Practica judiciara insolventa. Decizia 1310/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 1310
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Doina Lupea
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 3: Lotus Gherghină
GREFIER - -
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2008 și care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată - parte integrantă din prezenta decizie - privind judecata acțiunii formulate de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C împotriva pârâtului administrator social, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL C, prin lichidator C și creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII C, reținută spre rejudecare prin decizia nr.337 din 11 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială, în dosarul nr-, în urma casării sentinței nr.546 din 27 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr.22/F/19/2004.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Prin sentința nr.546/ 27 septembrie 2006, pronunțată în dosarul nr.22/F/19/2004 al Tribunalului Dolj - Secția Comercială, a fost admisă cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice C împotriva pârâtului, în contradictoriu cu lichidatorul SC SA C, fiind obligat pârâtul la plata sumei de 63.858.234 lei Ron, pasivul debitoarei SC SRL C, rămas neacoperit.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, din înscrisurile depuse la dosar, că administratorul social al debitorului SC SRL C, a pus la dispoziția lichidatorului actele și documentele primare reprezentând facturi fiscale de aprovizionări și de livrări de mărfuri și servicii, parțial registre zilnice de casă, extrase de conturi bancare, balanța de verificare numai pentru luna decembrie 2002, împreună cu bilanțul contabil pentru 2002, astfel că a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art.8, 19 și art.20, 21 din Legea contabilității nr.82/1991 rep. neputând fi identificate operațiunile contabile efectuate în anul 2002.
S-a considerat, în aceste condiții, că neținerea contabilității în conformitate cu Legea nr. 82/1991 rep, indică administrarea frauduloasă a averii, constituind o premisă pentru aplicarea art.138 din Legea insolvenței și atragerea răspunderii administratorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, susținând, în esență, că a administrat societatea debitoare începând cu luna iunie sau iulie 2002, dată la care foștii administratori ai societății au refuzat să-și dea acordul în vederea efectuării unui control de fond de către Administrația Finanțelor Publice a municipiului C, pentru ca astfel să poată prelua în bună regulă administrarea, patrimoniul și gestiunea debitoarei.
În raport de această împrejurare, a arătat că se impune a fi reținute în sarcina sa doar faptele și acțiunile începute și finalizate în perioada în care a îndeplinit mandatul de administrator, respectiv iulie 2002 - aprilie 2004.
A învederat că, deși a fost administrator de drept al debitoarei, societatea a fost administrată în fapt de către asociații și -; serviciul de contabilitate în care își desfășurau activitatea trei contabile era îndrumat periodic de către salariați ai creditoarei Administrația Finanțelor Publice la solicitarea administratorilor de fapt ale căror ordine le executa și recurentul.
A mai susținut că toate achizițiile, vânzările de bunuri și plățile s-au efectuat la ordinul celor doi administratori de fapt; că o perioadă de timp nu i-a fost achitat salariul; că a inventariat împreună cu reprezentanții lichidatorului judiciar documentele contabile, însă bunurile materiale existente la sediul debitoarei au fost inventariate de către reprezentanții societății de lichidare cărora recurentul le-a pus la dispoziție lista mijloacelor fixe, aceiași reprezentanți inventariind, alături de directorul Fabricii de O, bunurile materiale și arhiva de la punctul de lucru Fabrica de O; a predat reprezentaților lichidatorului judiciar, și, toate documentele contabile identificate la sediul debitoarei încă din luna februarie 2003.
Cu privire la cererea intimatei creditoare de antrenare a răspunderii sale materiale, a precizat că nu pot fi reținute în sarcina sa faptele menționate în cuprinsul acestei cereri.
De asemenea, a mai arătat că este neîntemeiată susținerea privind folosirea de către recurent a creditelor sau bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau altor persoane, respectiv în folosul SC SA C, iar cât privește folosirea bunurilor debitoarei în favoarea SC SA C, a susținut că s-a realizat începând cu luna ianuarie 2001, din ordinul fostului administrator -. În privința dispunerii continuării, în calitate de acționar, a unei activități ce ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, a arătat că nu are calitatea de acționar al SC SA C și, ca administrator de drept, nu avea dreptul de dispune și hotărî asupra unei surse de bani aparținând debitoarei, plățile fiind dispuse de către numitul, care motiva susținerea activității SC SA C, pe de o parte, prin contractele încheiate cu clienții celor două societăți, iar pe de altă parte, prin calitatea de acționar majoritar (60%) la SC SA
Deturnarea și ascunderea unei părți din activul persoanei juridice a considerat că nu-i poate fi imputată, întrucât bunurile aparținând SC SRL - punct de lucru Fabrica de -O au fost date cu titlu de împrumut SC SA C din ordinul expres al numiților -, și, iar zahărul brut a fost dat spre procesare SC SA C, pe bază de contract de procesare, fiind înregistrate pierderi de cca 1100 tone zahăr brut și distrugeri ale utilajelor ca urmare a întreruperilor în alimentarea cu energie electrică.
A mai arătat că nu i s-a comunicat din ce i se compune suma de 63.858.234,78 RON.
Referitor la considerentele sentinței recurate, a precizat că este susținerea privind imposibilitatea identificării operațiunilor contabile efectuate în anul 2002, întrucât această operațiune se putea realiza ca urmare a verificării conținutului documentelor primare pe care le-a predat reprezentanților lichidatorului pe bază de proces-verbal de predare-primire.
A susținut, totodată, că este netemeinică și nelegală susținerea potrivit căreia debitoarea a fost administrată fraudulos, dat fiind faptul că debitoarea avea un serviciu de contabilitate, nu a intervenit niciodată în problemele specifice înregistrării în contabilitate, a preluat administrarea debitoarei în iulie 2002, când activitatea acesteia s-a diminuat foarte mult.
A apreciat că a fost privat de dreptul al apărare și dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care, deși citat de două ori, i s-a refuzat prezența în instanță.
Prin decizia nr.337 /11 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială a admis recursul declarat de pârâtul administrator social, a casat sentința sentința nr.546/27 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.22/F/19/2004, și a reținut cauza în vederea efectuării unei expertize contabile, cu un onorariu provizoriu în cuantum de 10.000.000 lei (ROL).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a avut în vedere că, față de complexitatea cauzei, de judecarea litigiului în lipsa pârâtului, se impunea ca instanța să-și exercite rolul activ și, în vederea prevenirii oricărei greșeli privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, putea ordona administrarea probei cu expertiză contabilă, esențială pentru aflarea adevărului, iar în cauză stabilirea unei situații de fapt și de drept corecte se putea realiza numai prin suplimentarea probelor.
Curtea a dispus ca expertul contabil să procedeze la analizarea documentelor și evidențelor de specialitate existente la dosar sau puse la dispoziție de părți și să precizeze, în raport de verificările efectuate, dacă recurentul a condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență prin săvârșirea culpabilă a vreuneia dintre faptele enunțate prin art.138 din Legea nr. 85/2006 (fostul art.137 din Legea 64/1995, R2).
În acest scop urmând să analizeze în concret fiecare operațiune efectuată și apreciată ca fictivă, să se precizeze cine este culpabil de efectuarea ei, să menționeze întinderea prejudiciului cauzat societății prin săvârșirea acestei fapte și raportul de cauzalitate între faptele individuale ale recurentului și ajungerea societății în stare de insolvență.
Onorariul provizoriu de expertiză, în cuantum de 1000 lei, a fost stabilit în sarcina recurentului.
Instanța de recurs, în soluționarea recursului a reținut că nu pot fi primite criticile recurentului privind privarea sa de dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, în raport de următoarele în condițiile în care citarea recurentului, lipsit de libertate la data judecării pricinii în primă instanță, s-a realizat potrivit dispozițiilor art. 90 alin.6 proc.civ. adică prin înmânarea citației către Administrația închisorii, astfel încât, s-a apreciat că i s-a dat posibilitatea de a-și prezenta și argumenta apărările, precum și dreptul de a combate susținerile reclamatei intimate prin depunerea la dosar a unei întâmpinări care să cuprindă mențiunile prevăzute de art. 115 proc.civ.
De asemenea, s-a constatat că recurentul nu a formulat o cerere prin care să solicite să-i fie asigurată prezența în fața instanței, nu și-a asigurat reprezentarea printr-un mandatar ales și nici nu a solicitat asistență judiciară în conformitate cu prevederile art.74 și următoarele proc.civ. deci nu a înțeles să se folosească de garanțiile procedurale puse la dispoziție de legiuitor.
Cum recurentul nu a uzat de aceste modalități de exercitare a drepturilor procesuale, instanța a reținut că acesta nu poate invoca încălcarea dreptului său la un proces echitabil și a dreptului la apărare.
Prin încheierea de ședință din data de 02 mai 2007 a fost desemnat să efectueze expertiza contabilă expertul, al cărui onorariu a fost achitat pârâtul administrator social.
Rejudecând cererea de antrenare a răspunderii administratorului social, Curtea constată următoarele:
La data de 3 mai 2006, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Cas olicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună antrenarea răspunderii materiale a pârâtului și obligarea acestuia la plata sumei ce reprezintă pasivul debitorului SC SRL
În drept s-au invocat dispozițiile art.137 lit.c, d, e și g din Legea nr. 64/1995 republ. actualmente art.138 lit.c, d, e și g din Legea nr.85/2006.
Potrivit art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte anunțate la lit.a-
Conform art. 138(1) lit.c din Legea nr.85/2006 pentru antrenarea răspunderii se cere ca persoanele sus menționate să fi dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Faptele pentru care poate fi antrenată răspunderea prevăzută de lit. d art. 138 din Legea nr. 85/2006 se referă la ținerea unei contabilități fictive, neținerea contabilității în conformitate cu legea sau au făcut să dispară documente contabile. Fapta se poate săvârși în trei modalități:
- ținerea unei contabilități fictive, constând în înregistrarea în contabilitate a unor date false, de natură să denatureze situația financiară a debitorului;
- neținerea contabilității în conformitate cu legea contabilității și cu alte legi speciale;
- dispariția unor documente contabile.
Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 trebuie depuse următoarele acte:
a) bilanțul certificat de către administrator și cenzor/auditor, balanța de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;
b) o listă completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile și băncile prin care debitorul își rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menționa datele din registrele de publicitate;
c) o listă a numelor și a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanțele acestora: certe sau sub condiție, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza și drepturile de preferință;
d) o listă cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive;
e) o listă a activităților curente pe care intenționează să le desfășoare în perioada de observație;
f) contul de profit și pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
g) o listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaților cu răspundere nelimitată, pentru societățile în nume colectiv și cele în comandită;
h) o declarație prin care debitorul își arată intenția de intrare în procedura simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activității ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; dacă această declarație nu va fi depusă până la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezumă că debitorul este de acord cu inițierea procedurii simplificate;
i) o descriere sumară a modalităților pe care le are în vedere pentru reorganizarea activității;
j) o declarație pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un certificat de la registrul societăților agricole ori, după caz, oficiul registrului comerțului în a cărui rază teritorială se află domiciliul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive;
k) o declarație pe propria răspundere autentificată de notar sau certificată de avocat, din care să rezulte că nu a fost condamnat definitiv pentru fals ori pentru infracțiuni prevăzute în Legea concurenței nr. 21/1996 și că administratorii, directorii și/sau asociații nu au fost condamnați definitiv pentru bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracțiuni de fals ori infracțiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii;
l) un certificat de admitere la tranzacționare pe o piață reglementată a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise.
Fapta prevăzută de art.138 lit. din Legea nr. 85/2006 se referă la deturnarea sau ascunderea o parte din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivul acesteia. Fapta poate fi săvârșită în două modalități:
- deturnarea sau ascunderea unei părți din activul societății. Se urmărește diminuarea activului patrimonial al societății în scop personal, în dauna creditorilor sociali. Aceasta se poate realiza scriptic sau faptic, prin înscrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul societății și ascunderea lor, ori în ambele feluri. Partea din activ va fi sustrasă urmăririi creditorilor, fiind prejudiciată și societatea;
- mărirea fictivă a pasivului societății. Se poate realiza prin înscrierea în contabilitate a unor datorii fictive sau (și) prin producerea unor documente false care atestă astfel de datorii.Fapta este comisivă.
Cât privește fapta prevăzută de art.138 lit. din Legea nr. 85/2006, aceasta se referă la efectuarea unor plăți cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților. Fapta constă în plata sau darea dispoziției de a se plăti un creditor a cărui creanță nu era scadentă, în dauna celorlalți creditori cu creanțe scadente, în luna precedentă încetării plăților, în condițiile cunoașterii declinului financiar și a iminenței încetării plăților.
Revenind la speță se constată că, așa cum rezultă din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (fila nr.320), prin actul adițional din data de 17.09.2001, s-a hotărât numirea pârâtului în calitatea de administrator social la SC SRL În acest sens, pârâtul a completat la Oficiul Registrului Comerțului declarația nr.1114/26.09.2001, înregistrată sub nr.2047/16.11.2001, prin care își manifesta acordul cu privire la această numire (vol.VII, filele 149, 159, 160 - 161 din dosarul Parchetului).
De asemenea, conform anexei nr.7 vizând specimenul de semnături aparținând Oficiului Registrului Comerțului din data de 26.09.2001, rezultă că pârâtul a fost de acord să ofere această semnătură pentru ais recunoaște calitatea de administrator unic la SC SRL C, în condițiile în care numiții și - au renunțat la această calitate și drept.
Afirmația pârâtului potrivit căreia a acționat în cadrul SC SRL C după luna iunie 2002 se înlătură pentru cele arătate deja. Totodată, se mai are în vedere și procesul-verbal nr.67/05.04.2002 încheiat între SC SRL C cu Banca Comercială Română - Sucursala D, din care rezultă că pârâtul a reprezentat societatea în calitate de administrator și a semnat procesul-verbal în această calitate (fila nr.327 dosar fond).
Ca o concluzie, se reține faptul că sus-numitul s-a comportat ca un administrator al SC SRL C în perioada septembrie 2001 - 19 martie 2004, angrenând și reprezentând societatea în relația cu terții, așa cum rezultă din rechizitoriul invocat deja.
Pârâtul a fost cercetat în dos. penal nr- și trimis în judecată, dosarul fiind înregistrat inițial la Tribunalul București, 28.07.2006, pentru ca ulterior să fie înaintat spre soluționare Tribunalului Dolj (fila nr. 272 dos.fond).
Din rechizitoriul întocmit la 28 iulie 2008 de Parchetul Public de pe lângă Înalta Curte de Casație și de Justiție (filele nr. 309-590) rezultă că în același interval de timp pârâtul a îndeplinit calitatea de administrator la SC SRL C dar și la alte societăți, respectiv SC COM SRL C, cu care debitoarea a avut relații comerciale și anume, SC SRL C, SC COM SRL.
Se mai reține că la pârâtul a fost președintele consiliului de administrație al SC SA C al cărei asociat unic a fost SC SRL Așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert (fila nr. 117), SC SRL C era acționar majoritar la SC SA C, deținând 60% din capitalul social al societății.
Din procesul verbal emis la 18.03.2005 de DGFP D (fila nr. 21-29) și raportul de expertiză întocmit de expert (fila nr. 103) rezultă că debitoarea prin administratorul său nu a pus la dispoziția organelor de control toate actele contabile prevăzute de Legea nr.82/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare. De altfel, pârâtul, în calitate de administrator social, nu a înaintat lichidatorului judiciar desemnat în cauză toate documentele contabile solicitate de acesta conform legii nr.85/2006.
În ceea ce privește ieșirile de melasă din gestiunea societății, organul de control, DGFP D, a reținut că există neconcordanță între datele înscrise în balanța de verificare întocmită la 31.12.2002, în rulajul creditor al contului 371.02-mărfuri melasă figurând suma de 7.417.634.703 lei și datele înscrise în factura fiscală seria - nr. -/27.06.2002 emisă de SC SRL C către SC SRL pentru suma de 12.240.976.293 lei, reprezentând c/v a 4.900 tone de melasă.
Cu privire la operațiunile de vânzare cumpărare de melasă derulate între SC SA C și SC SRL C, aceleași organe de control au constat că nu era posibilă operațiunea de vânzare-cumpărare a cantității de 2.000.000 kg melasă înscrisă în factura seria - - nr. -/108.2002 deoarece stocul scriptic de melasă înscris în balanța de verificare din 1.08.2002 a vânzătorului era de zero lei.
Pentru perioada ianuarie 2002 - iunie 2002, deci anterior datei înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului a numirii pârâtului în calitatea de administrator, organele de control nu au identificat alți furnizori de melasă către debitoarea falită.
Atâta timp cât anterior datei de 1.06.2002 SC SRL nu deținea în stoc melasă tip 50 aceasta nu putea factura în data de 27.06.2002 către SC SRL cantitatea de 3900 tone melasă. Conform organelor de control, abia în data de 1.08.2002 a fost înregistrată intrarea în gestiune a cantității de 2.000 tone melasă.
Vina pentru neînregistrarea în contabilitate a cantității de 3900 tone de melasă revine atât administratorului societății cât și persoanelor care efectuau operațiunile de facturare a produselor finite, fără verificarea prealabilă a stocurilor existente. Deși expertiza contabilă a identificat un proces verbal de custodie pentru cele 3900 tone de melasă, între SC SA C, în calitate de custode, SC SRL C, în calitate de furnizor și SC SRL C, în calitate de beneficiar, expertul contabil a concluzionat în sensul că neînregistrarea în contabilitate conduce la concluzia că operațiunea nu a existat.
Din raportul de expertiză întocmit de expert (fila nr. 103) se mai reține că o parte din numerarul ridicat din bancă de către pârâtul pentru diverse plăți ale societății și anume: salarii sau plăți produse agricole, așa cum era specificat pe documentul de ridicare de numerar de la bancă, nu au fost folosiți pentru destinația pentru care au fost ridicați, acești bani fiind plătiți asociaților și - sub forma de restituire creditare.
Curtea mai reține că, prin modul de administrare a societății pârâtul a dispus continuarea unei activități care să conducă SC SRL C în situația încetării de plăți.
Astfel, cu ocazia contractării creditelor, contract nr. 67/2002 și anexelor 67/A si 67/B, fluxul de numerar cesionat în favoarea băncii a fost direcționat prin deschiderea de conturi la alte bănci ceea ce a condus la neplata ratelor de scadență a împrumuturilor și dobânzilor aferente. Totodată s-au făcut plăți cu preferință a unor creditori în defavoarea altora (către asociați, către SC COM SRL C și SC SA C) unde nu existau creanțe certe, în defavoarea BCR Suc. D, de unde SC SRL C contractase credite.
Față de cele reținute, Curtea va înlătura ca nefondate afirmațiile pârâtului, așa cum s-a arătat deja.
Întrucât în cauză sunt întrunite condițiile revăzute de art.138 lit.c, d, e și g din Legea nr.85/2006, se va admite cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C din C și se va dispune antrenarea răspunderii materiale a pârâtului pentru partea din pasivul debitoarei rămasă neacoperită după valorificarea bunurilor din averea SC SRL C și încasarea creanțelor de la debitorii societății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C din C,-, jud. D, împotriva pârâtului administrator social domiciliat în C, str. - -4,.2, jud. D, contradictoriu cu debitoarea SC SRL C, prin lichidator C din C, str. - -, -5C,.4, jud. D, și creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII C din C,-, jud. D, reținută spre rejudecare prin decizia nr.337 din 11 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială, în dosarul nr-, în urma casării sentinței nr.546 din 27 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr.22/F/19/2004.
răspunderea materială a pârâtului pentru partea din pasivul debitoarei rămasă neacoperită după valorificarea bunurilor din averea SC SRL C și încasarea creanțelor de la debitorii societății.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud.M/20.11.2008
20 Octombrie 2008
tehnored.
ex.5
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Carmen Mladen, Lotus Gherghină
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 18/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1349/2009. Curtea de... → |
|---|
