Practica judiciara insolventa. Decizia 1301/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosarul nr-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 1301
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 3: Nela Ochea
GREFIER: - -
Pe rol, soluționarea recursului exercitat de recurentul pârât împotriva sentinței nr. 319 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, prin judecător-sindic, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ lichidator al debitoarei SC SRL, având ca obiect antrenare răspundere în temeiul art.138 din legea insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-a învederat faptul că lichidatorul a depus concluzii scrise, după care Curtea, constatând recursul în stare de judecată, a trecut la soluționarea pe fond a acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 319 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, prin judecător-sindic, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, desemnat să lichideze averea debitoarei SC SRL, și a fost obligat pârâtul, ca administrator social, să suporte din averea personală pasivul rămas neacoperit al debitoarei, până la concurența sumei de 52.417, 93 lei.
Judecătorul-sindic a reținut în sarcina pârâtului, ca administrator social al debitoarei, săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin.1 lit.a și d din legea insolvenței. S-a reținut că fostul administrator nu a pus la dispoziția lichidatorului evidența contabilă, ceea ce creează prezumția de neținere a contabilității în conformitate cu legea precum și faptul că acesta nu a ajutat la identificarea activelor imobilizate în cuantum de 29.427 lei și a mărfurilor în cuantum de 103.699 lei, așa cum rezultă din bilanțul afișat pe portalul MF, aferent anului 2006, ceea ce creează prezumția că bunurile au fost folosite în interes propriu.
Judecătorul-sindic a mai reținut că aceste fapte au condus societatea la starea de încetare de plăți, datoriile acumulate în perioada în care pârâtul a administrat societatea în cuantum de 52.417, 93 lei neputând fi acoperite din averea debitoarei.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurentul susține că judecătorul-sindic a reținut o stare de fapt și că a fost în imposibilitate de a prezenta actele contabile deoarece acestea au fost oprite de un fost partener de afaceri, căruia i-a închiriat spațiul în care se aflau și documentele sale și cu care a intrat în conflict în urma neîndeplinirii corespunzătoare a unor obligații contractuale.
Mai arată că toate prezumțiile care stau la baza sentinței sunt lipsite de logică juridică și de conținutul adevărului întrucât debitoarea este cea care a solicitat deschiderea procedurii de insolvență iar în cererea introductivă a arătat care sunt datoriile și creanțele sociale, stocurile de marfă, situația și posesia lor. Totodată, arată că lichidatorul nu a făcut nici un demers pentru a recupera bunurile debitoarei de la SC SRL, precum și prejudiciul încercat de aceasta prin sustragerea a 4000 tone piatră ci a instituit prezumția falsă că ele au fost însușite de administrator, deși nu se afla în România, deși avea la îndemândă și posibilitatea de a face și plângere penală.
Lichidatorul a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Susține că societatea a avut sediul social în O-,. D,.4 și nu în- așa cum încearcă cu rea intenție să inducă în eroare instanța pentru demonstra că nu este culpabil de nedepunerea documentelor. Totodată, arată că SC SRL este creditor înscris la masa pasivă și nu a fost dovedită niciodată prejudicierea debitoarei prin fapta acestui partener contractual.
De asemenea, administratorul nu a făcut în nici un mod dovada existenței bunurilor evidențiate în bilanțul afișat pe portalul MF, nu a colaborat deloc cu lichidatorul, nu atașat la cererea introductivă nici un document contabil, nu își dă un domiciliu bine determinat.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea constată că judecătorul-sindic a reținut o sare de fapt reală, bazată pe documentele depuse la dosar și că recurentul nu a dovedit în nici un fel existența unei alte situații, susținerile sale rămânând la nivelul de susțineri, nedovedite. Într-adevăr deschiderea procedurii s-a făcut la cererea debitorului care însă, după deschidere, prin organele sale statutare, nu a colaborat deloc cu organele abilitate să administreze procedura, nepunând la dispoziția instanței și nici a judecătorului sindic vreun document care să conducă la identificarea activului și pasivului debitoarei și eventual la recuperarea vreunei creanțe pe care debitoarea o are împotriva partenerilor săi de afaceri.
Recurentul nu făcut dovada că actele sale contabile se aflau la adresa din- și că spațiul de la această adresă a fost închiriat societății SRL, că a cerut reprezentanților acesteia predarea documentelor în vederea punerii lor la dispoziția lichidatorului ori judecătorului-sindic și că societatea a refuzat predarea. Aceasta cu atât mai mult cu cât sediul social al societății debitoare nu era în strada -, ci în strada - iar sediul social este cel la care se află centrul principal de conducere a activității oricărei firme.
trase de judecătorul-sindic din nepredarea documentelor contabile și din faptul că pe portalul MF nu s-a publicat decât un singur bilanț, cel aferent anului 2006, că societatea nu a ținut evidența contabilă conform legii și că administratorul social a folosit bunurile societății în interes personal sunt logice din punct de vedere juridic și nu au fost în nici un fel răsturnate.
Lichidatorului nu îi poate fi imputat faptul că nu a recuperat aceste documente și bunuri de la un terț câtă vreme administratorul social nu i- prezentat nici măcar o listă cu documentele și bunurile a căror existență reală o pretinde, câtă vreme acesta nu a răspuns în nici un fel solicitărilor lichidatorului de colaborare.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că judecătorul-sindic pronunțat o soluție temeinică și legală, bazată pe prezumții logice, ce nu au fost răsturnate încât va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât cu domiciliul ales în România în DTS, Str. - Romane, FN, Județul împotriva sentinței nr. 319 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, prin judecător-sindic, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ cu sediul profesional în DTS,-, lichidator al debitoarei SC SRL, având ca obiect antrenare răspundere în temeiul art.138 din legea insolvenței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 OCTP. 2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
ed.NT/26.11.2009/2 ex.
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu, Nela Ochea
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1191/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 85/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
