Practica judiciara insolventa. Decizia 816/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 816/COM
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial declarat de recurenta creditoare- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, B-dul - nr.18, împotriva sentinței civile nr.1843 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator, cu sediul în C,-, județul C, și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, având ca obiect procedura insolvenței - deschidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e pr. civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință arată că recursul formulat de creditoare este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Recurenta a solicitat judecata în lipsă, conform art.242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
1. Obiectul și părțile litigiului
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice, prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța - Secția comercială sub nr-, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL susținând că aceasta se află în insolvență întrucât nu a plătit obligațiile către bugetul de stat de mai mult de 30 de zile.
Creanța afirmată este în cuantum de 381.997 lei, astfel cum rezultă din titlurile executorii 47/1-47/4/28.11.2006 și nr. 5352/10/31.07.2003 emise de Administrația Finanțelor Publice.
A arătat creditoarea că, potrivit adresei nr.4438/19.2008 emisă de Primăria Municipiului, debitoarea nu figurează în evidențele instituției cu bunuri mobile sau imobile. Executarea nu s-a putut finaliza datorită lipsei disponibilităților în conturile bancare.
În ce privește creanța, creditoarea a arătat că aceasta se compune din TVA, impozitul pe veniturile din salarii, profit, dividende, precum și dobânzile și penalitățile aferente.
În drept au fost invocate art.3 pct.12, art.31, art.1 alin.2 lit.c și e din Legea nr.85/2006.
Au fost anexate cererii: titlurile executorii nr.47/1-47/4/28.11.2006, titlul executoriu nr.10/31.07.2003 înregistrat sub nr.5352/10/31.07.2008 și adresa nr.4438/19.06.2008.
La termenul de judecată din 06.10.2008 instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției dreptului creditoarei la acțiune.
Creditoarea a solicitat respingerea excepției susținând că dreptul său de a cere executarea silită a obligațiilor către bugetul general consolidat al statului începe să curgă în 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere, respectiv la data de 31.12.2003 și se împlinește la 31.12.2008.
2. Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr.1843 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă ca prescrisă cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Creditoarea a indicat drept acte doveditoare ale creanței sale titlurile executorii nr.10/31.07.2003 și nr.47/1-47/4/28.11.2006.
În titlul executoriu nr.10/31.07.2003 se consemnează că suma datorată de către debitoare este de 363.466 ron (3.634.658.319 rol) sumele datorate fiind cele înscrise în somația anexată, dobânzile și penalitățile fiind cele din actul de control din 18.12.2002 al Direcției Generale a Finanțelor Publice.
S-a constatat că în somația nr.159/31.07.2003 (înregistrată sub nr.5352/159/31.07.2003 (filele 70-71) este menționată datoria cuprinsă în titlul executoriu nr.10/2003, cu mențiunea că debitul principal este de 2.180.813.226 lei (218.081 lei ron) (impozit pe profit, TVA, impozitul pe veniturile salariale, impozitul pe dividende), iar dobânzile - calculate până la data de 18.12.2002 conform procesului verbal de verificare - însumează 1.453.845.093 lei rol (145.385 ron).
În procesul verbal încheiat la data de 18.12.2002 și înregistrat sub nr.10503/20.12.2008 sunt consemnate sumele datorate cu titlul de impozit pe profit, dividende, venituri salariale, profit și TVA pentru perioada 1998-2002, dobânzile și majorările fiind calculate până la data efectuării controlului.
S-a constatat că obligația către bugetul de stat este anterioară controlului din data de 18.12.2002, astfel că termenul de 5 ani în care se puteau urmări creanțele bugetare se calculează începând cu data de 31 decembrie a anilor 1997-2002. Prin urmare, la data de 8 august 2008 data înregistrării prezentei cereri, dreptul creditorului bugetar de a-și recupera creanța era prescris.
Au fost înlăturate susținerile creditoarei privitoare la data de la care începe să curgă termenul de 5 ani prevăzut de art.138 din nr.OG61/2002, ca fiind data de 31.07.2003. Este adevărat că la data de 31.07.2003 a fost emis titlul executoriu nr.10, dar acesta are la bază (conform înseși susținerilor creditoarei de la fila 69) dispoziția de urmărire nr.5210/11.07.2003 (fila 114) în care sunt evidențiate sume datorate cu titlul de impozite și taxe pentru perioada 1997-2002 și dobânzi calculate până la data de 18.12.2002, astfel că în mod eronat se susține că termenul de prescripție de 5 ani începe să curgă de la data de 31.12.2003, obligația către bugetul de stat luând naștere în anii 1997-2002 și nu la 31.07.2003.
Iar, titlurile executorii 47/1-47/4/28.11.2006 privesc doar dobânzile sau penalitățile (decizii accesorii) calculate asupra unor impozite și taxe datorate pentru anii 1997-2002, astfel că, fiind prescris dreptul de a cere executarea creanței fiscale principale este prescris și dreptul de a cere executarea penalităților sau dobânzilor calculate asupra creanței principale.
Cum, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C nu și-a exercitat dreptul de a cere executarea creanței sale în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept, astfel cum prevăd dispozițiile art.137-138 din nr.OG61/2001 în vigoare la data emiterii titlurilor executorii, cum creditoarea nu a dovedit că a intervenit suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție în condițiile art.139 și 140, instanța a respins cererea acesteia de aplicare a procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, ca prescrisă.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea C, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs, potrivit dispozițiilor art.304 alin.9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului cu consecința admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței și trimiterea cauzei judecătorului sindic pentru următoarele considerente:
- Instanța de fond greșit a reținut că "obligația către bugetul de stat este anterioară controlului din data de 18.12.2002, astfel că termenul de 5 ani în care se puteau urmări creanțele bugetare se calculează începând cu data de 31 decembrie a anilor 1997 - 2002" În conformitate cu prevederile art.21 din nr.OG 70/1997 "dreptul organelor de control fiscal sau, după caz, al serviciilor de specialitate ale autorităților administrației publice locale de a stabili diferențe de impozite și majorări de întârziere pentru neplata în termen a acestora. se prescrie, potrivit pct. c, în termen de 5 ani de la data comunicării, către contribuabil, a impozitului stabilit de organele fiscale sau, după caz, de serviciile de specialitate ale autorităților administrației publice locale în condițiile prevăzute de lege".
-Mai mult chiar, în momentul în care s-a efectuat un control fiscal prin care s-a stabilit că există diferențe de impozit prin încheierea unui proces-verbal de control comunicat contribuabilului, a intervenit întreruperea termenului de prescripție, în conformitate cu dispozițiile art.22 lit. d) din nr.OG70/1997 Societatea debitoare a fost supusă mai multor controale fiscale în perioada anterioară încheierii procesului-verbal din data de 18.12.2002 prin care s-au stabilit diferențe de impozite, astfel încât prescripția a fost întreruptă în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la acea dată.
-La data încheierii procesului verbal din 18.12.2002 era în vigoare art. 98 din OG nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare iar ulterior la data emiterii titlului executoriu nr. 10/31.07.2003 era în vigoare OG nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare care la art. 138 prevedea că, dreptul de cere executarea silită a creanțelor se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept.
Față de aceste dispoziții, consideră recurenta că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a obligațiilor către bugetul de stat constatate prin procesul verbal nr. 10/31.07.2007 începe să curgă în 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere, respectiv de la data de 31.12.2003 urmând să se îndeplinească la data de 31.12.2008.
Solicită recurenta să se constate că a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței înainte de împlinirea termenului de 5 ani de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Consideră că prin introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței a intervenit și întreruperea termenului de prescripție, în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 alin.9 Cod pr. civilă, art. 8 și art. 20 din Legea nr. 85/2006.
Intimata debitoare prin lichidatorul judiciar legal citată nu a formulat apărări în cauză.
4. Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță recurenta a solicitat deschiderea procedurii insolvenței pentru o creanță de 381.997 lei constatată prin procesul verbal din 18.12.2002 reprezentând debite pentru perioada 1997-2002 și ulterior prin titlurile executorii 47/1-47/4/28.11.2006 și nr. 5352/10/31.07.2003 emise de Administrația Finanțelor Publice.
Susținerea recurentei că a intervenit întreruperea termenului de prescripție, în conformitate cu dispozițiile art.22 lit. d) din nr.OG70/1997 este neîntemeiată deoarece aceste dispoziții vizează termenul de constatare și stabilire a diferențelor de impozite și majorări de întârziere din art.21 nicidecum termenul în care se poate cere executare silită a creanțelor constatate deja printr-un titlu executoriu.
Potrivit art. 131 din OG nr.92/2003 Codul d e procedură fiscală "dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept."
De asemenea, art. 231 prevede că" termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentului cod se calculează după normele legale în vigoare la data când au început să curgă."
La momentul încheierii procesului verbal de control era în vigoare OG nr.11/1996 potrivit căreia în art.98 se prevedea "dreptul de a cere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie după cum urmează:
a) în termen de 5 ani de la data nașterii dreptului de a cere executarea silită pentru creanțele bugetare provenind din impozite, taxe, alte contribuții stabilite potrivit legii, precum și din majorările aferente;"
Acest act normativ a fost abrogat începând cu 1.01.2003 prin OG nr.61/2002 care prevedea în art. 166 că:
"(2) Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se socotesc după normele legale în vigoare la data când au început să curgă."
În speță, față de normele imperative mai sus arătate sunt incidente dispozițiile art.98 din OG nr.11/1996 care îndreptățeau creditoarea să înceapă executarea silită de la data nașterii dreptului respectiv 18.12.2002 și aceasta pentru că în art.10 se prevedea că:
"Obligațiile bugetare stabilite de organele competente, prin documente de verificare sau de constatare, se plătesc în termen de cel mult 15 zile de la data semnării sau a comunicării documentului de verificare sau de constatare, care constituie și înștiințare de plată.
Contestațiile depuse de plătitori, cu privire la stabilirea obligațiilor bugetare efectuate cu ocazia verificărilor, nu suspendă obligația acestora la plata sumelor datorate."
Față de acest moment al nașterii dreptului și cel al introducerii cererii 8.08.2008 se constată că în mod corect Tribunalul a apreciat ca prescrisă creanța recurentei.
Titlul executoriu 5352/10/31.07.2003 de care se prevalează recurentă în susținerea aplicării dispozițiilor din art. 138 din OG nr.61/2002, care prevedeau că, dreptul de cere executarea silită a creanțelor se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept, vizează o creanță în sumă de 363.466 lei reprezentând dobânzi și penalități calculate conform actului de control din 18.12.2002. Ori, atâta vreme cât debitul principal este prescris în mod corect a reținut judecătorul sindic că și aceste creanțe sunt prescrise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, B-dul - nr.18, împotriva sentinței civile nr.1843 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - SC SRL prin lichidator, cu sediul în C,-, județul C și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond.
red.dec.jud.
2 ex./23.07.2009
/30.06.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 13/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1463/2009. Curtea de... → |
|---|
