Practica judiciara insolventa. Decizia 1068/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1068/
Ședința publică din 05 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea M, cu sediul în Târgu M,--3 jud. M, împotriva sentinței nr. 1505/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997.
De asemenea se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 30 septembrie 2009 întâmpinare din partea lichidatorului judiciar Târgu
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1505 din 17 iunie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr- a respins obiecțiunile formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva cererii de închidere a procedurii formulată de lichidatorul judiciar și în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată a dispus închiderea procedurii debitoarei Timas SRL de M, cu toate consecințele juridice.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că au fost efectuate toate actele și operațiunile necesare și utile realizării scopului procedurii insolvenței, însă, în averea debitoarei nu există bunuri sau drepturi patrimoniale care să acopere cheltuielile necesare administrării procedurii și să asigure îndestularea creanței creditorilor. Nefiind identificate bunuri sau alte drepturi patrimoniale în averea debitoarei sau a administratorului statutar, respectiv a asociatului cesionar, căruia i s-a angajat răspunderea personală, s-a apreciat că ar fi lipsită de obiect continuarea procedurii.
În condițiile în care cererea de închidere a procedurii a fost formulată de lichidator, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată, judecătorul sindic a considerat că obiecțiunile sunt inadmisibile, deoarece soluționarea cererii presupune verificarea cerințelor legii iar creditorilor nu le este recunoscut dreptul la obiecțiuni.
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Maf ormulat recurs împotriva hotărârii judecătorului sindic, solicitând modificarea în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii și continuarea acesteia față de societatea debitoare, motivând că în prezenta cauză nu ne aflăm în situația în care să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 pentru închiderea procedurii, că trebuie să se țină cont de prevederile art. 2 din lege și că nu avem certitudinea și confirmarea prin documente justificative a faptului că s-au întreprins absolut toate demersurile pentru recuperarea creanțelor, fiind necesar a se urmări acoperirea creanței datorate bugetului statului.
Lichidatorul judiciar al firmei debitoare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului creditoarei, susținând că în calitatea sa, a efectuat toate demersurile impuse de procedură, dar că a fost lipsit de o serie de informații despre societatea debitoare din culpa fostului administrator și asociat statutar. S-a subliniat că a continuat și demersurile pentru punerea în executare a sentinței de antrenare a răspunderii personale a administratorului pârât, s-a și întocmit dosarul execuțional nr. 20/E/2002 al Biroului Executorului Judecătoresc, avansând din fondurile proprii suma solicitată de executor, fără vreunui rezultat până în prezent.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul creditoarei este nefondat.
Recurenta formulează un recurs pur formal, invocând argumente cu rol de principiu, în termeni generali, fără nicio referire la datele concrete din dosar, făcând pur și simplu abstracție de actele și lucrările dosarului, de demersurile efective, întreprinse de lichidatorul judiciar desemnat în cauză în vederea identificării vreunui bun valorificabil în patrimoniul firmei debitoare sau în averea persoanei căreia i s-a angajat răspunderea personală.
În altă ordine de idei, recurenta susține că nu sunt îndeplinite condițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, fără să observe că de fapt cererea de închidere a procedurii a fost întemeiată pe prevederile art. 131 din același act normativ. Acest text legal prevede în mod expres că nu sunt aplicabile prevederile art. 129, prin urmare, nu se întocmește un raport final care să intre sub incidența prevederilor art. 132 alin. 2 din lege.
În condițiile în care nu există bunuri în averea debitoarei, nu există surse financiare pentru a acoperi măcar cheltuielile de procedură, iar creditorii nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, incidența prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată, este evidentă, iar judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a legii.
Față de cele ce preced, instanța va respinge ca nefondat recursul creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 1505 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/6ex
jud.fond:
-8.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 344/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 132/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
