Practica judiciara insolventa. Decizia 137/2010. Curtea de Apel Tg Mures
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 137/
Ședința publică din 02 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M, împotriva sentinței nr. 1891/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
În baza disp. art. 98 ind. 2 alin. 8 din, pentru lipsa justificată din instanță a domnului judecător, s-a încheiat procesul verbal nr.1/01.02.2010, procedându-se la înlocuirea acestuia cu doamna judecător.
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997.
De asemenea se constată că a sosit dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, în care s-a pronunțat hotărârea atacată privind debitoarea SC SRL.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.1891/15.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului, împreună cu celelalte măsuri prevăzute de lege în aceste situații.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitoarei și că s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorului debitoarei.
S-a reținu că așa cum invocă și lichidatorul în cererea sa de închidere a procedurii, deși există hotărâre de obligare a pârâtei la plata sumei menționate în hotărâre, această valoare nu a fost adusă în patrimoniul debitoarei nefiind identificate bunuri sau valori în patrimoniul pârâtului.
În aceste condiții lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic să dispună închiderea procedurii falimentului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP M și a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul dispunerii continuării procedurii falimentului.
În motivarea recursului s-a menționat că procedura instituită de Legea nr.85/2006 are drept scop recuperarea creanțelor de la debitorii rău-platnici, scop neîndeplinit în cauză.
De asemenea, s-a menționat și faptul că nu există certitudinea că s-au întreprins toate măsurile posibile pentru recuperarea creanțelor.
Analizând recursul formulat de DGFP M, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr- al Tribunalului Comercial Mureș, judecătorul sindic a instrumentat procedura falimentului debitoarei SC" "SRL.
În cadrul acestei proceduri lichidatorul judiciar numit în cauză solicitat angajarea răspunderii administratorului societății debitoare.
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a încercat să identifice bunurile existente în patrimoniul debitoarei și în cel al administratorului statutar.
Din actele aflate la dosarul de fond și din rapoartele lichidatorului rezultă că nu există bunuri mobile sau imobile în patrimoniul debitoarei și nici în cel al administratorului statutar.
În această situație apreciem că lichidatorul judiciar a efectuat toate demersurile posibile în acest sens, fără a obține un rezultat pozitiv.
Susținerea recurentei DGFP M că fără stingerea, într-un mod sau altul, a creanței sale, procedura nu va putea fi închisă, este lipsită de temei legal.
Legea nr. 85/2006 prevede mai multe situații în care se poate închide procedura, necondiționând nici una dintre aceste situații de acoperirea integrală a debitului.
Astfel, potrivit art.131, în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
În cauza de față neexistând bunuri în patrimoniul debitorului apreciem că sunt aplicabile dispozițiile art.131 din lege.
În ce privește susținerea recurentei DGFP M că nu s-ar fi luat toate măsurile pentru recuperarea debitelor, menționăm că nu se indică în mod concret ce alte măsuri ar fi putu să fie luate în cauză, critica fiind una pur formală.
De asemenea este important de reținut argumentul judecătorului sindic care arată că potrivit art.136 alin.6 Codul d e procedură fiscală (după publicarea în MO nr.513 din 31 iulie 2007):"În cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile cap.IV din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art.142 din Legea nr.85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod".
În concluzie, față de cele mai sus menționate constatăm că în mod corect judecătorul sindic a procedat la închiderea procedurii falimentului debitoarei SC" "SRL și în baza art. 312 alin.1 pr.civ.vom respinge ca nefondat recursul formulat de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței comerciale nr.1891/15.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2010.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
6 exp.
11.02.2010.
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
← Practica judiciara insolventa. Decizia 132/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1531/2009. Curtea de... → |
---|