Practica judiciara insolventa. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 132/
Ședința publică din 02 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea SC SRL, cu sediul în Reghin,-/J, jud. M, împotriva sentinței nr. 1575/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
În baza disp. art. 98 ind. 2 alin. 8 din, pentru lipsa justificată din instanță a domnului judecător, s-a încheiat procesul verbal nr.1/01.02.2010, procedându-se la înlocuirea acestuia cu doamna judecător.
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, și este legal timbrat, fiind achitată taxa de timbru de 20,00 lei și s-a anulat timbru judiciar de 0,15 lei.
De asemenea se constată că a sosit dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, în care s-a pronunțat hotărârea atacată privind debitoarea SC SRL.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1575 din 24 iunie 2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-, s-a admis cererea creditoarei SRL Reghin, formulată în contradictoriu cu debitoarea SRL Reghin, s-a constatat că debitoarea se află în încetare de plăți și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței cu toate consecințele juridice, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu General Consult Târgu-
Judecătorul sindic a avut în vedere faptul că, în raport cu documentația înfățișată creditoarea reușit să convingă de existența stării de insolvență a debitoarei, de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, într-un cuantum superior valorii prag, respectiv 10.854,27 lei. De asemenea, a ținut cont și de atitudinea procesuală pasivă a debitoarei care nici nu a încercat să răstoarne prezumția de insolvabilitate, deoarece nu a înțeles să promoveze contestație în condițiile prevăzute de lege.
Hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței a fost atacată cu recurs de debitoarea SRL Reghin, care a solicitat modificarea în tot în sensul respingerii cererii creditoarei, motivând că a achitat acesteia suma de 7.553,62 lei, rămânând un debit de 10.854,27 lei, ce urmează a fi achitat, că are disponibilitățile necesare pentru a stinge creanța prin plată voluntară.
Recurenta a apreciat că nu se găsește în starea de insolvență în sensul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 85/2006 republicată și că a răsturnat prezumția legală prin efectuarea unei plăți parțiale către creditoare, dovedind astfel existența fondurilor bănești, disponibile pentru plata datoriilor existente.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Recurenta debitoare contestă starea de insolvență cu ocazia formulării recursului împotriva sentinței de deschidere a procedurii prevăzut ă de Legea nr. 85/2006, republicată, considerând în mod nejustificat că prin plata parțială a debitului creditoarei a răsturnat prezumția legală de insolvență. Prin argumentele exprimate în cererea de recurs, debitoarea recunoaște însă că există o diferență neachitată, în cuantumul de 10.854,27 lei, sumă care reprezintă tocmai obiectul cererii creditoarei, creanța pentru care s-a și dispus deschiderea procedurii. Prin urmare, este o creanță certă, lichidă și exigibilă, este neplătită creditoarei și, subzistă prezumția legală de insolvență câtă vreme debitoarea nu a uzitat de mijloacele procedurale pe care legiuitorul i le-a pus la îndemână să conteste starea de insolvență și anume, posibilitatea formulării unei contestații în termenele și condițiile prevăzute de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată. Acesta ar fi fost cadrul procesual legal în care se putea răsturna prezumția de insolvență și oricum, faptul că din suma datorată creditoarei s-a achitat o parte anterior formulării cererii de deschidere a procedurii, nu este un argument care să răstoarne prezumția legală, cu atât mai mult cu cât judecătorul sindic a analizat starea financiară a firmei în raport de informațiile furnizate de ORC, bilanț anual, cont de profit și pierderi, situația activelor, raport de gestiune, documente la care recurenta nu face vreo referire. Singurul argument al recurentei pentru răsturnarea prezumției de insolvență este efectuarea unei plăți parțiale din datoria față de reclamantă, argument care nu poate fi reținut de instanța de recurs ca fiind suficient pentru a se dovedi că debitoarea nu se afla în stare de încetare de plăți la data deschiderii procedurii insolvenței. Simpla afirmație că există fonduri bănești disponibile, nu este suficient.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea SRL, cu sediul în Reghin,-/J, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 1575 din 24 iunie 2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
Grefier,
Red.
Tehnored. BI/4ex
Jud.fond: - 7.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1068/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 137/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
