Practica judiciara insolventa. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudență faliment / procedura insolvenței (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 18

Ședința publică de la 14 Ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Șfabu Traian

JUDECĂTOR 2: Cremenițchi Radu

JUDECĂTOR 3: Miler Iulia

GREFIER: - -

Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent DGFP I și pe intimat SC SRL, intimat SC SA, intimat CORPUL GARDIENILOR PUBLICI I, intimat SC SA, intimat SC BANK SA SUC I, intimat SC SA SUCURSALA I, intimat I, intimat SNP SA SUCURSALA I, intimat SNP SA SUCURSALA P N, intimat SC SA SUCURSALA N, lichidator judiciar LICHIDATOR, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 353/S din 19.09.2007 a Tribunalului Iași -judecător sindic.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:

- recurs la al 2-lea termen;

- intimatul-creditor SNP - Zona Naf ormulat și depus la dosar Precizări, prin care achiesează la motivele de recurs;

- intimatul-creditor - Sucursala Nat rimis la dosar adresa nr. 66/14.01.2008 a trimis la dosar cererea de amînare pe motiv că juristul se află la o altă instanță, arătînd că, în cazul în care cererea de amînare nu va fi admisă, solicită admiterea recursului introdus de creditorul I;

- prin cererea de recurs la solicită judecarea pricinii în lipsă, după care

Instanța, verificînd actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.

Ulterior deliberării,

INSTANȚA

Asupra recursului comercial d e față;

Prin încheierea de ședință nr. 17/COM/11.II.2000 s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului I, prin raportul depus la data de 17.II.2006 lichidatorul judiciar desemnat în cauză propunînd închiderea procedurii în condițiile art. 117 din Legea nr. 64/1995, în vigoare la data respectivă, motivat de faptul că averea debitorului a fost lichidată iar fondurile obținute au fost distribuite.

Creditorii a jud. I, Bank România Sucursala și - Agenția P N au formulat cereri privind antrenarea răspunderii personale a pîrîților și, administratori ai debitorului.

Cererile au fost formulate în temeiul art. 137 din Legea nr. 64/1995, care a fost abrogată la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, respectiv 21.VII.2006.

Conform noii reglementări, lichidatorul judiciar a precizat că nu înțelege să formuleze cerere în stabilirea răspunderii conform prevederilor art. 138 alin. 1 din lege, astfel de cereri fiind formulate de creditorii care fac parte din comitetul creditorilor.

Tribunalul Iași - judecător sindic, prin sentința comercială nr. 353/S/19 septembrie 2007 hotărît următoarele:

Constată lipsa calității procesuale active și în consecință respinge cererile formulate de creditorii-reclamanți Direcția Generală a Finanțelor publice a județului I, cu sediul în I, str. - nr. 26 și Bank România, cu sediul în municipiul B,-, -.1-4 și - Ag. N, cu sediul în municipiul P N,-,.3, prin lichidatorii judiciari privind stabilirea răspunderii personale a pîrîților și, ambii cu domiciliul în I,-, pentru pasivul debitorului falit.

În temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței,

Dispune închiderea procedurii falimentului debitorului, cu sediul social în I, șos. - de nr. 16,. 408,.C,.5.

Dispune radierea debitorului din registrul comerțului și alte registre.

În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței,

Descarcă pe administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.

În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței,

Dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii insolvenței prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:

La data de 11.04.2006 sub nr. 5866 creditorul a județului Iaf ormulat cerere, solicitând atragerea răspunderii personale a administratorilor debitoarei "" I, județul I, în conformitate cu art. 137 lit. "c" și "d" din Legea nr. 64/1995, privind procedura falimentului, iar după intrarea în vigoarea a legii nr. 85/2006 răspunderea membrilor organelor de conducere este reglementată de art. 138. Societatea debitoare "" I, județul I are obligații neonorate la bugetul consolidat al statului reprezentând impozite și taxe în cuantum de 15.306 lei.

debitoarea în situația de încetare a plăților, administratorul societății a pus creditorul bugetar în imposibilitatea încasării creanțelor ajunse la scadență. obligațiilor fiscale a condus în mod cert la acumularea de debite, majorări de întârziere, dobânzi și penalități, responsabil pentru neachitarea acestora, cât și pentru starea de insolvență fiind administratorul debitorului.

În ceea ce privește incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006, prevederea legală trebuie interpretată în primul rând, pornind de la scopul urmărit de legiuitorul român atunci când a edictat norma de drept analizată. Astfel, scopul edictării acestei norme este acela de a determina apariția și menținerea unui climat economic sănătos întemeiat pe două principii fără de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv: principiul apărării drepturilor creditorilor societății comerciale față de faptele administratorilor acestor societăți care nu iau măsurile cerute de lege în cazul în care societatea se afla în încetare de plăți și principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază pe ceilalți creditori.

În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul român a edictat art. 27 din Legea nr. 85/2006 în care se arată că "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi în termen de maximul 30 de zile de la apariția stării de insolvență" (alin. 1) și că "va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi și debitorul în cazul în care apariția stării de insolvență este iminentă" (alin. 2). Din analiza acestui text rezultă că administratorii unei societăți comerciale sunt obligați să solicite aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 85/2006 nu numai în situația apariției stării de încetare de plăți, ci chiar și în situația în care aceasta este iminentă. În acest sens, pornind de la principiile enunțate mai sus și pentru a nu mai crește insolvabilitatea care duce în mod inevitabil la creșterea creanțelor și la apariția altora noi, pentru a arăta importanța acestei obligații pentru climatul economic, legiuitorul a stabilit chiar un termen limită pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la apariția stării de insolvență. În această situație, formularea unei cereri întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 64/1995 republicată (actuala Lege nr. 85/2006) pentru stabilirea stării de insolvență nu este o opțiune a debitorului prin reprezentanții săi legali (administratorii), ci o obligație, un comandament pe care administratorii nu îl pot încălca.

În concluzie, art. 138 din Legea nr. 85/2006, trebuie interpretat ca o sancțiune care trebuie aplicată administratorilor care au încălcat dispozițiile imperative ale legii care le impun obligația de a solicita stabilirea stării de insolvență.

Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor și a instanței, mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura în tot sau în parte a pasivului debitorului.

Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată următoarele:

Potrivit textului prevăzut de art. 138 alin. 1 pct.⁽¹⁾din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin una din faptele enumerate la literele a-

Conform alin. (3) al aceluiași articol, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1).

În speță însă, nu este îndeplinită nici una din condițiile prevăzute de lege pentru autorizarea comitetului creditorilor, cu atât mai mult a unui singur creditor, iar în lipsa autorizării, corect a respins prima instanță cererea creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, raportat la aspectele sus-menționate.

Este neîntemeiată și urmează a se respinge critica recurentei privind aplicabilitatea disp.art. 137 din Legea nr. 64/1995, act normativ în vigoare la momentul formulării cererii privind stabilirea răspunderii personale, întrucît acest act normativ a fost abrogat la 21.VII.2006, iar în momentul soluționării cererii creditorului erau în vigoare prevederile Legii nr. 85/2006, de imediată și inclusivă aplicare în materia insolvenței.

Instanța de fond a reținut corect că, din probele administrate și conținutul raportului lichidatorului judiciar nu rezultă că pârâții ar fi săvârșit vreuna dintre faptele limitativ enumerate de art. 138 lit. a-g din Legea nr. 85/2006, și care să fi determinat starea de insolvență a debitorului. Totodată, lichidatorul judiciar și-a exprimat fără echivoc părerea față de răspunderea personală pentru pasivul debitorului falit.

De asemenea, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de legea generală privind culpa, prejudiciul și legătura de cauzalitate.

Față de aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondat recursul formulat, menținând sentința recurată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței comerciale nr. 353/S din 19.IX.2007 a Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 ianuarie 2008.-

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași - judecător sindic: -B

06.02.2008

2 ex.-