiilor impuse pentru atragerea răspunderii civile delictuale. Astfel de probe se administrează numai într-o acțiune care are ca obiect tocmai atragerea răspunderii persoanelor vinovate de starea de insolvență. În speță se critică tocmai faptul că o astfel de acțiune nu a fost formulată.
Legea este cea care impune conduita judecătorului; astfel, judecătorul poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportată de către persoanele vinovate într-o acțiune care a fost formulată în condițiile art. 138 de către lichidatorul judiciar (nu este cazul în speță, o astfel de acțiune nefiind formulată) sau poate încuviința ca o astfel de acțiune să fie introdusă de către Comitetul Creditorilor, în cazurile expres prevăzute de lege - numai când lichidatorul judiciar a stabilit în raportul său că există persoane vinovate de starea de insolvență dar a omis să le indice numele ori a stabilit că există persoane vinovate, a indicat aceste persoane, dar a omis să formuleze acțiunea (art. 138 alin. 3), dacă a fost sesizat cu o cerere de autorizare (de asemenea nu este cazul în speță). În toate aceste cazuri, existența unor persoane vinovate de starea de insolvență trebuie să rezulte din raportul final al lichidatorului judiciar, judecătorul neavând obligația în baza rolului său activ să schimbe concluziile raportului final în această privință ( ex.: raportul final stabilește că nu există persoane vinovate de starea de insolvență, concluzie fundamentată pe probe, iar judecătorul sindic să ordone administrarea de probe ca să verifice aceste concluzii).
Că este așa o dovedește modificarea adusă legii insolvenței în vigoare începând cu 26 noiembrie 2008, care vine să clarifice o situație care rezulta numai din interpretarea art. 138. Astfel, art. 138 în forma sa actuală, stabilește că judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportată de către persoanele vinovate, numai dacă aceste persoane sunt identificate în raportul lichidatorului.
În speță însă, lichidatorul judiciar concluzionează că nu există persoane vinovate de starea de insolvență, nefiind întrunite cerințele legii pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Nefiind sesizat cu o cerere de autorizare a Comitetului Creditorilor de a formula acțiunea în condițiile art. 138, judecătorul sindic nu a putut analiza îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru o astfel de autorizare. În speță, creditoarea AVAS a cerut lichidatorului judiciar convocarea Comitetului creditorilor. Acesta a convocat Adunarea creditorilor, convocare la care nu a răspuns nici un creditor, în acest sens încheind un proces verbal. Toate aceste activități au avut loc fără mijlocirea judecătorului sindic și nu au fost contestate în vreun mod. Pentru a obține autorizarea judecătorului sindic, creditoarea AVAS trebuia să depună diligențele necesare în vederea formulării unei cereri de autorizare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul comercial declarat de recurentaS- cu sediul în B,--11, sector 1, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC - 4 SA - cu sediul în T,. Km.4, jud.T - prin lichidator judiciar EXPERT GENERAL - cu sediul în T,-,.P, jud.T, împotriva sentinței civile nr.2061/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-Gr.
2ex./27.01.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Revi Moga, Nicolae Stanciu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 314/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 816/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
